1,487 matches
-
acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te cheamă nici să te temi, nici s-o admiri, nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și din dezlănțuirea barocă. O mare care, pe nesimțite, s-a transformat În lumină, În aer, În aripă. Icar nu putea să zboare decît deasupra unei mări; ca această mare, de o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
că somnul rațiunii sale va naște zei. Intre gîndurile care i se Învălmășesc În minte cînd se trezește, acesta Îi revine stăruitor... (...Artemis mă duce de mina, În fiecare noapte, Într-o poiană luminoasă unde nici vîntul nu clatină iarba străvezie, iar sîngele Încetează să curgă În mine. Și, mai ales, nu-mi mai e teamă. Acolo, În poiana unde mă oprește ea și stăm toată noaptea fără să schimbăm un singur cuvînt, mă simt ca un arbore. Sau ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mîngîie, lumina mă strînge de gît ca o gheară albă, aducîndu-mi aminte că Îmbătrîitesc și voi muri. În schimb, zeița mea mută nu mă Întreabă nimic și nu-mi amintește nimic. Ea doar mă duce de mînă În poiana aceea străvezie din mijlocul pădurii. Totuși, știu că nu e cu putință să ieși din timp. Dar a nu-l simți? Totul e să. alung aceste cuvinte ca să nu? mă mai gîndesc la ele și să nu simt timpul. Ce-i pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tovarășii tovarășului Orest penetrau peste tot, firele nevăzute ajunseseră deja și aici, în patul plăcerii ilicite. Irina se aplecase peste marginea joasă a patului, să ia pachetul de țigări. Aprinse țigara, își aranjă perna de copil, sub cap. Degetele subțiri, străvezii strângeau țigara până la flacără. — Își găsise leacul, viciul, fixația, așa spunea tovarășul Popescu. Gata să se lase tiranizat dacă asta m-ar distra. Tiran el însuși, instabil, posesiv. Nu-mi punea la picioare decât... nimic. Adică, eventual: instituția subordonată. Micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean și simplu, prosternat în fața elementarului, fără curajul de a redeveni simplu, elementar. Mi-e frică! Pofta asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele alburii, mișcătoare, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asemene uitării celei oarbe". Neta deosebire dintre văzul ochiului comun și al celui transcendental se observă la prima coborâre a luceafărului. Eminescu descrie eonul de sus ca fiind "mort de nemurire" tot von Unsterblichkeit, după expresia nietzscheană "Iar umbra feței străvezii/ E albă ca de ceară/ Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie 'n afară": descrie transfigurarea starea de dincolo a luceafărului, a lui Hyperion, a geniului în raport cu lumea omului, stare care ia naștere în contactul cu lumea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Îi ziceau Partidului... Montînd, la Teatrul Valah, Ivan Turbincă (scenariul meu, după Creangă), mi-am amintit de un frumos titlu de carte a lui Alexa Visarion: Spectacolul ascuns. Căci Ivan al meu, teoretic, destinat copiilor, ascunde o montare antisovietică destul de străvezie! Nu Întîmplător, cînd l-am jucat la Vinița (Ucraina), a fost Întrerupt, de două ori, de filosovietici; plus că am fost trimiși acasă ...cu două zile mai devreme! Nu mă mîndresc cu asta; de altfel, unii nu cred, nu mă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul - Se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; Tremurând ea licurește și se pare a se rumpe, Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. {EminescuOpI 77} {EminescuOpI 78} {EminescuOpI 79} După pânza de painjăn doarme fata de-mpărat; Înnecată de lumină e
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Vieața trecătoare din pieptu-mi a rănit... A zilei raze roșii în inimă-mi pătrund". Arald încremenise pe calu-i - un stejar, Păinjenit e ochiu-i de-al morții glas etern, Fug caii duși de spaimă și vântului s-aștern, Ca umbre străvezie ieșite din infern Ei sboară... Vântul geme prin codri cu amar. Ei sboar-o vijelie, trec ape făr-de vad, Naintea lor se-nalță puternic vechii munți, Ei trec în răpejune de râuri fără punți, Coroanele în fugă le fulgeră pe frunți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din ceruri luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atâta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte, Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte... Ea, șezând cu el
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
crește. Ușor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Și ține-n mână un toiag Încununat cu trestii. Părea un tânăr Voievod Cu păr de aur moale, Un vânăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra feței străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. - " Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aripe S-a dus pe veci norocul meu - Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de părere de rău! {EminescuOpI 213} DIN VALURILE VREMII... Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălaiu - Și fața străvezie ca fața albei ceri Slăbită e de umbra duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei, Femeie între stele și stea între femei Și întorcîndu-ți fața spre umărul tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pe stâlpii diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent mergătoare, Încet e colosul, dar iute e mintea; Gândește în porții, bucăți feliate, Afară, ce-nseamnă afară? O fi vreun cuvânt inventat pentru morgă, Vreo secție nouă cu alți pacienți Așteptând străvezii cu castronul în mână Ciozvârta de viață, gramajul de pâine, Litrul de aer și targa pe role, Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale Aici în cabina cu aer lăptos Mereu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
valurile enorme stârnite de taifun în Arhipelagul Filipinelor și pe coastele zdrumicate ale Africii, un zumzet înfricoșător, ca al rachetelor lansate de NASA, dar nu erau rachete, ci supernove trasând lumina prin galaxii și globulele de toate culorile din fluidul străveziu al venelor și arterelor îngerului erau, de fapt, planetele strânse în grupuri, fiecare mănunchi de celule era matricea în mic a sistemelor planetare, a galaxiilor, metagalaxiilor, spermogalaxiilor, ovulogalaxiilor, umanogalaxiilor. O ființă uriașă, îngerul, simboliza prin mărunta lui urieșenie toate celulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe Someș, Salva, Coșbuc, Telciu, Fiad, Romuli, Dealu Ștefăniței, Săcel, Iza, Vișeu de Jos, Leordina, Petrova, Vișeu-Bistrița, Valea Vișeului, Bocicol. Piața părea mai puțin foșnitoare și blocurile mai puțin vesele. Un înger bătrân cu plete albastre, care-i acopereau trupul străveziu, țâșni spre cer cu viteza sunetelor din orga lui Bach, pe care demult Arhimede o cuprinsese în numărul de aur 1,61803, unu fiind indivizibilul, iar celelalte cifre, codul numeric de la poarta Raiului. Mioara Alimentară înghiți și această pagină delicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui, iar peisajul era alcătuit dintr-o pânză de șină lucitoare sub lumina proiectoarelor de cale ferată, cu albastrul lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era dus în brațele iubitei spre Pământ, cum Ulise întors cu spatele, pictat pe armură cu un Soare strălucitor, se prosternează în fața zeiței cu ochii albaștri ca cerul. Și cum apoi pleacă încet sau el se depărtează încet de zarea străvezie, pentru a coborî pe celălalt cer întunecat al Pământului. Lucrătoarele sute de mii ieșiră în întâmpinarea Reginei înconjurată de mii de Elfi suavi, iar goana plină de farmec din această nuntă de basm luă sfârșit. * * * S crisoarea-cerere a fost îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Trăiau cu impresia că Amadeo se va mulțumi cu două continente și că avea să fie satisfăcut cu atât. Au greșit total! În următorul an, Felix a cucerit toată Africa. Aici a înrolat mercenari din cel mai teribil soi, Gorile Străvezii, cu promisiunea că le va asigura tuturor un loc în noul imperiu și că îi va îmbogăți pe toți cei care vor luptă sub steagul său. Acești soldați, ce parcă au fost modificați genetic pentru luptă, au acceptat oferta împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o menghină. Se destinse imediat. Mă simțeam într-un spațiu nou, în care ființa mea atingea limite îndepărtate în fiecare punct al ei. Eram pe un tărâm de nedescris, în care totul se prelungea înspre infinit. Doar pământ și pietre străvezii la picioarele mele și un diamant de lumină în față. M-am repezit spre el, iar în momentul în care am ajuns în proximitatea sa, m-a sorbit violent înăuntrul său. Dispăru noaptea cu cerul întunecat și mirosul reginei nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zi și noapte, Doamne, nu ne lăsa!, văzuse la televizor ce era în țară și se speriase cumplit, dar locul verde și înflorit scăpase și de data aceasta, era acolo, pârâul rămăsese în matcă, cineva o ajutase. Firul acesta de străveziu se scurgea în Lacul Snagov, care comunica subteran, prin pânze freatice, cu Ialomița, asigurând aerisirea, drenarea și circularea apei, căci apa, ca povestea. Apele care știu. Apele care comunică unele cu altele, în niște moduri vizibile sau mai puțin vizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
puțin câte puțin marginile către exterior iar Ștefan se ridică imediat pentru că de sub jalobă Îi apărea un peisaj nepământean, un corp de femeie brunetă Îmbrăcat Într-o idee de rochițică sau cămașă mai lungă, de un roșu aprins și foarte străvezie, cei doi ochi de sub ferigea Îl priveau cu intensitate și fata mulțumită de impresia făcută Își dezbrăcă Încet, foarte Încet bruma de rochițică rămânând Într-o fabuloasă lenjerie intimă de mare finețe, de foarte mici dimensiuni și foarte scumpă, devreme
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
urâtă de la cap. Toată partea dreaptă, tâmpla, obrazul și bărbia erau o rană care fără intervenție chirurgicală se Închisese total inestetic și Îi dădea un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de pleoape lipsă. Toate acestea și culoarea nedefinită, de la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
zeități pământene se retrăgeau În living, Rică Olaru credea că murise și acum Întâlnește În cer un adevărat Înger. Se frecă la ochi și Înaintă către frumoasa făptură ce-i Întinsese poate cea mai delicată mână. Îmbrăcată cu ceva foarte străveziu, Ada, pentru că ea era, Îl cuprinse pe după gât, exact ca atunci și-l sărută pătimaș iar el desluși niște frumoase vorbe de alint și Întrebări monosilabice nearticulate Înnecate În sughițuri și oftaturi. Trecuseră aproape două ore când cei doi Își
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]