1,312 matches
-
pe la orașe, la București, la Brașov, la Sibiu, la Făgăraș sau la Orașul Victoria. După ce au fost șantajați cu eliminarea din viața social-civilă a copiilor lor de la orașe, Emilian Grovu, Gheorghe Grovu și preotul Ilarie Budac au oftat adânc din străfunduri de rărunchi, au luat tocul cu peniță claps în mână, au muiat în călimara de pe biroul președintelui sfatului, cu cerneală violetă, culoarea otrăvii, au scrâșnit din măsele și au semnat, consfințind în felul acesta predarea întregii agoniseli de generații a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
grija unei vecine. Odihnit spiritual, și-a consacrat cea mai mare parte a timpului lecturii și scrisului. Orele de veghe nocturnă datorate insomniei le folosea pentru însăilarea mentală a unor idei, pentru elaborarea unor scenarii, pentru readucerea în memorie, din străfundurile subconștientului, a unor date, fapte, evenimente aparent uitate, iar după două-trei ore de somn furat, se așeza la masa de scris. Acesta era timpul cel mai productiv, nestingherit de zgomotele străzii și ale vecinilor. Timp de vreo doi ani după ce
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vor mai ști că au trăit; fără memorie, vor fi fără destin. Dacă aș uita totul, aș fi și eu fără destin. Lethe, această apa rece care, după cîte se spune, alunecă Încet și În liniște, fără un murmur, În străfundurile pămîntului, e rîul În care aș vrea să mă scald ca să devin liber. Căci de prea mult timp nu, fac decît să-mi aduc aminte și să-mi fie frică. Văd numai ceea ce vrea memoria mea; mîinile mele pline de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
erau dornice de un sărut, iar trupul prefera „Mărul păcatului”. Era lumea în care voia să fie. Cât trecuse de atunci? Prin câte trecuse! Nu voia să refuze, să se alinieze bărbătoasă la standardul normal de viață. Se pierduse în străfundul unui întuneric umblând bâjbâind vrând să evadeze din acel hău îngust, să iasă la suprafață, la lumina pe care o pierduse, și pe care o căuta necontenit. Câte pierduse, dar cui îi mai păsa? De câte ori nu căzuse psihic, ca mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să plătești vreun preț?!”. Suliți reci și mici îi străpungeau fără cruțare ceafa, le simțea în tot corpul ei încercat cu loviturile vieții. Pentru o clipa, toate simțurile incetară să mai funcționeze. Ochii i se umeziseră, dar nu plânse. În străfundul sufletului se auzi un geamăt, iar ea îl ignora încercând să-și continuie drumul. Închipuiți-vă dragi cititori că vă aflați întro țară străină, pentru prima oară, fără a cunoaște limba, fără a ști istoria și obiceiurile acestei tări, fără
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
avea să treacă toți anii ce-i rămăsese de parcurs? Numai Dumnezeu știa ce plan avea cu ea. Se lăsă în cele din urmă o tăcere interioară, simțurile încetase să mai lucreze, iar ochii i se inchiseseră de oboseală. În străfundul lor i se arătau diferite imagini clare, iar altele neclare care se perindau ca niște fantasme ale nopții. Apoi, dintr-o dată totul se limpezise. Adormise. Dimineața era mai liniștită și Carlina încerca pe cât putea să fie, cât mai naturală. Cine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gândul că ar mai putea retrăi încă o dată trecutul. Era chinuită de ceva bolnăvicios, avea un tremur nervos și chiar avea frisoane în tot corpul. Simțea săgeți ce i se înfingeau ritmic în inimă, iar undeva în sufletul ei, în străfundul lui, aluneca ceva ce o chinuia fără milă, fără cruțare, lăsând amintirile s-o doară, să se așeze rând pe rând în straturi grele până la epuizare definitivă, înghețându-i inima de mamă pribeagă. În mod paradoxal puterea întunericului este cea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fusese de scurtă durată, iar când se trezi, își dădu seama că nu fusese decât un vis. Privi câteva clipe în sus, apoi își coborî resemnată privirea, prăbușindu-se în pat aproape în suspine. Închise din nou ochii, iar în străfundul lor îi apăru diferite imagini care nu-i erau clare, apoi zise: „Orice lucru are o rezolvare în lumea asta, în afară de moarte, iar granița dintre aceasta și viață nu-i mai neagră și mai groasă decât o sprânceană. Viața trebuie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
proiecta la întâmplare un curcubeu chiar deasupra lor iar Nicky se gândi că e un semn din cele mai bune și că totul va fi bine cu fiica sa lângă el, strecurându-i-se o bucurie de zile mari până în străfundul inimii și umplându-i pieptul cu o senzație din cele mai plăcute. Chipul Victoriei îi părea o icoană din cele mai reușite de Creator. Îi transmitea o căldură ce venea din interiorul ei către dânsul pătrunzându-i în suflet și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acum. Și, spre uimirea mea, mă simt brusc golită pe dinăuntru. Suze s-a măritat. Totul s-a schimbat. Am plecat la New York în urmă cu un an și am savurat fiecare clipă. Normal că da. Însă în subconștient, în străfundurile minții mele, îmi dau seama, a existat mereu ideea că, în caz de ceva, pot oricând să mă întorc în Fulham și să-mi reiau vechea viață, împreună cu Suze. Și acum... nu se mai poate. Suze nu mai are nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
descos cât pot de blând. Nu știu, spune el după o pauză. Cred că treaba asta te face să vezi lucrurile altfel pentru o clipă. Mă privește - și am senzația că, pentru o fulgurare de secundă, reușesc să văd până în străfundurile sufletului lui, până la acea părticică a lui pe care o întrezăresc extrem de rar. Zona cea mai sensibilă, mai tăcută și mai plină de îndoieli, pe care o avem cu toții. Apoi clipește - și e ca și cum ar fi tras brusc oblonul. Înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
paranoiei. Firește, ideea ținerii sub cheie a unor anumite teme nu aparținuse „colectivului de Împuterniciți” din Vaslui ci ștabilor de la „centru”, bravi purtători ai unor funduri late și grase de atâta ședere comodă pe fotoliile din dotare, indivizi bolșevizați până-n străfundurile oaselor la care pot fi adăugate cu mare succes și desele gargare roșii - eticheta proletarilor de pretutindeni ce musai trebuiau să fie uniți contra dușmanului de clasă, cerberi care vegheau cu strășnicie asupra stării de sănătate a urechilor și ochilor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai mare de ayahuasca și mai ales o doză mai mare de credință. Nu știu ce să cred. Am intrat în ceremonie cu inima deschisă, fără să aștept ceva special și mai ales fără să am vreun grad de neîncredere. Poate, în străfundul meu, mi-am păstrat un «lacăt» undeva, dar nu la nivel conștient”. Povestea primei părți a lucrării continuă cu alte meditații referitoare la marile teme existențiale. Sunt schimbate locațiile (după Ecuador urmează Brazilia, Peru și Argentina), precum și partenerii de dialog
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare de ayahuasca și mai ales o doză mai mare de credință. Nu știu ce să cred. Am intrat în ceremonie cu inima deschisă, fără să aștept ceva în special și mai ales fără să am vreun gând de neîncredere. Poate, în străfundul meu, mi-am păstrat un „lacăt” undeva, dar nu la nivel conștient. Am observat că „vocea interioară” îmi este un aliat de încredere în multe situații în care inteligența sau experiența îmi sunt depășite și drept urmare o ascult și respect
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
rănile, prea multe, de când au plecat de acasă, săi mângâiem și să-i invităm acasă. Acolo este locul lor și biserica s-ar umple... dar aceasta nu se poate face doar din colțul inimii sau din mișcatul buzelor, ci din străfundul dorinței de a-i iubi pe aceia care-ți sunt frați, trecând prin “camera rugilor” și apoi prin buzunarele de mult nederanjate. Și vă asigur că se merită!” Programul de sâmbătă a început la orele 10 și s-a terminat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
spre pacea eternă, cu mulțumire că mi-am făcut datoria de ostaș! Au trecut anii, cu bune și mai puțin bune. Nu mi-a fost ușor în viață! În momente de cumpănă am judecat la rece situația, am păstrat în străfundul sufletului meu credința că și greul cel mai greu trece, dacă știi să-l înfrunți cum se cuvine. Am avut și momente de desperare, dar atunci m-am mobilizat și mai mult și am ieșit la liman. Din desperare și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
exemplară, făcând din el o ceremonie, sacralizându-l, aceasta este calea de a reda unui eveniment realitatea sa veritabilă. A face dintr-un lucru un mit Înseamnă a-l readuce la arhetipul său uitat. Uneori, În vise redescoperim arhetipuri ascunse În străfundurile noastre: zborul, de pildă, grădina fermecată, pomul, tufișul arzător etc., etc. Andrei Șerban va ști să facă din Electra mai mult decât un simplu eveniment, mai mult decât un fapt scenic divers, o legendă tragică, Îi va Împărtăși o viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
haotică reflectată În datele primelor apariții mai sus-menționate, ele au umplut perfect anumite goluri din mintea mea, care au respectat actuala succesiune a capitolelor. Această succesiune a fost stabilită În 1936, odată cu instalarea pietrei de temelie care cuprindea deja În străfundurile ei nevăzute diverse hărți, orare, o colecție de cutii de chibrituri, un ciob de sticlă rubinie și chiar - acum Îmi dau seama - perspectiva pe care o aveam din balconul meu asupra lacului Geneva, și oazele lui de lumină, de la ora
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
superbul Trainy (cum l-am botezat eu, fiindcă era lung și maro ca un vagon de dormit). Una din temele muzicale ale copilăriei mele era lătratul isteric al lui Trainy, pe urmele iepurelui pe care nu-l prindea niciodată, În străfundurile parcului nostru din Vira, de unde se Întorcea În amurg (după ce mama Îl fluierase mult timp pe aleea stejarilor) cu stârvul uscat al unei cârtițe, În fălci, și cu scaieți În urechi. Prin 1915, a paralizat de picioare și până când i
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și era silit să se supună unui calvar cumplit de fiecare dată când dorea să călătorească dintr-o țară Într-alta și cu cât acea țară era mai mică, vâlva pe care o făcea era mai mare. Pe undeva, prin străfundurile glandelor lor, autoritățile secretau ideea că oricât de ticălos ar fi un stat - să zicem, Rusia sovietică - orice persoană care fugea din el este din start demnă de dispreț, de vreme ce viețuiește În afara unei administrații naționale; și de aceea era privit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pare că visez - studiul ebraicii, abandonate pentru a citi mai mult în latină (Suetonius, Viețile Cezarilor, și Apuleius, Magia), ca să nu mai vorbim de studiul serios al limbii țării în care trăiesc, începe să mă obsedeze din nou. Ca și cum din străfunduri vin spre mine impulsuri din cuvinte simple, umplute de o energie siderală, ducând direct către acel Dumnezeu aprig pe care strămoșii mei l-au abandonat de frica de a fi izgoniți ca venetici din țara în care se născuseră. Sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Republica, abia ieșită din izolarea sa față de Tripla Alianță, grație alierii cu Țarul și încheierii acestei alianțe, căreia cancelariile Europei nu puteau să nu-i recunoască importanța, tocmai fusese întărită de mari manifestații, care au zguduit poporul francez pînă în străfundul celor mai diverse pături sociale. Acele imagini de Epinal 12, care îl reproduceau pe împăratul Alexandru al III-lea la bordul cuirasatului "Masséna" alături de amiralul Gervais, ascultînd "Marseilleza", duceau pretutindeni în țară noua mîndrie a unei Franțe purtînd boneta frigiană
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prin grija Germaniei, o încercare de existență aparte, cu hatmanul Skoropadski, apoi cu Petliura care ocupase scena înainte de a muri asasinat la Paris, pe strada Rivoli. De ani de zile o mișcare care nu avea nimic artificial, ci pleca din străfundurile sufletului popular, agita Ucraina dornică de independență și libertate, în afara suveranității rusești. Această dorință era atît de mare la începutul domniei lui Nicolae al II-lea, încît ministrul rus al Instrucțiunii publice, prințul Wolkonski, considera necesar să publice un lung
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sacrilegiu ce alunecă în angoasă fiind, la final, sufundat în marasma demenței, una dintre cele două vârtejuri de infern sufletesc deschise aici. Celălat vârtej, cealaltă vâltoare ce-și cască prăpastia nefastă în marginea de jos a angoasei, la capătul de străfund turbulent al acesteia este suicidul. În experiența afectivă care domină inițial pe călătorul labirintic, spectrul morții acestuia îl apelează dintr-un viitor ireversibil, iar survenirea premonițiilor funebre îi incendiază speranțele inimii. Spre deosebire de această experiență, paradigma sinuciderii răstoarnă raportul dintre conștiința
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
200 de descântece. De ce magia? răspunsul lui Gheorghe Pavelescu este foarte clar și convingător. Pentru a cunoaște mai bine mentalitatea românească. „Sufletul țăranului este plin de experiențe ancestrale, multimilenare, fiind stăpânit, uneori chiar torturat, de elemente arhaice care vin din străfundurile istoriei.” chiar experiența și orientarea practică a țăranului român sunt legate de viziunea magică. Ea se mai păstrează în satele răsfirate, situate departe de căile moderne de comunicație, dar „cu fiecare octogenar ce se stinge în anonimatul unui cătun de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]