2,190 matches
-
apere și cățeaua sărea Întotdeauna la mână. Era foarte greu să te vindeci acolo. O rană era un pericol În condițiile alea, că era umiditate, era condens. Noi făceam focul În soba aia, că aduceam fiecare câte un snop de stuf, când ne Întorceam de la muncă, dar se făcea condens. Și dacă am văzut așa, am hotărât să-i anihilăm cățeaua. Am studiat mișcările, am văzut ce face... Mai Întâi am stat noi la urmă și aveam tarpanele, dar și-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bacuri și ne-a dus În Balta Brăilei... Unde anume ați fost În Balta Brăilei? În Balta Brăilei am fost la o localitate numită Stoenești. Acolo eram vreo 2 400 de deținuți politici Într-o cabană care era acoperită cu stuf, cu trestie și n-avea plafon. La muncă ne scotea la dig și din cauza muncii de acolo am devenit inapt fizic, că aveam doar 49 de kilograme. Și mi-aduc aminte de o-ntâmplare care m-a impresionat deosebit. Mergeam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot, după câteva luni de zile. Apoi, În ultima perioadă, fiind pedeapsa expirată, am fost mutat Într-o brigadă de dulgheri, de tâmplari, care făceau barăci. Acolo am lucrat vreo două sau vreo trei luni de zile... băteam cuie, tencuiam stuful, adică se amenajau viitoarele case pentru deținuți. Și alea erau În zonă unde nu era gard sau nu era cordon militar. Ne păzeau totuși, dar erau puțini, erau numai doi-trei cu brigada. Mi-aduc aminte că unul dintre băieți o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din Gherla Înspre Deltă. Veneau sate Întregi cu din ăștia de la țară, care nu vroiau să intre În colectivă, da’ numa’ bărbați peste optișpe ani. Și i-aducea cu totu’ În penitenciar și Îi duceau pe urmă pe majoritatea la stuf... Și pe-ormă, după un an, În ’60, s-a Înființat spitalul penitenciar din Gherla, că ăia care-au fost duși acolo trebuiau acum aduși Înapoi, pentru că erau bolnavi și trebuia să-i trateze undeva. Și au făcut la spitalul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deci cu salariul cel mai mic, deși noi, ca să aveți idee, am făcut Canalul 62%, am făcut hidrocentrala de la Bicaz... 70-80%, am făcut Îndiguirea Bălții Brăilei, peste 100 000 de ha, am făcut Letea, dac-ați auzit de fabrica de stuf, care mergea acolo... Am făcut atelierele de la Aiud, unde munceau 4-5 000 de oameni, industrie ușoară... Nu mai vorbesc de cele trei mine: Baia Sprie, Cavnic și Valea Nistrului... Ai noștri au făcut tot. Enorm de mult... Am lucrat foarte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se reped să mănânce mălaiul care era de sapă... Mâncau exact ca vitele... Doamne, Maica Domnului! Mi-am făcut cruce. Măi, da’ se poate un lucru ca ăsta?! Și cum o făcut desecările În Delta Dunării, o rămas rădăcinile de stuf uscate, cum le-o tot arat... Și era câte unu’... când vedea câte o rădăcină că se vede, de la distanță fugea la ea, de gândeai că-i mană cerească. Fugea, că În cordon o avut voie să fugă, numai În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vedea câte o rădăcină că se vede, de la distanță fugea la ea, de gândeai că-i mană cerească. Fugea, că În cordon o avut voie să fugă, numai În afară nu avea voie... Și se ducea după rădăcina aia de stuf ș-o mânca, și zice către mine: „Auzi, dom’le, ia gustă și matale să vezi ce bună e!”. Dar eu Îl Întreb: „Nu vă supărați, da’ ce e asta?”. Zice către mine: „Biscuite de baltă”. „Doamne, Maica Domnului! Io
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apropia frigu’, zice: „Noi foc avem?”. „Băi, ai două surse de căldură, bă! Soarele de la Dumnezeu și căldura animalică de la tine, băi!” Atâta. N-am văzut acolo foc În trei ani de zile, nimic... Baraca era din chirpici, acoperit cu stuf... Iernile erau cumplite! La Salcia vă scotea la muncă? Da. La un moment dat eram atât de slăbit de efortul ăla, că munceam mult, și venisem slăbit, aveam colici și aveam dureri teribile, și, la un moment dat, am rupt
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dat a acostat și a Început să ne coboare. Eram la colonia Grădina, mai ’nainte cu câțiva kilometri de colonia Piatra Frecăței, dacă știți, că așa-i zicea... 0987 Ostrov. Cum erau condițiile de viață aici? Erau barăci acoperite cu stuf, unele chiar zidite, și eram cam aproape trei mii de deținuți În colonia asta... Era aproape de Salcia... Și am stat aci cât am stat, după aceea ne-a mutat pe la Băndoiu, la prășit de porumb, pe la Stoenești... Am stat și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Periprava. La Periprava cum a fost? Ne-a dus cu vaporul și dă-i bataie acolo... dă-i la cules de porumb... Și n-aveam ce face, că te scotea zi di zi, nu conta cum era. Tăiai și cărai stuf, În apă, și te udai la bocanci... și seara trebuia să te usuci... Erau lanurile ca la colectiv, de un kilometru, toți căram ciocane la margine și de aici aveau oi, și mâncau oile cât mâncau, d’acolea dădea foc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zicea că fugi de al dracului, ca să pice el În apă... Vă mai amintiți cum se chema colonia? Secția Stoenești, prima dată, În Balta Mare a Brăilei. Acolo a fost moarte de om... Era o clădire mare, cu pereții de stuf presat, de cincizeci de metri de lungă, cât e de la stâlpu’ ăsta la ălalaltu’... Pe pământu’ era pus stufu’ ăsta presat, și deasupra tot stuf presat. Și acolo aveam trei sau patru sobe pe centru și aduceam noi stuf și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a Brăilei. Acolo a fost moarte de om... Era o clădire mare, cu pereții de stuf presat, de cincizeci de metri de lungă, cât e de la stâlpu’ ăsta la ălalaltu’... Pe pământu’ era pus stufu’ ăsta presat, și deasupra tot stuf presat. Și acolo aveam trei sau patru sobe pe centru și aduceam noi stuf și ce mai găsam noi pe unde ne duceam la dig, și cu aia făceam focu’... Și ați fost ținut doar la Stoenești? Nuu! De la Stoenești
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de stuf presat, de cincizeci de metri de lungă, cât e de la stâlpu’ ăsta la ălalaltu’... Pe pământu’ era pus stufu’ ăsta presat, și deasupra tot stuf presat. Și acolo aveam trei sau patru sobe pe centru și aduceam noi stuf și ce mai găsam noi pe unde ne duceam la dig, și cu aia făceam focu’... Și ați fost ținut doar la Stoenești? Nuu! De la Stoenești ne-a dus la secția Salcia. Și am mai fost pe la Grădina, Sfântu Gheorghe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la șmecherie, cum am spus io, cu roaba, și făceam așa... Da’ care era cinstit, să-și facă norma... murea domne. Au murit mulți acolo? Au murit! Io am Înmormântat un preot din partea Ardealului... I-am făcut un sicriu de stuf, i l-am Împletit, că așa era acolo, cu stuf... Și i-am pus un bolovan mare ca ăsta la cap... Acolo, În general, bătrânii mureau, și mai ales iarna mureau mulți... Tineretu’ a mai rezistat. Și domne, cinzeci-șaizeci de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa... Da’ care era cinstit, să-și facă norma... murea domne. Au murit mulți acolo? Au murit! Io am Înmormântat un preot din partea Ardealului... I-am făcut un sicriu de stuf, i l-am Împletit, că așa era acolo, cu stuf... Și i-am pus un bolovan mare ca ăsta la cap... Acolo, În general, bătrânii mureau, și mai ales iarna mureau mulți... Tineretu’ a mai rezistat. Și domne, cinzeci-șaizeci de kilometri are digu’ ăla care e În Deltă, să știi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveam cum, era imposibil... Cel mai frumos Crăciun care Îl făceam noi a fost la secția Salcia... Era o secție mai a lu’ Dumnezeu... Studenții, În special din partea Moldovii, făcea capră... Înțelegi? Nu stea, capră, din trestie de aia, din stuf... Știi cum arată stufu’? Că-i culoarea părului caprii... Și făcea cântece, și făcea toate cele, și venea din dormitor În dormitor și cânta capra și „La mulți ani”, și de ziua la fiecare cânta „Mulți ani trăiască, la mulți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
târziu s-a deschis și Herăstrăul nou, dar fără prea mare succes. Și mai era și Teiul 252, unde se făceau petrecerile ziua și unde chefliii se scăldau când se încălzeau prea tare. Dar Teiul era un lac periculos din cauza stufului care era trădător. Nu o dată scăldătorii imprudenți, fie din cauza congestiei, fiindcă se scăldau după mâncare copioasă, fie că înotau în locuri unde se încurcau în vegetație, s-au înecat. Când am venit în București era încă recentă în memoria bucureștenilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nou arestat de ruși, face nouă ani de lagăr din cei douăzeci și cinci de condamnare, după care își găsește soția recăsătorită, fiica în Komsomol, renegându-și tatăl, și devine în final din nou prizonier, dar la români, unde taie opt ani stuf la Periprava, pentru „sabotarea relațiilor internaționale românești”. Afiliată de critica literară la tehnicile romanului picaresc, la celiniana „călătorie la capătul nopții” ori la un film zguduitor precum Siberiada, odiseea acestui Ilie fără țară este cea mai coerentă și mai convingătoare
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
introd. Hans Mayer, București, 1957; Nagy István, Dincolo de barieră, București, 1958; Korda István, Drumul cel mare, pref. Vlaicu Bârna, București, 1958; Szemlér Ferenc, Muntele cu trei cocoașe, București, 1959, Solstițiul, pref. Remus Luca, București, 1961; Mikó Ervin, Asalt în țara stufului, București, 1961; Szász János, Primii și ultimii, București, 1963, Cei dintâi și cei de pe urmă, I-III, București, 1973. Repere bibliografice: Nae Antonescu, „Gând românesc”, ST, 1966, 12; Vasile Băncilă, Medalion, TR, 1969, 39; Al. Dima, În mișcarea literară a
CHINEZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286198_a_287527]
-
de val”, potir pentru heruvimi „ce lin cad”), semne și amintiri cerești (auroralul mărgăritar, floarea soarelui, „sfântă astră-ntre noi rânduită”). Dar, cel mai adesea, ele stau mărturie pentru ambivalența întocmirii lumești: „zbor de-argint le-adie-n margini crenelate / Iar la sân stuf gros de sânge-nalță foc”. Și, negând greutatea fizis-ului, prin parfumuri și culori ațâțătoare, florile adeveresc patima ca forță universală și impersonală. Cu o desăvârșită putere de sugestie, garoafele ajung să exprime arderea conținută într-o materie cvasiindicibilă: „Garoafe negre
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
armata comunistă / 223 Intrarea la "facultate" / 225 Cine a fost turnătorul? / 230 Procesul unuia, condamnarea întregii familii / 233 La Iași, cu profesorul Gheorghiu și cu un caraliu omenos / 235 La școala anticomunistă a profesorului Gheorghiu / 237 Reintegrarea la Movileni, în stuf / 241 Un picher ospitalier de frică / 245 Jocul de fotbal ca sabotaj (Gelu SIMIONESCU) / 249 Simioneștii - o familie zdrobită / 249 Fapta: degajarea terenului de fotbal / 251 Meciul cu Securitatea / 253 Repriza întâi nocturnă / 253 Repriza a doua. Arestat în timpul orei
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
bac și am ajuns la Salcia. De la Salcia am stat foarte puțin timp la Băndoiu, apoi Strâmba, Stoenești, Luciu Giurgeni, Periprava, pe bacul Adour, am stat foarte puțin la Grindu, lagărul propriu-zis. Eram mutați firește din loc în loc pentru tăiat stuf, desecări sau munci agricole, dar dormitorul era pe bac. De pe bac am fost duși la Grindu, dar nu am stat mult acolo pentru că ne-au întors, în 1963 spre toamnă, la Luciu Giurgeni. Așa, și cum vă spuneam, de la Jilava
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și indispensabilii, pentru că acestea erau material de inventar. Ce stupiditate mai mare decât asta ați pomenit: când îngropi un om, să-l dezbraci complet și să-l arunci ca pe un câine în groapă?! Se lua câte un maldăr de stuf, se împărțea în două, mortul era culcat pe una din acele părți, cealaltă era pusă deasupra și apoi erau legate la capete: un fel de protecție și de sicriu rudimentar. Era singurul gest uman pe care-l puteam face, ca să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mai degradant din câte mi-au fost date să trăiesc. Zic degradant cu privire la renunțarea la demnitatea umană din cauza disperării la care te aducea foamea. Eram la Stoenești, la câțiva km de Salcia. Dormeam în niște saivane de oi. Mai era stuf pe ici pe colo și în saivanele alea erau niște șobolani mari, domnule. Dar, dacă noaptea ți se urca vreun șobolan pe spinare erai un om norocos! Se învățaseră șobolanii cu noi, stăteau să-i mângâi. Zic că erai norocos
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
s-au umflat în el grăunțele și a murit. Au rămas patru copii fără tată. Muncile C. I.: Ce tipuri de munci făceau deținuții politici în coloniile de muncă? S. Ț.: La Periprava, erau următoarele tipuri de munci: la tăiat stuf, care nu era o muncă grea. Aveam tarpane, un fel de seceră cu coadă mai lungă dar cu lama mai scurtă decât la o seceră obișnuită. Aveam normă de stuf, zece maldăre de stuf de fiecare om, cu circumferința de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]