2,683 matches
-
bage nasul într-o crimă, dacă se întâmplă sub ochii tăi? — Nu-mi bag nasul, am ripostat. Este o curiozitate metafizică. Răspunsul sarcastic al lui Janey a fost mascat de întoarcerea lui Helen, îmbrăcată într-o rochie lungă, neagră și strâmtă, care m-a ciugulit de obraz cu buzele ei ca un plisc. Avea trăsături mici și înguste care se potriveau fotografiilor, cu toate planurile și unghiurile iar, și ochii verzi, calculați. Cu cine ai rămas să vorbești? a întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cumva persoana care este de serviciu de obicei? l-am întrebat, apropiindu-mă de birou pe covorul verde, care traversa podeaua cu gresie. Este foarte greu să mergi cu tocuri cui pe o carpetă, mai ales dacă porți o fustă strâmtă. Totuși asta mă făcea să par o doamnă; era total imposibil să faci pași mari în ea. — Da, doamnă. Și seara sunteți tot dumneavoastră de serviciu? l-am întrebat, făcând din asta o exprimare precisă și sperând să am dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
23" Era pentru prima dată când o vedeam pe Baby acoperită într-un mod decent. Purta un tricou bărbătesc care atârna larg peste blugi și cu care ar fi arătat mult mai bine decât îi stătea de obicei în îmbrăcămintea strâmtă dacă nu ar fi fost cearcănele vinete de sub ochii ei. Faptul că nu s-a chinuit să le acopere cu machiaj spunea multe. Fuma și era trasă la față. — Nu am mai văzut așa ceva niciodată, a spus pentru a mia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deshame caii și să le dea să mănânce dintr-un braț de fân pus direct În tronul căruței, să se spele pe mâini și pe față și să se așeze unul În fața celuilalt la o masă de lemn pe prispa strâmtă a casei. Popescu Își privește ceasul când află de la bătrân la ce oră va trece pe aici autobuzul. Ciocnesc apoi păhărele cu țuică și le dau pe gât. Încep să mănânce din brânza, pâinea și ceapa puse pe masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de lehamite cu mâna, se opri și spuse: Am ajuns! Intrară pe un gang care dădea Într-o curte interioară. Popescu se opri câteva secunde În centrul curții și privi bucata pătrată de cer de deasupra. La una dintre ferestrele strâmte ale bucătăriilor blocului văzu chipul unei femei bătrâne de la țară. Avea capul acoperit cu o broboadă neagră și o privire plină de tristețe fixată asupra curții murdare În care cineva se chinuia să bată un covor și mai mulți copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și ea pe femeie, dar nu zise nimic, doar Îl luă de mână pe Popescu și-l obligă s-o urmeze. Au urcat pe o scară Întunecoasă vreo șase sau șapte etaje, au ocolit apoi Întreaga clădire printr-un coridor strâmt, au traversat o mică terasă pe care erau așezate rufe la uscat, au intrat pe un alt coridor, ceva mai Înalt și mai larg decât primul și, În fața unei uși de culoare cenușie, fata se opri din nou: — Acum chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Încât mi se părea aproape reconfortantă, asta până când am realizat că nu eram, de fapt, În patul meu. Nici costumația mea neagră-și-inadecvată nu se vedea pe nicăieri; eram Însă Îmbrăcată cu o pereche de boxeri Calvin Klein gri, enervant de strâmți și un tricou uriaș pe care scria SPORTS CLUB LA. Nu intra În panică, m-am Îndemnat singură și am Încercat să descifrez ce spunea vocea de bărbat, care se auzea de la mare depărtare. Unde ai fost și ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
erau tocmai haine couture, dar eram foarte Încântată de noua mea imagine: jeanși Paige care costau mai mult decât toate facturile mele lunare la un loc; un maiou mătăsos, cu margini dantelate, de un verde intens; o jachetă de tweed strâmtă care nu se potrivea cu nimic, dar pe care vânzătorul, Jean-Luc, o declarase: „trăsnet“; și poșeta Chanel clasică pe care mi-o cumpărase Will când Împlinisem douăzeci și unu de ani pentru că după toate probabilitățile „e criminal să devii femeie În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fete uimitor de frumoase - asistentele lui, ne asigurase, dar fiecare făcuse probabil una sau două ture În rolul de iubită - pe covorul roșu, care fusese Întins pe pistă, cu un zâmbet cald care-i lumina fața binevoitoare. Costumul său era strâmt și se mula În modul acela care le e permis doar europenilor, iar combinația sa monocromă de cămașă și cravată verde nu făcea decât să-i lumineze pielea Închisă la culoare, părul negru și ochii verzi. Firește, accesorizase totul perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
1927, tot fără întrerupere, suntem puși în afara legii, schingiuiți, întemnițați, suprimați fizic și pe plan social, curmând neamului orice speranță de autoredresare, săvârșind crime care au încrâncenat și cerul. Cei de azi, urmașii celor de ieri, aceiași demoni, de fapt, strâmți la minte, care au săvârșit mulțimi de păcate și crime, maeștrii deghizului, nu au învățat nimic din amurgul droaielor lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
n-avea cum să scadă mai mult. Mai avea o mașină Eldorado ’48 coupé verde, identică cu cea a lui Mickey C., dar fără să fie blindată. Avea o droaie de costume de la Oviatt și London Shop, cu pantalonii prea strâmți pentru burta lui. Dacă Mickey ar fi cumpărat țoale la mâna a doua n-ar mai fi avut probleme: el și micuțul gangster aveau exact aceeași măsură. Dar Mickey arunca la gunoi cămășile pe care le purtase de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
descendent al principelui Ion Ghica, matematician, stabilit la Paris. 2. Fiica istoricului Gheorghe Ionel C. Brătianu, stabilită la Paris. Ne-au pus într-un fel de cușcă de sticlă, să ne poată supra veghea din toate părțile. Era un loc strâmt, unde nu puteai respira. Ion Ghica protesta cu vehemență: „Eu sunt cardiac!“ Îl scot pe Ion și îl pun în camera de alături. Eu, de colo: „Și eu sufăr de inimă!“ „Dumnea voastră rămâneți pe loc.“ Ne-au ținut vreo
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Nogodar reușise să deschidă ușa de piatră care se ridica doar prin apăsarea unei pietre din interior și se Întrebă cum va proceda de data asta. Atunci micul Nimeni, care avea abia cinci ani, se strecurase În interior prin deschizătura strâmtă, orizontală, din partea de jos a peretelui. Acum, Amir era singur. Și trebuia să ajungă Înăuntru. Privi cu atenție pereții și deschizătura, care rămăsese la fel, ca și cum timpul s-ar fi oprit și totul s-ar fi putut relua din secunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două zile pe malul pârâului numit Valea Albă. Acolo, se pare, voievodul blocase trecerea cu trunchiuri de brazi și bolovani și Își Întărise pozițiile cu fortificații din lemn pentru arcași. Căpitanul cunoștea bine locul numit Valea Albă. Era un luminiș strâmt, mărginit de păduri, În pantă de la nord-vest spre sud-est. Retragerea spre Înălțimile munților era dificilă. Nici o desfășurare de cavalerie nu era posibilă. Așa cum nu era posibilă nici Încercuirea, căci de o parte și de alta a luminișului valea era abruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pran Nath Razdan dispare. Locul lui este luat de tăcutul și supusul Rukhsana. În fiecare zi, se așteaptă să fie rechemat în camera chinezească. Acest lucru nu se petrece și, pentru câteva săptămâni, existența sa se desfășoară în limitele spațiului strâmt, destinat eunucilor. Nu are acces nici la mandanea, aripa bărbaților, nici la zenana. Este Rukhsana, cea care plutește între două lumi. Dincolo de porticul trandafiriu, se află un paradis al femeilor și al apei curgătoare. Sunt probabil peste o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cel puțin nu mai arăți ca un circar. Ce mai aștepți? Îmbracă-le. După câteva minute, Pran este îmbrăcat ca un școlar englez, cu excepția pantofilor. Fiind cu picioarele goale, simte asprimea podelei. Hainele i se potrivesc, deși gulerul este prea strâmt. — Bine, murmură maiorul, cu ochii strălucind. Foarte bine. Bine că nu mai porți hainele alea păgâne. Astea au fost culorile mele. Culori de școală. Ar trebui să joci cel puțin într-o echipă de prestigiu, ca să câștigi o cravată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
are douăzeci și unu de ani, dar oamenii nu-i dau mai mult de șaptesprezece. De fapt, nu i-ar fi păsat nimănui câți ani are, dacă n-ar fi fost acea proeminență devenită deja de notorietate a pantalonilor săi, revoltător de strâmți. — Dragă Jean Loup, mă gândeam să faci ceva mai puțin ortodox, știi tu, cu maiorul Privett-Clampe, iar tu, dragul meu, Cornwell, să-i imortalizezi. Apoi, îl voi amenința că-i arăt caseta lui sir Wyndham, dacă porcul bătrân nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
copac învecinat, are vedere spre machan-ul maiorului Privett-Clampe. Din nefericire, vedeta acestui spectacolul nu e de față. Platforma este goală, se află acolo doar Jean Loup, îmbrăcat seducător pentru a-l atrage pe maior; dat cu puțin ruj, cu pantaloni strâmți pe corp și cămașă kaki descheiată până la brâu. Jean Loup se poticnește, acoperindu-și ochii. Cu aparatul de fotografiat proptit de o creangă, Birch se împleticește și înjură, apoi (cu adevărat profesionist) își revine și întoarce lentila spre acțiunea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
peste celălalt. Ca într-o fotografie de revistă. Un om de lume. Peretele nu are nimic impunător, ba chiar este destul de prost construit. Se ridică mai mult sau mai puțin până la nivelul ochilor unui bărbat adult, împărțind curtea, și așa strâmtă, în două părți inegale. În cea mai mică, unde se află tânărul rezemat, peretele s-a înclinat alarmant de la mijloc. Mortarul se fărâmițează, scurgându-se printre cărămizile puse una peste alta fără pricepere sau îndemânare. Calitatea discutabilă a peretelui pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau efort. — Bobby? Bobby! Îi răspunde la semne Mariei Francesca, aflată la primul etaj al casei Goa, alături de o fată nouă, pe care n-o cunoaște. Fata se apleacă peste cadrul ferestrei și sânii mari i se revarsă peste bluza strâmtă. — Bună, Maria! — Salut, frumosule! Bine că ai apărut! Unul din clienții noștri vrea o sticlă! Poți să te duci până la colț pentru noi? Așteaptă, o să-ți aruncăm banii! Fata pune câteva monede într-o cârpă, o înnoadă și-o aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sudarea prea rapidă a fontanelelor craniului. Nasul foarte desfăcut, cu sinostoză a oaselor nazale. Proeminența maxilarelor. Bărbia retrasă. Apariția prematură, dimensiunea și permanența măselelor de minte. Acestea sunt atuurile femeilor. Frunți înalte. Ochii încercuiți cu kohl. Pieptul strâns în bluze strâmte, viu colorate. Pântecele descoperit. Guri deschise, în așteptare. O frunte plată, fără proeminență este o caracteristică a rasei inferioare, dar nici o frunte prea bombată, caracteristică negrilor, nu este semnul unui intelect deosebit. Tânăra sa soție înflorea. Părea un izvor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Alb de ‹‹a gospodări lumea››. Acesta va evita să-și manifeste toanele în viitor și va avea grijă să rămână relevant“. Da, este un individ frapant Jonathan Bridgeman. Tensionat. La uniune, cu gura uscată, cu degetele duse inconștient la gulerul strâmt, s-a ridicat și a început să vorbească despre America, iar curând a trecut la vest, apoi la încleștările datorate diferențelor rasiale, la mișcările rasiale de pe alte țărmuri ale umanității, apoi a insistat pe pielea albă, pielea albă, pielea albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
luminos, triunghiular, pe care scrie cu roșu Bricktop. Sunt foarte mândră de Duke, zice Star. Dar nu-l prea cunoaște lumea deocamdată. Iar Brick este și el un scump. Un portar cu uniformă îi salută la intrare. Localul este foarte strâmt, sunt doar o duzină de mese, iar barul se află într-o parte a încăperii. În centru cântă o femeie cu părul roșu, susținută de o tobă și un pian. Majoritatea meselor sunt pline, dar chelnerul îi conduce la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
public. Ne-au luat și ne-au băgat într-o dubă. Îți închipui tu! Ne-au dus la comisariat. Ne-au pus într-un fel de cușcă de sticlă, să ne poată supra veghea din toate părțile. Era un loc strâmt, unde nu puteai respira. Ion Ghica protesta cu vehemență: „Eu sunt cardiac!“ Îl scot pe Ion și îl pun în camera de alături. Eu, de colo: „Și eu sufăr de inimă!“ „Dumnea voastră rămâneți pe loc.“ Ne-au ținut vreo
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]