1,303 matches
-
jucător de golf e el. Așa? Las că-i arăt eu lui. Nu-i așa că semăn puțin și cu patriarhul? Hai, gata, mă duc în curte, că vine primăvara. Pa pa! După ce-i lăsa cu gura căscată pe flenduroșii de pe străduță, intra în curte și rupea crengi din mărul despletit deasupra casei. Le fărâmița și le bătea conștiincioasă în pământ cu un cataroi. Se culca apoi. Ieșeam pe furiș, să văd și eu ce tot trebăluise ea acolo. Era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe lângă mine a trecut în mare viteză nea Fane înjurând și ținându-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el trebui să se supună. Rătăci mai Întâi prin culoarele Întortocheate ale uriașului bloc, iar când În sfârșit ajunse În stradă Încercă să vadă din nou cerul cu nori zdrențuiți sub lumina roșietică a apusului. Rătăci deci și pe câteva străduțe printre blocurile vechi, cenușii și masive, până când avu În față o deschidere destul de largă spre cer. Totul era acum Întunecat, soarele scăpătase sub linia orizontului, dar reuși să recunoască spărtura rotundă din mijlocul uriaș și descoperi că aceasta rămăsese, inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
înălțătoare și relaxante am nimerit într-o ploaie torențială de vară de munte, care, vrei nu vrei, te readuce cu picioarele pe pământ și în apa care ți curge prin și peste sandale. Splendid și înviorător în cetatea veche, cu străduțe înguste și ziduri înalte, toate întreținute în cea mai perfectă curățenie și ordine. În altă zi am hălăduit peste Dunăre la un castel sus pe vârful muntelui, sau ne-am plimbat până la Passau pe malurile Dunării. Ziua următoare am luat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
plăcut enorm, cândva, îmi provoacă acum un zâmbet neputincios. 58. Julius intenționa de mult timp să meargă la o prezicătoare de care-i vorbise doctorul Luca. Pentru a ajunge acolo, trebui să treacă printr-un cartier pestriț și zgomotos, cu străduțe strâmte, legate între ele de ganguri întunecoase, unde tânărul custode avu surpriza unui alt Asybaris, cu totul diferit, parcă fără griji sau, dimpotrivă, hotărât să le uite. La fiecare pas, se văzu asaltat de vânzători ambulanți care își lăudau, țipător
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să cumpere un ceai împotriva astmului, și sui pe o potecă formată din trepte săpate în piatră, cu smocuri de iasomie pe margini, până la o piață cu case mici, cenușii, toate dispuse cu spatele la restul orașului. De-acolo, coborî pe o străduță, pietruită cu bolovani mari, unde mirosea puternic a busuioc și a pește prăjit, spre locuința prezicătoarei; o prezicătoare specializată în "alectromanție". "Alectromanția" a rămas neschimbată, de pe vremea romanilor, îi explicase doctorul Luca. Se desenează în țărână un cerc, care e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cumpărat un Aero și un Toblerone alb: i-am oferit ei jumătate din Aero și am fost fericit că n-a luat-o. Se lăsase o ceață ușoară când am ieșit din Battersea Bridge Road și am intrat pe niște străduțe lăturalnice. Era o zonă liniștită, slab luminată, cu case gârbovite și triste, cu grădini părăginite, cu puține semne de viață la acea oră din noapte; doar câte o pisică țâșnea peste stradă când ne apropiam. Fără îndoială că era efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu va dura mult cu un văcar pe nume Fritz: o splendoare de băiat bronzat pe povârnișurile sărutate de soare ale Alpilor germani. De atunci mă topesc după orice băiat în lederhosen. Ajunsesem deja în Islington și coti pe o străduță lăturalnică. Dragă Michael, fii îngăduitor cu amintirile nesăbuite ale unui om bătrân. Cei mai frumoși ani ai vieții mele s-au dus. Mi-au rămas doar amintirile. Trase pe marginea drumului, la aproape un metru de curbă, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atmosfera ușor tremurândă, dureroasă la palpat. Drumurile cu serpentine pe lângă mare, absolut spectaculoase pentru condus, îmi definesc perfect starea : în picaj. Vertij în soare, vortex, fierbere, canale, țevi de carne care bolborosesc continuu. Apoi mă pun la adăpost pe o străduță superbă, cu case scunde pe care crește mușchi - Via Sicilia. A doua mea burtă crește mai repede decât prima, se definește curajoasă, iese în lume împingând obraznic aerul călduț și blând, vânticelul care mătură străduțele insulei, iasomia și lămâile. Nici
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
pun la adăpost pe o străduță superbă, cu case scunde pe care crește mușchi - Via Sicilia. A doua mea burtă crește mai repede decât prima, se definește curajoasă, iese în lume împingând obraznic aerul călduț și blând, vânticelul care mătură străduțele insulei, iasomia și lămâile. Nici acum nu mă gândesc la scris. Am impresia că deja cineva mult mai mare scrie cu mine, cu tot corpul meu, o poveste mult mai puternică, de carne și sânge. O poveste al cărei mister
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
va purta o mantie neagră... să nu uiți asta. O mantie neagră. O luă la fugă. 36 Ieși în goană din Ludus, lăsând în urmă zarva, râsetele, insultele și lamentațiile. Alergă printre casele cu trei sau mai multe niveluri, pe străduțele marelui oraș, atât de înguste, încât vântul nu reușea să risipească mirosul de oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele, vorbind o mulțime de limbi, care nu tăceau niciodată. Alergă, ferindu-se de carele pentru mărfuri, printre chemările prostituatelor, strigătele copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deși era iarnă. O asemenea furtună în vreme de iarnă era un semn funest. Ploaia se mai domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau cerul plumburiu; Vitellius privea din palatul său în jos, spre poporul Romei care înțesa străduțele și piețele, sărbătorind Saturnaliile. Potrivit obiceiului, oamenii își dăruiau unul altuia lumânări aprinse și statuete de lut; peste tot mirosea a carne friptă, a vin și tămâie. Peste tot era zarvă mare, fiindcă în acele zile de sărbătoare totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Domitianus, fiul lui Vespasianus, ca să-l omoare. Se opriră, plini de respect, doar în fața preoților zeiței Isis, care ieșeau din templu doi câte doi, înveșmântați în tunicile lor de in alb, și începură să coboare spre Foruri, pierzându-se pe străduțele Romei. Nici unul nu îndrăzni să ridice pumnalul asupra acelor oameni sacri, protejați de zeița cea puternică. Nici unul nu bănui că printre preoți se afla și Domitianus. Acesta îmbrăcase în grabă tunica albă de in pe care i-o adusese sclavul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să opună rezistență. În acea după-amiază înnorată de decembrie, Roma fu zguduită de lupta violentă dintre flavieni și vitellieni. Se lupta pe străzi, în piețe, în grădini... Flavienii erau mai bine conduși, dar vitellienii erau în siguranță în labirintul de străduțe pe care soldații lui Antonius Primus nu-l cunoșteau. De pe acoperișuri, vitellienii aruncau cu pietre. Flavienii răspundeau la fel. Soldații luptau pe Câmpul lui Marte, pe câmpia ce se întindea între Tibru și Capitolium... Poporul aclama lupta sângeroasă ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu degetul să se apropie. — Vino, șopti Ausper. Tu nu trebuie să fugi. Nu ești tu împăratul? O clipă, Vitellius rămase încremenit, apoi alergă spre Ausper, strigându-i soției sale să plece repede cu copiii. Ausper o luă pe o străduță. Din când în când, se întorcea și-i făcea semn cu degetul lui Vitellius să-l urmeze. Vino cu mine! Mergea repede, trecând dintr-o străduță în alta. Deodată, se opri și se întoarse spre Vitellius. — Nu ți-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strigându-i soției sale să plece repede cu copiii. Ausper o luă pe o străduță. Din când în când, se întorcea și-i făcea semn cu degetul lui Vitellius să-l urmeze. Vino cu mine! Mergea repede, trecând dintr-o străduță în alta. Deodată, se opri și se întoarse spre Vitellius. — Nu ți-am zis să nu-l pui pe Skorpius să lupte cu Orpheus? Ăsta era cel mai important lucru... Dar tu ai vrut ca ei doi să lupte... Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apusă a Lisabonei trezindu-se la viață Într-un praf istoric roșu-gri, și Începe o partidă de dragoste solitară, privind În continuare orașul. Ca pe amantă bătrînă. Ducîndu-se, poate a doua zi, să-și reîntîlnească iubitul, Pascal străbate mai multe străduțe În pantă, Lisabona Își dezvăluie aerul semeț colonial, părăginit, static și totuși imprevizibil, gata de mișcare-n orice clipă, cum scria Saramago de pe pluta de piatră, peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însă mai departe, să văd monumentele. În centru, catedrala O. L. Vrouw, 123 de metri Înălțime, secolul XVI, cînd spaniolii au distrus În mod firesc orașul ce și-a revenit abia peste două sute de ani. Biserica Saint Paul, primăria. Pe străduțele Înguste, deschise În microscopice piațete, se Înșiră restaurante cochete, cu prețuri inaccesibile. Casa lui Rubens. Închisă. Muzeul Groot. Deschis. Intrăm, Rembrandt, Rubens (aproape trei săli), Brueghel, Frans Haals, Jan Steen, Jacob Isaaksz Ruisdael, Jan van Eyk, Adriaen van Ostade, Împresurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
locuit pe strada Roșcani, într-o casă bătrânescă cumpărată de părinți. În apropiere de stradă Hotin, era o școală, unde mi-am continuat studiile și am inceput sa invat românește, desi îmi era foarte greu. În vecinătate erau alte două străduțe Lazăr Guttemberg și C.A. Rosetti unde locuiau mulți evrei. În imediata apropiere a sinagogii își avea casă un pietrar pe nume Carpan. El transpunea în piatră toate copiile busturilor realizate de artiștii din Iași, pentru cimitire. Cursurile liceale le-
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
locuit pe strada Roșcani, într-o casă bătrânescă cumpărată de părinți. În apropiere de stradă Hotin, era o școală, unde mi-am continuat studiile și am inceput sa invat românește, desi îmi era foarte greu. În vecinătate erau alte două străduțe Lazăr Guttemberg și C.A. Rosetti unde locuiau mulți evrei. În imediata apropiere a sinagogii își avea casă un pietrar pe nume Carpan. El transpunea în piatră toate copiile busturilor realizate de artiștii din Iași, pentru cimitire. Cursurile liceale le-
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
revedere. ― La revedere do... Petrică. Vă... Te rog să-mi spui de unde să te iau când vor veni ai mei la Iași? ―Păi, cum ai intrat În Sărărie, din strada Muzelor, o iei la vale și te oprești la prima străduță pe dreapta. Intri pe ea și a treia casă... Ce spun eu casă? La poarta „hanului” te oprești și bați cu „toiagul”... ― Acolo am să vă... am să te caut. Cu pas alignit, omul a plecat după ce, Însă, cu zâmbet
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai puțin bune) gustul simulării. A simulat, cu grație, că poartă un joben extravagant și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean. N-avea pe cap decît pălăriuța de flaneur, îndrăgostit de ulița Teodorenilor, de cotloanele dulcelui tîrg, de străduțe cu șine părăsite, unde întorcea, cîndva, un tramvai numit dorință. Cînd a fost arestată Alice Voinescu, i-au cerut (totuși) eliberarea Vianu, Camil, Perpessicius, Milița Petrașcu, Marioara Voiculescu. Știu de la Iordan că semnase un memoriu, lîngă Mișu Jora, și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că i-i sete noaptea? Păi își pune la îndemînă un pahar plin. Alături, unu' gol, pentru cazul că nu i-i sete". Asta cînd nu împărtășea cineva adevărata rețetă a unui șiș kebab sau secretul cel mare: pe care străduță din Mangalia se vindea bragă cu șuberek. Dacă se îmbătau, treceau la bancuri cu nea Ceașcă. "Mă aruncă-n Space cu cracii ăia", comenta Iordan silueta inhibantă a unei debutante la Teatrul Mic. Nici nu mai eram geloasă. Îi număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frecventată pe ascuns cine știe de ce sectă secretă de mormoni sau adventiști. O descopăr abia acum, deși am trecut pe lângă ea de sute de ori, fără ca să se ofere vreodată receptivității mele vizuale. Mă-ncurc definitiv Într-o Încâlcire de străduțe murdare, extrem de jegoase, cu garduri scunde, de lemn sau cu ziduri din ciment igrasios peste care se văd pereții unor barăci scorojite, de unde se aud tot felul de zgomote ciudate, cotcodacuri de găini, grohăituri de porci, miorlăituri de pisici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am evocat la casa dei misteri pentru că Geta Spulber era prietenă cu Emilia C., de care mă Îndrăgostisem; eram după vacanță, când Îi scrisesem o scrisoare; Îmi răspunsese și am fost fericit toată vara. Atunci când urcam Împreună cu E. pe acea străduță, a avut loc această destăinuire. „Ești prea poet, le vezi toate În culori roz“; „De ce?“, Întreb eu fericit și speriat În același timp, „a fi poet e un lucru minunat, nu există ceva mai Înalt decât să fii poet!“, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]