8,296 matches
-
din secolul douăzeci - se mișca în fel și chip pe lângă stâlpul natural masculin, trezit și el dintr-o somnolență biologică condiționată.“ Calificarea Ritei ca un buchet de oase și cărnuri este neinspirată. Ideea că unele părți ale corpului ei fâsâie strică, și ea, vraja. Cât privește stâlpul natural masculin... înțelegem că scriitorii exagerează, dar nici chiar așa! Epigrame la care rade doar autorul Epigramiștii din ziua de azi de la noi sunt foarte optimiști. Ei nu se îndoiesc nici o clipă că au
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la un loc și nebunia. // Pe acestea trei, de le-ntâlnești în om, / Ele-l supun, îl demolează, îl fac neom.“ „Cât rău poate să facă o minciună, / O știe numai cel ce n-are viață bună / Și i-au stricat-o mincinoșii, mătrăgună“ etc. Iarba este verde, cerul este albastru. Este bine să fie bine și este rău să fie rău. Cam așa s ar putea rezuma cartea Ioanei I. Negreanu. Autoarea nu înțelege că afirmațiile ei simpliste nu au
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de agitație care evoluau pe vremuri pe scenele căminelor culturale sătești: „Când nu vrea să muncească, / Găsește un sfânt să-l prăznuiască; / De i se pare munca grea / O lasă iute altuia, / Zicând că leafa-i mică / Și munca multă strică. Mai trage-o dușcă de necaz, / Mai decojește câte-un praz, / Mai sfârâie luleaua / Și, în ajun de sărbători, / Se pune pe-ngrășat purceaua. Și, când n-ajunge la liman, / Mai șmecherește câte un ban, / Cerșind pe la stat / Bocind că-i
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
emoționat) că abia apoi vine satisfacția.“ „Prozatorul Ion Gălățeanu mă pune într-o dificultate mai severă. Fiind deja etichetat de niște confrați, mă încearcă o undă de iatrofobie. Ca s-o atenuez, dar și pentru că un bob de ancilaritate nu strică, afirm relaxat că, în procente considerabile, caracterul său e determinat de ecumenismul funciar al omului care nu știe să ofenseze, personalitatea fiindu-i dublată de o cultură solidă ce i-a devenit, prin ani, odaliscă.“ Cultura solidă care i-a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un pieptene și un creion dermatograf și o folosește fără complexe, pentru a-și compune o expresie de femeie cosmică. Acest mod prozaic-dezinvolt de a realiza cosmicitatea, această familiaritate cu mari simboluri ale poeziei universale nu sunt de bun-gust. Inadecvarea strică totul. Este ca și cum cineva ar folosi sabia lui Ștefan cel Mare la bucătărie, pentru a tăia ceapa. Să o urmărim pe autoare mai îndeaproape, practicând, surâzătoare, această inadecvare care ne face să ne simțim mereu jenați: „înlăuntrul meu / universuri clocotesc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de venirea iernii / am pus la păstrat un kil de precauție, / două de prudență, / o litră, doar, de răbdare“ etc. Cu aceeași neglijență, el relatează scene din viața de fiecare zi, nesemnificative și plictisitoare:„— nu mai parcați pe trotuar, ați stricat / bordurile! / iar strigă vecina, / nu recunoaște că-s mâncate din veacul / trecut. / să mă întorc la gândurile mele / dar întâi să rezolv cu grijulica trotuarului, / că nu vreau s-o am pe conștiință“. Ultimele două versuri sunt remarcabile prin folosirea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai ales distanța critică a scriitorului față de cuvintele și expresiile dialectale folosite de el în mod curent. Admirăm la Ion Creangă arta povestirii, ca pe un spectacol în sine. Dacă repovestim (fie și în limbajul dramaturgiei) ceva povestit de el stricăm totul. Bogdan Ulmu, un autor inteligent și cu umor, face (de mai mulți ani) greșeala de a dramatiza poveștile lui Ion Creangă. Recent aceste dramatizări au fost reunite într o carte (Ion Creangă, dramaturg fără voie!, cinci scenarii destinate teatrelor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
am să mă spăl, gîndea Adela grăbind pasul. La un moment dat, rogozul a devenit mai blînd și nici așa de înalt nu mai era. O gîscă cu un picior rupt se chinuia să fugă înspre iaz. Nu mi-ar strica așa o pleașcă în oala mea, se repede Adela spre gîscă. Pe măsură ce fugea după orătanie se lăsa întunericul și nu mai vedea aproape nimic. Se împiedică de un corp și cade. Adela țipă cînd descoperă că Raj al său, soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au stins lumina și au făcut dragoste, cum obositul șofer nu mai făcuse. Cei doi truditori în partida de procreație au adormit tun. Daniel se trezește și, amintindu-și de performanța recent consumată, își pune în gînd că n-ar strica un "repetir". Începe să mîngîie pe ici, pe colo și coboară mai jos, în timp ce Dulcineea dormea tun. Cînd amorezul a ajuns jos de tot, a constatat că femeia avea ce avea și el, descoperire care l-a făcut să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cea mai intensă dragoste. Locuia în Brașov, era singur și se dedicase studiilor. Angela are imboldul să-l sune, să vadă dacă își păstrează aceleași porniri dictate de morala creștină. Te las, Angela, să te măriți. Nu vreau să-ți stric viața. După aceea, vom vedea, dar acum am această obligație morală. A înțeles că are dreptate și a suferit enorm de mult pînă s-a atașat de Raul. Nici nu-și dă seama, nenorocitul (Raul), cît efort am făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pământ împrăștiată sub tălpile lui Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng, piciorul drept pe dușumea două urme. Nicio echilibristică nu încăpea imponderabilitatea omului singur. S-a așezat din nou pe scaunul invalid, încet, cu grijă, parcă pentru a nu strica muchiile imprimate în zăpada pardoselii: Nu, sigur nu sunt urmele mele, de-a lungul și de-a latul fiecăreia mai rămâne loc neocupat. Un uriaș a călcat înaintea mea sau poate pășesc cu inima, cu pustiul din inimă pășesc. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
avea întotdeauna și aliați buni, iar situația internă va fi întotdeauna sigură atunci cînd va fi sigură situația din afară, în cazul că aceasta n-a fost cumva tulburată de vreo conspirație. Și chiar dacă împrejurările externe ar începe să se strice, dacă a guvernat și a trăit așa cum am spus, principele va putea oricînd, dacă nu-și pierde cumpătul, să reziste oricărui atac, așa cum a făcut Nabis Spartanul, despre care am vorbit. Dar în ce privește pe supuși, chiar dacă situația din afară nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a obligat pe aliați să facă pace fără voia lor. Asemenea evenimente se întîmplă însă, recunosc, destul de rar, iar autoritatea lor nu e suficientă pentru a discredita cu totul prudența și inteligența; ele sînt ca bolile care vin uneori și strică sănătatea oamenilor, dar care nu-i împiedică să se bucure, cea mai mare parte a timpului, de avantajele unui temperament robust. E absolut necesar, deci, ca cei care trebuie să conducă lumea să-și cultive inteligența și prudența; dar aceasta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
părțile locului cuvîntul era o noutate sunătoare de care nimeni nu avea nevoie de vreme ce, de cînd lumea, la funii ei făceau „cioturi“, iar o legătură strînsă temeinic se chema că e bine „Încioturată“. Numai că voia bună era să fie stricată de un amănunt de care toată lumea uitase, un fleac ținînd de Încăpățînarea timpului de a curge În legea lui: tinerii trecînd pe la preot Înainte de cununie, pentru Îndrumările cele de cuviință, acesta băgă de seamă că Floare nu Împlinise Încă șaisprezece
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-o să pună și ea un cercușor cît gura de pahar pe unul din ochii morii. Apoi, i-au cerut să Învîrtă cu mîna comédia. S-au auzit niște huruituri, niște pocnituri și un zornăit fără sfîrșit: moara s-a stricat pesemne, pentru că toți dolarii au curs afară, iar domnii s-au apucat a rîde și a bate-n palme. Ba cu toții, vreo patru, au scos bani din portofele și i-au dat basului ca să-l despăgubească de prostia femeii care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-n palme. Ba cu toții, vreo patru, au scos bani din portofele și i-au dat basului ca să-l despăgubească de prostia femeii care-i prăpădise moara. — Flory, tăți Îs ai tăi! o zîs atunci basu’. Io n-am vrut a strica nimic, domnule, s-a pus Floare pe plîns cu lacrimi grele, nici un rău n-am vrut a face! — Nu-i nici un bai, o grăit irișu’ cela de Bailey, pune-ți-i pe tăți În șorț și du-te la tine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Io plîngeam Înainte, cu grămada de dolari lîngă mine, pe pat, povestea Floare. — Iaca, o spus basu’, Îi fac două grămăjoare, jumătate ai tăi, jumătate ai mei! — D-apoi ie-i dumneata pe tăți, domnule dragă, că doară ți-am stricat moara! Dacă nu-i iei, m-o sfădit, nu-i avea cu ce mere cu bărbatu-tău la Cigagău și cu ce să vă cumpărați acolo ce-i de trebuință! Așe o grăit americanu’ cum vă spui, da’ n-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Așe o grăit americanu’ cum vă spui, da’ n-o scă pat vorba că moara lui era, Doamne feri, un gheip de făcut bani Într-ascuns!... Vreo două decenii mi-au trebuit pînă să Înțeleg că, de fapt, Floare nu stricase nici o mașină de fabricat bani, ci cîștigase la ruletă. Luase toată casa. Dacă patronul ținuse să-și oprească jumătate din ea Înseamnă că suma era consi derabilă. Mașinăria am identificat-o prin bunăvoința nuvelei lui Stefan Zweig, Douăzeci și patru de ore
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
XVIII-lea. Delegații unei colonii proaspete, unde pesemne vița-de-vie Încă nu strînsese destulă sevă, au cerut permisiunea de a se Întoarce la Ravensburg, de unde să aducă un nou cazan de preparat bere, fiindcă cel vechi se spărsese, iar din pricina apei stricate din noile lor pămînturi, se aflau În primejdie de a muri de sete. Alți doi coloniști l-au rugat pe conte să le emită pașa poarte pe cu totul alt temei: soțiile lor pieriseră Într-o epi demie de ciumă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
soluție obligatorie pentru înnoirea și regenerarea omenirii decăzute. După potop, legea scrisă a înlocuit legea firii. Într-adevăr, zice Serenus, „legea scrisă nu trebuia dată dintru început, căci era fără folos, atâta vreme cât legea firească rămânea în picioare și nu era stricată pe de-a-ntregul” (Conl. 8,24). În sfârșit, tot „tradițiile din vechime” ne informează că acea curiosarum rerum notitia („știința lucrurilor ciudate”) n-a pierit odată cu potopul, ci a fost salvată in extremis de către Ham, unul dintre fiii lui Noe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
drepți, și cu frații săi cei plini de virtute, o carte care păstra amintirea lor, el a săpat rețetele criminale și tradițiile profane (scelestas artes ac profana commenta) pe niște bare de metal pe care apa nu putea să le strice și pe niște pietre foarte tari.” (Conl. 8,21) Așa a salvat el memoria malefică a omenirii. În paginile care urmează, îmi propun să fac o relectură a exegezei lui Casian în interiorul tradiției patristice, urcând și până la câteva texte din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
află Mama (Meter), numită și Principiul feminin (Theleia), purtând în sânul ei sămânța dumnezeiască. După moartea lui Abel, ea îl zămislește, prin dorința ei (enthymetheisa), pe Seth, „depunând în el sămânța și scânteia de sus”. Dar îngerii, cuprinși de invidie, strică această nouă creație, amestecându-se printre oameni. Mama decide să termine odată cu lumea prin potop, pentru a nu păstra decât seminția cea bună. Totuși, susține textul lui Pseudo-Tertulian, occulte et latenter et ignorante illa matre virtute cum illis octo animabus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iar această dezordine își are originea tot în femeie; nu e vorba de faptul că acestea, lăsându-se amăgite, precum cea dintâi, de vicleșugurile unui seducător, i-ar fi dus pe bărbați în păcat, ci de faptul că, fiind deja stricate în cetatea de pe pământ, în mijlocul pământenilor, ele inspiră dragoste locuitorilor cetății viitoare, cerești, aflați doar în trecere prin acest veac, fiilor lui Dumnezeu, fermecați de frumusețea lor. ș...ț Trădând așadar binele suveran, propriu celor buni, înclinați către un bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înțeleg: mereu grăbiți, au ochi, dar nu privesc, au urechi, dar nu aud, au mâini, dar nu mângâie, au grai, dar nu știu să vorbească... Iar când se întâmplă să ia o piatră de acolo, se și grăbesc s-o strice: o agață de urechile lor sau o găuresc, o strâng în metal, și-o pun pe deget sau la gât, iar când se plictisesc o aruncă sau o dăruiesc altcuiva... "Tristă soartă pentru ce-i frumos în lumea asta!" șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
marginea pădurii, și de care nu ne apropiam niciodată. El era "nebunul" poate fiindcă nu pleca. Și totuși, într-una din zile, n-am avut ce face. Ne prinsese furtuna chiar când ieșeam din pădure. Nu ne era că ne strică fragii pe care-i culeseserăm cine s-ar fi gândit să aducă ceva de acoperit ulcelele în care-i adunaserăm !... -, nu ne era prea frică nici de întunericul care căzuse deodată (mai înnoptaserăm noi și altădată prin pădure) și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]