10,586 matches
-
va lăsa organele genitale curate, netede, plăcute la pipăit, așa cum fuseseră în ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca rufe, aranja cuverturile de pe pat sau curăța cu aspiratorul ei Shake’n’Vac, grăunciorul de carne i se strecura neplăcut în gânduri. Gheara neliniștită își relua explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi fost de vină imaginația, alimentată de anxietate, dar, de fiecare dată când degetele îi desfăceau labiile, grăunciorul părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe față, determinată de admirație și de încă un lucru, de ceva care ar fi putut să fie, dar nu era, iubire. În săptămâna aceea, Carol și Dan participară la șase întruniri. Și amândoi simțeau că ideologia Alcoolicilor Anonimi se strecura în viețile lor, dându-le o formă. Aceste grupuri de oameni obișnuiți, așezați pe scaune kaki, în sala luminată de neoane din incinta bisericii, le dădeau un sentiment de siguranță. Alcoolicii Anonimi se reuneau în încăperea în care se țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-ți insinuezi cocoșelul mârșav în viețile lor când nu sunt atenți! Să ți-l îndeși în fundul lor când încearcă să-și țină echilibrul, agățați de barele de sprijin din metrou! Sau la petreceri, în timp ce le vorbești, încercând să ți-l strecori pe sub fustele femeilor! Ești un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-i spunem Cealaltă Carol, ca să o putem deosebi de Carol a Noastră), fuseseră întotdeauna aliații lui Dan în activitățile lui bahice. Ted Wiggins chiar ieșea din spatele casei de marcat să țină ușa deschisă pentru ca Dan sau Carol să se poată strecura afară clătinându-se sub povara dozelor albastre și argintii cu berea lor preferată. De cele mai multe ori, Gary, Barry, Gerry, Derry sau Dave 1 îl însoțeau pe Dan la prăvălia lui Wiggins, situație în care era posibil să fie cumpărate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Cealaltă Carol arunca la rândul său o ploaie de invective. Bărbatul se clătină confuz sub tirul verbal, dar nu înainte ca un jet de urină toxică să boteze vitrinele magazinului și pantalonii proprii. Stând în spatele lui Carol, Ted Wiggins își strecură mâna în deschizătura dintre coapsele ei înfășurate în blugi. Încremeni pentru o clipă, imaginându-și consecințele gestului său, apoi, cu o mișcare decisă, degetele i se strânseră în jurul chestiei lui Carol... Wiggins plănuise să o împingă puțin în timpul acesta, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Pally. Cealaltă Carol se năpusti în prăvălie. Ce mama naibii se întâmplă aici? exclamă la vederea lipiciosului ei soț întins pe jos. S-a împiedicat de tejghea încercând să ajungă la tine, îi răspunse Carol, încercând din răsputeri să-și strecoare în voce o undă de șoc. Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins; acesta se chinuia să se ridice în genunchi, scuturând din cap ca un câine ciobănesc. Privirile celor două Carol se încrucișară deasupra spinării lui încovoiate, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scoală și cere acțiune. Ar fi fost și mai surprins să afle că și Carol simțea același lucru. Trilurile celor două păsări erau dublate de acordurile de la Whiter Shade of Pale, care răzbăteau din dulăpiorul construit de Dan. Carol își strecură un umăr alb afară din rochița neagră. Dan i-l umplu de bale, dar Carol își dădu silința să nu se arate scârbită. Mâna lui îi căută un sfârc - simțise o arsură pe areolele palide -, apoi o porni spre poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și a celor cu înclinații psihanalitice. În ceea ce îl privea, era clar că violul repreyenta un act cu țintă precisă. Simțeam că, forțându-mă pe mine, își forța propriile limite. Nu încă, spuse el, sărutându-mă cu blândețe, limba lui strecurându-se în gura mea cu ușurința unei acadele. Lasă-mă pe mine să fac asta. Și îngenunche la rândul său în fața mea. Mă sărută peste haine, plimbându-și limba peste cusături, nasturi și fermoare. Eram incredibil de excitat, năpădit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din Leach și Jolly în timp ce ea dădea la boboci, la prima rundă de grețuri matinale? Alan pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se mișca și se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut podul de oțel care traversa Archway Road. Știa foarte bine că o mulțime de nefericiți își puseseră capăt zilelor sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cei care au constituția solidă a jucătorilor de rugby. Și mai era și vaginul. Ce orificiu! Prea rar se întâmplă să fie apreciat din punct de vedere estetic. Bărbații se îndepărtează stânjeniți de realitatea sa palpabilă. Îl ling și își strecoară degetele înăuntru, dar prea rar se întâmplă să-i adreseze o privire lungă și iubitoare. Preferă să se uite la el așa cum ar face un copil, ca la o ușă secretă care duce la camera plină cu dulciuri. Poate din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan fusese lângă el. Bull se ghemuise în locul gol de sub blatul de lucru din bucătărie, unde ar fi trebuit să fie mașina de spălat pe care nu se obosise niciodată să o achiziționeze. Alan se ghemuise lângă el. Bull se strecurase în spațiul dintre garderob și perete, în întunericul dormitorului liber. Alan stătuse și el alături. Amândoi înțeleseseră că, ocupând împreună aceste spații neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau, de fapt, caracterul misterios și special al noii lor relații. Cadența isteriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și o aromă mai profundă, ca de fermă, a digestiei și descompunerii. Și totuși, pe lângă ele, Alan mai detecta ceva străin, ciudat și greu de crezut. Ca un săculeț cu levănțică uitat printre așternuturile mării. Era sugestia feminității lui Bull, strecurată în mirosul său; Bull pe dinăuntru, mai degrabă decât pe dinafară. Când Alan îl pătrunse de fapt pe Bull, fața îi era îngropată între omoplații acoperiți de mușchi. Genunchiul lui Bull era flexat și ridicat confortabil în sus, sub perineul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și arunca în stânga și-n dreapta cu scutece, șervețele umede, cremă de gălbenele și pungi pentru scutecele folosite, agitându-se ca un derviș urlător. Naomi se bucurase că reușise să se strecoare pe lângă el fără a fi observată. În mod normal, Naomi ar fi discutat cu celelalte mame și cu tatăl despre diferitele grupuri locale de întrajutorare în care erau implicați cu toții. Numai că discuția din dimineața aceea se concentra exclusiv asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care răzbătea din cele opt boxe negre și romboidale, amplasate în mașină. Semaforul își schimbă culoarea și Alan apăsă pedala de accelerație cu bucuria nebună pe care ți-o dă numai reacția promptă a unui motor puternic. Continuă să se strecoare prin trafic, schimbând benzile, accelerând, frânând, alunecând ca într-un dans fără partener prin defileul de la Marylebone Road, nimerind cinci lumini verzi la rând, până la înălțimile reci ale podului suspendat de pe Westway. Alan era entuziasmat la gândul că mașina cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se depărtau în somn. Astfel, cele două seturi de organe genitale se suprapuneau în cadrul format de coapse. Neonul care lumina noaptea coarnele cerbului de pe trotuarul din fața restaurantului cu același nume fusese stins de mult, iar lumina bej a zorilor se strecura printre perdelele de rețea; Bull se trezi la sunetul telefonului din hol. Înjură și îndepărtă violent pătura ca și cum aceasta ar fi pătruns în apartament să-l atace în timp ce dormea. Străbătu coridorul lovindu-se când de un perete, când de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe fruntea lui și i-a spus: Chiar dacă există tehnici taoiste în lume, nu poți să ți le însușești în două-trei luni". Rușinat din cale-afară, Wang Qi a plecat gândindu-se doar la imaginea în care a reușit să se strecoare prin zid. De ciudă, el l-a înjurat pe maestrul taoist, pe motiv că acesta l-a înșelat. Oricum, Wang Qi a rămas un necunoscător al tehnicilor taoiste pentru tot restul vieții. Dongguo, învățăcelul cel inimos Zhao Jianzi era un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Cristi. Era un țăran prost care nu-și mai amintea nimic (ca și cum înserările acelea erau doar niște vise de-ale mele, o poezie halucinantă de copil fricos, încremenit cu ochii închiși, refuzând strada). A încercat să mă dribleze, să-mi strecoare mingea printre picioare. Era o fentă previzibilă, mingea a sărit din piciorul meu, aut. Pui la cap, la cap, striga Cristos, se agita, mișca brațele. A fost apoi henț, Migu a aruncat prea sus, Cristos și-a întins mâinile. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plină de înmulțiri și împărțiri, mi-a zis auzi, Florian, ce-i cu lațele astea? ia să mi te tunzi frumușel! scurt, scurt de tot, da?! și până mâine c-o-ncurci! Printre buzele ei cu ruj carmin s-a strecurat apoi un sunet asemănător cu un behăit, din care lipsea însă consoana B, iar încărcătura emoțională nu inspira nimic ovin, ci o sfântă indignare. Mă rog, ce-a fost a fost, sper din toată inima că tovarășa învățătoare Câsu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unul singur, luând contact cu strada, cu aleea Băiuț, normal, și cu copiii de-acolo, Migu, Pipiță, Doru și mai ales Cristos (cum îi înșiruie el), s-au mai înregistrat destule povești care, cu el în prim-plan, s-au strecurat în fondul de aur al familiei (iar familia noastră deține un asemenea fond, așa cum Radiodifuziunea se fălește cu fonoteca ei de aur). Înainte de-a vă divulga câteva dintre ele, sunt însă nevoit să fac o corecție, o rectificare, altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Mama n-a vorbit cu mine cinci zile, nici un cuvințel, cinci zile! b’. în duminica aia am descoperit ce greșeală uriașă este ca, locuind în H 3, să te plimbi pe Valea Cernei când bâzâie bondarii, când razele soarelui se strecoară prin frunzișul arinilor și umplu cu punctulețe lucitoare râul, când treci printr-o herghelie și inima îți bate fericit-speriată de parcă fiecare cal ar fi și prinț, și balaur, când mama și tata se pupă, când zgândări cu un băț mușuroaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu zulufi se află în posesia textului pe care tocmai l-am parcurs împreună (eu în calitate de frate al Mateilor, voi ân calitate de cititori), doar într-o chestiune atât de personală, de intimă, erorile funcționărești nu s-ar fi putut strecura, fiindcă epistola n-a urmat traseul obișnuit, n-a avut nevoie de plic, de timbru, de ștampile. Precis nu un poștaș, ci un altfel de mesager a dus-o acolo unde era hărăzit să ajungă, printre soldăței și mașinuțe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cămașă pe care ai spălat-o și ai apretat-o singur, căreia i-ai cusut câțiva nasturi cu mâna ta. Iată textulețul: Eu și Pătrașcu Luigi, pionieri Aș putea să vă spun că razele soarelui, subțiri ca niște tăieței, se strecurau prin frunzișul plopilor din curte, se prelingeau pe zidurile școlii, pe tencuiala gri, zgrunțuroasă (despre care Pătrașcu Luigi știa bine că nu e calcio-vecchio, ci un strop dat cu măturica), pe urmă intrau în clasă pe ferestrele deschise și, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din bolovani și bulgări de pământ, ne înarmam cu bâte, praștii, țevi cu cornete, buzdugane, sulițe, scuturi și scări de asalt. Ne băteam ca chiorii. Seara, când părăseam groapa plină de cofraje și mustăți de fier-beton, echipe de cercetași se strecurau în spatele liniilor inamice și distrugeau cazematele la adăpostul întunericului. Diminețile, la școală, funcționa un fel de armistițiu, după aia redeveneam dușmani și-o luam de la capăt. Într-un asediu prelungit, căruia i-am rezistat cu chiu cu vai, capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
blocul ăsta și Al-Qaeda, iar firul pleacă de pe aleea Parva, chiar din dreptul Școlii generale nr. 57, traversează țara și continentul, trece Atlanticul, se întinde, atinge țărmul nord-american, ocolește Long Islands și Statuia Libertății, cotește pe străzi și bulevarde, se strecoară prin obositorul trafic newyorkez și ajunge la Turnurile Gemene. A scris în ziare, s-a dat și la televizor. L-am văzut cu ochii mei pe tatăl lui Troc, la știri, pe mai multe posturi, explicând tot felul de chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de tandrețe pentru fragilitatea dinților de lapte, nu știu dacă v-ați ascunde lacrimile ca orișice om mare care se respectă și, mai ales, nu am de unde să știu dacă pe undeva pe dinăuntrul vostru nu veți simți cum se strecoară ceva ce aduce cu o furnicătură sau, mai bine spus, cu un fel de mâncărime. Însă chiar nu pot să-mi imaginez ce suflet gângav trebuie să zacă în mine ca să-i pot explica lui Filip de ce îl priveam mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]