1,841 matches
-
se purta de colo-colo cu sugacii în brațe, pe când copii nenumărați cu ochi frumoși și cu părul creț, cu obrazul plin de murdării, îmbrăcați în zdrențe, își pornesc traiul pe insulele mai uscate ale uliții. De-acolo pornesc cotiugarii cu straiele ninse de făină, cu lemnăria hodorogită pe cele patru roate. Și triștii cai schilozi abia înaintează în hamurile rupte și înodate cu capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Haie? — Mă duc până la Tudorița! striga repede fata și apuca la vale, pe cărarea zbicită. Tudorița era fata picherului Ion Rusu, un om cărunt, negru la obraz, fornăit și lăudăros. Acest Ion Rusu, cu un cortel mare de doc, cu straiele-i ponosite, cu o pălărie cenușie de pâslă în cap, bătea drumuri lungi, de la canton la canton, de la crâșmă la crâșmă, și-și lăsa gospodăria în plata Domnului. Nevasta de multă vreme-i murise; umblase cu trei copii din mahala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuia să aibă o dragoste. Dar în viața aceasta în care se ridicase cu asprime și prin care din greu răzbătea, el nu știa să umble decât pentru puținele și săracele lui plăceri: o beție cu prietinii, un rând de straie nouă... Iar vorbele schimbate îndelung la un colț de portiță, în fundul unei grădini, le rostea tot pentru plăcerile lui visate cu cutremur în ceasurile-i grele și singuratice. Cu gândul ațintit numai asupra vreunei plăceri se strecura întotdeauna repede, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acela nu s-a bucurat ca altădată de sărbătorile mari ale neamului. În începutul palid de toamnă, de anul nou, privea pe gânduri fără să vadă și fără căldură în suflet la mișcarea din ulița îngustă. Toate fețele erau vesele; straiele murdare dispăruseră; copiii vioi, cu pălării adevărate în cap, făceau zarvă și se jucau cu nuci în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tudorița închisese ochii, și pe obrazu-i palid, ca niște dungi albastre, se cunoșteau semnele bătăii trecute. În ziua aceea n-a mai spus nici un cuvânt; a plecat întunecat, fără să lase un ban pe colțul mesei. S-a dus cu straiele-i prăfuite și cu cortelu-i mare spre cantoanele și spre crâșmele lui. În urmă-i, în amurg, Tudorița ceru de la Reiza undelemn de zece bani și pregăti candela la iconița veche afumată, rămasă de la maică-sa. Începu după aceea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fumegau prin hornuri casele negre, și rar câte-un cap de femeie ieșea între aburi, prin ușile scunde. Dudi Bulgarul, bărbatul Reizei de la dugheniță, pornea la ceasuri regulate cu tinichelele-i de gaz, și Zeilic harabagiul, bătrânul moașei Etel, cu straiele-i ninse de făină, albe ca și barba lui mare, duruia printre ferestrele cu cotiuga-i hârbuită, trasă de calu-i nalt, cu pielea roasă sub ștreanguri. Toată ziua Haia se tânguia încet și ofta. Iar noaptea n-avea liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iernile grele câteodată?... stăm afară în perdea, cu vitele... Noi suntem deprinși cu toate... Boieru-i boier, el are alte obiceiuri... El are altă piele... zise moș Nastase; și amândoi începură a râde. Coborâră, trecură pe dinaintea bordeielor. Câțiva oameni îmbrăcați în straie mohorâte umblau prin bătătură, adăpau vite, duceau cai de căpăstru, se învârteau în jurul unei fântâni cu cumpănă. —Boieru a venit acasă? strigă moșneagul cătră ei. —Venit, venit! răspunse cineva, cu glas gros. —Iaca-i bun... mormăi moșneagul, mai mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alăturară de un foc. Simțeau mirosul mămăligii. Un cazan mare cu fiertură de carne de oaie scotea aburi deși. Muncitorii așteptau cina. Erau oameni de toate felurile, felurit îmbrăcați. Erau figuri blânde, balane; erau obrazuri întunecoase, cu ochi scăpărători. Erau straie albe, ca pe malul Moldovei, erau straie mohorâte ca ale locuitorilor câmpiei. Pălării largi de pâslă, clopote de paie împletite, cusute cu ață roșie, căciuli roase de vechime, roșii de ploi îndelungate și de soare fierbinte. Unii din copii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Un cazan mare cu fiertură de carne de oaie scotea aburi deși. Muncitorii așteptau cina. Erau oameni de toate felurile, felurit îmbrăcați. Erau figuri blânde, balane; erau obrazuri întunecoase, cu ochi scăpărători. Erau straie albe, ca pe malul Moldovei, erau straie mohorâte ca ale locuitorilor câmpiei. Pălării largi de pâslă, clopote de paie împletite, cusute cu ață roșie, căciuli roase de vechime, roșii de ploi îndelungate și de soare fierbinte. Unii din copii, de zece ori de doisprezece ani, erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Te-ai rătăcit? Văd că n-ai întârziat prea mult. Eram îngrijate. De ce taci? Vorbește, omule. Totdeauna faci tu așa. —Eu? Da, tu. Te-am întrebat. Vai, Doamne Isuse! Răspunde. — Ce să răspund? — Ce te întreb. Culi smunci de pe el straiul și-l lepădă lângă focul din vatră. Lăsă pe Vidra să stea alături. —A venit și te-a cătat Vidra? — Da, a venit și m-a cătat. —Băiete, tu ai ceva. După ce se frecă prelung la tâmple și pe ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Le lăsăm în sama argatului. — Ce argat poate fi un copil de zece ani? — Iaca este; nu-i de zece, ci de unsprezece; l-am luat de la tatu-său și de la maică-sa drept argat, și-l plătim. Îi dai straie și încălțări, căciulă și manta. — Dar dacă ține ceața? Nu ține; mâni dimineață e o vreme poruncită. Culi tăcu; avea în el o mânie împotriva unor asemenea prostii și în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a ales cu o barcă și cu niște vârșe. În acele vârșe ne ducem noi să dăm cu capul. Ne-a duce Mitrea Pescăruș să ne vândă la Oltenița, să-și mai ia câte ceva; nițică mâncare, nițică băutură, ș-un strai. Iacă, acuș vine toamna și n-are nici de unele. Haideți și voi. Ba noi nu ne ducem la Mitrea; a venit un boier cu undița; la dânsul ne ducem. Grăind astfel, uncheșul sorbea câte puțintel din paharul verde. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
l-a văzut căzut și zdrobit, a țipat răsucindu-se în loc ca și cum ar fi fost cuprins de nebunie năprasnică și s-a prăbușit asupra mortului. Apoi îndată s-a ridicat, privind cu ură spre tatăl său și rupând de pe el straiele-i de matasă. Cu podoaba pe care o avea la centură, un stilet mic, o jucărie aurită, s-a străpuns pe loc în inimă, ridicându-și viața. S-a auzit afară ropotul străjii lui Mustafa, întorcându-și caii spre tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o mai recunoștea, ridicându-și poalele rochiței roșii mototolite, ude și pătate, pentru a-și ascunde obrazul plâns. — Eram fetița cea mai frumoasă și cea mai răsfățată din întreg cartierul Albaicin, iar bunica ta - Dumnezeu s-o ierte! - agățase de straiele mele două amulete la fel, una la vedere, iar cealaltă ascunsă, pentru a preîntâmpina orice nenorocire. Numai că în ziua aceea, nimic n-a fost de vreun folos. * * * — Sultanul din vremea aceea, Abu-l-Hassan Ali, hotărâse să organizeze, zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și mai somptuoase decât cele din săptămânile precedente. În ziua aceea, pe Sabika, femeile din cartierele de rând se amestecaseră, cu sau fără văl, cu bărbații de toate condițiile. Copiii din oraș, printre care și maică-mea, ieșiseră îmbrăcați cu straie noi încă de la primele ceasuri ale dimineții, nu fără să fi luat cu ei câteva monede de aramă pentru a-și cumpăra smochine uscate de Málaga. Atrași de mulțimea care sporea, jongleri, iluzioniști, saltimbanci, dansatori pe sârmă, echilibriști, dresori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
originea lucrurilor! Preocupat doar de plăcerile sale, sultanul neglija problemele domniei, lăsându-și apropiații să adune adevărate averi din strângerea de taxe ilegale și din exproprieri, în timp ce soldații, nemaiâncasându-și banii ce li se cuveneau, se vedeau siliți să-și vândă straiele, caii și armele pentru a-și putea hrăni familiile. În oraș, unde domneau nesiguranța și teama zilei de mâine, unde soarta fiecărui militar era iute cunoscută și comentată, unde știrile despre chefuri cu beții se răspândeau regulat datorită indiscrețiilor oaspeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când se amintea în fața lui de un obiect sau de o faptă pe care el le socotea vrednice de dispreț. „Astaghfirullah! Astaghfirullah! Dumnezeu să mă ierte!“ zbiera el la simpla menționare a unui vin, a unei crime sau a unui strai femeiesc. A fost o vreme când oamenii îl luau peste picior, cu amabilitate sau în chip feroce. Taică-meu mi-a mărturisit că se întâlnea adesea, cu mult timp înainte de nașterea mea, cu o bandă de prieteni, vinerea, chiar înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Când privirea Celui-prea-Înalt străbate incintele palatelor, ea vede cum sunt ascultate cântărețele mai mult decât doctorii Legii, vede cum sunetul lăutei îi împiedică pe oameni să audă chemarea la rugăciune, cum nu se mai deosebește bărbatul de femeie nici după strai, nici după mers, vede cum banii jecmăniți de la credincioși sunt azvârliți la picioarele dansatoarelor. Fraților! După cum peștele de la cap se împute, tot astfel, în comunitățile omenești, putregaiul se întinde de sus în jos. Urmă o lungă pauză, iar când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lăcuită, care înfățișau cai sau girafe, în pofida interdicției religioase. Mai erau, firește, și principalele sărbători musulmane: Adha, Aid-ul cel mai mare, pentru care mulți locuitori ai Granadei se ruinau doar ca să procure o oaie pentru sacrificat sau ca să-și cumpere straie noi; Întreruperea Postului, când până și cei mai săraci făceau chiolhan cu nu mai puțin de zece feluri diferite de mâncare; Așura, zi consacrată pomenirii morților, dar în cursul căreia se făcea schimb de daruri somptuoase. La toate aceste sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-te, Mohamed, altfel ne vor despărți! Se făcu tăcere. Cineva din mulțime strigă: — Allah e mare! Tata, care era tot trântit pe jos, se ridică fără grabă, înaintă demn spre Warda și îi spuse cu voce nesigură: „Îți voi da straiele și fata!“, după care se îndreptă spre casă, trecând printr-un șir de oameni care încuviințau în șoaptă. — Voise să iasă cu fața curată în fața vecinilor, comentă mama cu detașare, dar se simțea micșorat și neputincios. Apoi adăugă, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cea dintâi hotărâre luată de învingători a fost eliberarea cu mare pompă a celor din urmă șapte sute de captivi creștini rămași în oraș.“ În chip de răspuns, am spus: „Da“. S-a uitat atent la mine, mi-a privit îndelung straiele și, socotindu-mă fără îndoială demn de respect, mi s-a adresat cu încetineală și bunăvoință: „Fiule, înțeleg bine că ții la femeia asta, iar dacă îmi spui că ai tratat-o întotdeauna cu considerație și că iubești fetița pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de toamnă, lumina soarelui era îmblânzită de nori groși și pretutindeni mii de orășeni stăteau așezați ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zile pe săptămână, cursurile șeicului. În clasa mea erau nu mai puțin de optzeci de băieți, de la șapte la paisprezece ani. Fiecare elev venea la școală îmbrăcat cum dorea, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să poarte straie luxoase, din mătase sau brodate, în afară de anumite ocazii. Oricum, fiii prinților și ai mai-marilor din regat nu veneau la școlile de pe lângă moschei. Ei căpătau acasă învățătură de la un șeic. Cu această singură excepție, erau la școală băieți de diverse condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cunoscut, ar fi consacrat o noapte liniștită istorisirii poveștii lor, ar fi amestecat și niști djinni, niște covoare zburătoare și felinare fermecate, iar înainte de ivirea zorilor, ar fi preschimbat în mod miraculos căpetenia lor în calif, cocioabele în palate și straiele de trudă în veșminte de mare preț. Aceștia erau hamalii din Fès. Trei sute de bărbați, cu toții oameni simpli, foarte săraci, aproape toți fără știință de carte, și care știuseră totuși să devină breasla cea mai respectată din cetate, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câteva ruguri, așa cum se făcuse cândva pentru evrei. Câțiva orășeni au abjurat. Alții, puțin numeroși, și-au spus că era mai bine să fugă, fie și așa târziu, înainte să se închidă capcana. N-au putut lua cu ei decât straiele pe care le purtau. Inchizitorii au decretat apoi că orice persoană care avea un creștin printre strămoși trebuia să fie obligatoriu botezată. Unul dintre cei dintâi vizați a fost chiar Hamed. Bunicul său fusese un rob creștin care alesese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]