2,032 matches
-
și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun trecător, McPake claxona strident. Lanark întrebă: — Rima, se va dansa la petrecerea asta? Presupun că da. — Vrei să dansezi cu mine? Presupun că da. De obicei nu stau să aleg. Lanark își încleștă pumnul și-și mușcă adînc buricul degetului mare. După o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muzica. Fata sorbea dintr-un pahar în timp ce bondocul rîdea cu poftă de ceva ce-i spusese ea. Lanark îi atinse umărul. Ea puse paharul jos și îl lăsă s-o conducă pe ring. Era o fată vivace, cu un machiaj strident, aproape vulgar și cu un bronz intens. Lanark o strînse insistent și o întrebă: — Unde te-am mai văzut? Ea zîmbi și clătină din cap. — N-am de unde să știu. Cred că te cunosc bine. Mă îndoiesc. Te-am ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un măgar cu o goarnă pe genunchi. în căruță erau cutii de jucării colorate care puteau fi cumpărate în schimbul zdrențelor, sticlelor și borcanelor de gem, și în jurul lui se adunase deja un cîrd de copii cu sombreros din carton suflînd strident în fluiere sau fluturînd steaguri colorate și moriști. Cînd dădu cu ochii de Boab și de cărucior țipă: — Faceți loc! Faceți loc! Lăsați-l să treacă. Pe cînd cei doi se tocmeau, Thaw și băiețașii se strînseră în jurul măgarului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-a terminat războiul. Au ajuns noaptea tîrziu, pe o ploaie rară, au luat un taxi din gară și s-au așezat amorțiți înăuntru. Thaw se uita afară la o succesiune de străzi părăsite, cu lumini ce păreau slabe și stridente totodată. Cîndva Glasgow fusese un oraș cu case de raport, o școală și o limbă de canal; acum era un labirint imens și întunecat prin care trebuia să rătăcești ani în șir ca să găsești ieșirea. Apartamentul lor era rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
limbă moartă! zise Thaw. Mama ar vrea să aleg latina, dar îi tot spun că-n franceză-s cărți bune. Și putem folosi franceza cînd călătorim. — Mda, se poate, dar ai nevoie de latină pentru universitate. O sonerie electrică sună strident, și pe treptele de la intrare apăru un ins gras și chel, îmbrăcat într-o haină neagră. Rămase cu mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și cu picioarele depărtate, contemplîndu-și nasturii de la vestă, în timp ce elevii mai mari se grăbiră să se încoloneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
suprafața netedă a buzei superioare. Acest detaliu îl sperie mai mult decît micul lui discurs fioros și nervos. Pe parcursul dimineții deprimarea i se strînse în piept și în creier ca o greutate concretă. La fiecare patruzeci de minute, clopoțelul suna strident și elevii se mutau într-o altă clasă, unde erau întîmpinați cu două-trei cuvinte neprietenoase. Profesoara de matematică era o femeie mărunțică și iute care le spuse că dacă își vor da silința, va face tot ce-i va sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acum moțăie mai tot drumul și coboară la satul Glencoe. Suie un drum îngust spre căminul de tineret, o cărare printr-un tunel de crengi. E toamnă și munții revarsă nuanțe de purpuriu, portocaliu, și verde-auriu, care ar fi arătat stridente, dacă lumina cenușie nu le-ar fi îndulcit. — Lasă deoparte culoarea locală. Bine. Nu e încă ora cinci, și cîțiva alpiniști așteaptă pe treptele căminului. Thaw dă colțul spre locuința administratorului, aflată în spate, dar înainte de a bate la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un copil! se isteriză Rima. El căscă gura, iar ea îl străfulgeră acuzator cu privirea. Lanark se luptă să își mențină o figură serioasă, dar nu reuși. Pe față îi apăruse un rînjet fericit. Rima își dezgoli dinții și țipă strident: — Te bucuri! Te bucuri! — Scuze, dar nu mă pot abține. Ea zise pe o voce scăzută și tensionată: — Cît de mult mă urăști probabil... — Te iubesc! — ...și rînjești la gîndul că o să mă doară cumplit și o să crăp și, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și scuturări ale capului, exprimă clar că nu mai vrea să meargă înainte. Lanrak se încruntă furios, dar zgomotul îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul, gîngăvitul, tremoloul, ciripitul și scheunatul. Se scurgea în pămînt și te izbea prin tălpi. Cu mîinile la urechi, Rima se întoarse și o luă repede înapoi, iar Lanark, după o clipă de ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e un proxenet foarte important; chiar acum l-ați lăsat să treacă. Sau Wilkins, trimiteți după Wilkins. Sau Monboddo? Da, contactați-l pe nenorocitul de Lord Monboddo, el mă cunoaște mai bine ca nimeni. Chiar în urechile lui, cuvintele păreau stridente și neconvingătoare. Vocea din buzunarul omului de pază suna ca un disc care se rotea încet, gata să se oprească: „Responsabilitatea de a demonstra proprietatea prezumtivului doveditor.“ — Ce dracu’ vrea să zică? — înseamnă, Jimmy, c-ai face bine să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl auzi pe Monboddo murmurînd Bon voyage, și o formă neagră, rotundă lunecă peste cercul din tavan și-l eclipsă cu un zăngănit lung. Apoi, spațiul în care stătea întins căzu. Căderea a fost un picaj oprit de o smucitură stridentă. Apoi urmă o altă cădere. Cu un strigăt înăbușit, știu că o ia din nou în jos prin marele esofag. Biroul minuscul, marea masă rotundă, Provan, Marele Unthank, Alexander, catedrala, Rima, Zona, coridoarele consiliului, institutul fuseseră doar scurte perioade de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea veni să-l ia. 6 Un ciudat sunet grav îi atrase atenția lui Gosseyn. Părea că vine de sus. Sunetul deveni rapid mai strident și se transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
spălă făcând mult zgomot, fluierând tare și fals. Trăia o experiență cu adevărat neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea veni să-l ia. 6 Un ciudat sunet grav îi atrase atenția lui Gosseyn. Părea că vine de sus. Sunetul deveni rapid mai strident și se transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
spălă făcând mult zgomot, fluierând tare și fals. Trăia o experiență cu adevărat neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
își ridicară simultan privirile și încremeniră la vederea ghearelor și tentaculelor acestui monstru feroce, cu ochii scăpărând de ură. Unul dintre ei își întinse mâna spre armă, dar era prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor, îi trezi pe toți cei aflați la bordul navei. Țipătul acesta se pierdu într-un fel de gâlgâit îngrozitor, când Corl azvârli cadavrele celor doi paznici tocmai în celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Ședința începu. Vizibil enervat, Morton se plimba de colo până colo prin fața oamenilor. Părul lui, de obicei lins, era ciufulit. Paloarea feței îi accentuă și mai mult bărbia agresivă, proeminentă. Oprindu-se din mers, spuse, cu o voce gravă, aproape stridentă: - Pentru a ne încredința că planul nostru a fost bine pus la punct, îi rog pe toți specialiștii să-și expună, pe rând, rolul pe care urmează să-l joace în atacul împotriva monstrului. Domnule Pennons, începe dumneata! Pennons se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
putut să aibă nevoie. Sau poate va fi nevoit să lupte? Auzi, neliniștit, pașii unor oameni care se apropiau și i se păru că motoarele nu mai duduiau ritmic, ca până atunci, ci într-un fel dezordonat, scoțând un sunet strident și enervant. Printr-un efort suprem de concentrare, aproape că izbuti să-și adapteze organismul la această schimbare, când, deodată, se pomeni confruntat cu o nouă primejdie: jeturile incandescente ale unor puternice dispozitive mobile începură să lingă ușile masive ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
devreme sau mai târziu, o să se trădeze singur. Lăsă fulgii și planurile de reformă, se întoarse la birou, își răsuci o țigară, o aprinse, trase în piept cu mare plăcere aroma fumului și apăsă pe sonerie. Se auzi un țârâit strident. Când capul pleșuv al plutonierului se ivi în rama ușii, ceru să fie introdus Petre, zis Rusu, vizitiul familiei Inger, pe care l știa om dezghețat. Își aminti iar de reclama cofetăriei plasată lângă anunțul lui, dar alungă gândul cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
le oferă un scut perfect împotriva armelor noastre. Bineînțeles, invizibilitatea este un fenomen cunoscut de multă vreme, dar, dacă n-ai fi venit dumneata, am fi fost distruși fără măcar să știm ce s-a întâmplat. - Bine, exclamă, pe un ton strident, McAllister, dar ce-aveți de gând să faceți? Ăștia sunt încă acolo și lucrează... Ochii negri ai fetei scăpărară ca o flacără galbenă, feroce: - Tata a avertizat breasla și membrii acesteia au descoperit că tunuri invizibile similare sunt instalate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
că nu te-ai înșelat." Ochii Melaniei Lupu poposiră cu satisfacție pe silueta bărbatului. Avea cam 35 de ani și părea extrem de degajat. " Siguranța! Asta am apreciat cel mai mult la un domn. Îmi place și cum e îmbrăcat. Nimic strident, totul de excelentă calitate, și spune tu, Melania, dacă știi ceva mai rafinat decât un raglan gris souris la un costum gris fer și o cravată neagră cu picouri albe. Splendid! Fii convinsă, vă veți înțelege ad-mi-ra-bil." Bărbatul ocoli capela
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În fond, ce te supără?" " Totul e construit, artificial, fals. Voaluri, cearcăne, plete de stafie. Un mister calp, gratuit..." N-aș fi zis că-ți displace..." "Ai dreptate... Poate că ăsta e șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un paradox?" "Probabil. Hai să bem ceva!" Doina scosese din poșetă o fiolă de morfină ridicînd-o în zare. Avea o mână descărnată, cu degete lungi și unghii vopsite în verde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la gît: ― Sandi! Șerbănică clipea nedumerit. Îl trase de mânecă pe profesor. ― Ce? Ce spune? Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul zbârnâi lung, strident, sfredelind întunericul somnului. Tânărul întinse buimac mâna și aprinse lampa de pe noptieră. Se uită reflex la ceas: 2, 45. ― Alo! ― Domnul Alexandra Miga? ― Da. ― Sînteți singur? ― Da, răspunse încă aiurit. Cu cine să fiu? Inginerul râse. ― De obicei, bărbații tineri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
drept în față. Șopti, zâmbind fermecător: ― Acum, fie vorba între noi, tocana era cam grasă. Știi, nu face bine la ten, și împinse cu degetul spre obrazul pământiu al femeii. Valerica Scurtu sufocată de furie amuți. Telefonul emise câteva țârâituri stridente. Melania Lupu ridică receptorul. Mâna îi tremura de emoție. Dintr-un salt, sculptorul fu lângă ea. Își lipi capul de părul bătrânei încercînd să intercepteze discuția. Comunică stupefiat: ― Nu ne-a trombonit! E chiar Amsterdamul! * ― Luni, 12 decembrie, tipul o să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bătrânul consulta rubrica deceselor din mica publicitate. ― Și-acum ce facem? întrebă încet Panaitescu. Purta un costum elegant de casă cafeniu cu batistă și cravată din lână galbenă. Frizura complicată îi acoperea iluzoriu craniul. Din cauza chipului pământiu, murdar, hainele păreau stridente. În mod ciudat, pijamaua cârpită și veche i se potrivea mai bine. ― Ce să facem? Matei dădu cu piciorul într-o papiotă goală: Jucăm țurca! Nu înțeleg de ce mai întrebi. E aproape 10. Trebuia să fii de mult la lecții
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]