3,238 matches
-
Eu și un Tu nu este vorba numai de o Întâlnire exterioară, percepută ca prezență fizică, corporală, ci și de o Întâlnire interioară, de o reciprocitate interioară resimțită afectiv ca un sentiment pentru celălalt și Împreună cu acesta, dar și ca subiectivitate În câmpul conștiinței mele, o conștiință unificatoare care realizează acordul relației Eu-Tu. În relația mea cu celălalt se dezvoltă un sentiment reciproc: de bucurie sau de tristețe, de iubire sau de ură, de plăcere sau de suferință. Sentimentele mele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vor constitui viitoarele acțiuni psihologice și morale ale unei persoane. 2. Scopul Orice intenție urmărește realizarea practică a unui scop. Intenția este dorință pură, aspirație a persoanei. Scopul este aspectul concret, obiectiv, al intenției materializate În act. Prin act, intenția, subiectivitate pură, devine obiect sau obiectivitate concretă, care va satisface dorințele, plăcerea persoanei care a proiectat-o ca dorință anterioară. Intenția este, În felul acesta, o anticipație a scopului dorit de individ. Din acest motiv, orice scop, ca punct final al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Nu se putea altfel”, „Nu aveam de ales”, „Am fost forțat de Împrejurări”. Dar, oare aceste argumente-scuze nu arată subiectivismul meu, În spatele căruia Încerc să mă ascund, Să mă dezvinovățesc? Judecata intelectuală Însă Îmi relevă, desprinsă de orice fel de subiectivitate, vinovăția mea sub toate aspectele sale. În cazul acesta, eu nu mai pot aduce nici un fel de argumente scuzabile. Recunosc, văd greșeala, dar mai ales Înțeleg tardiv faptul că ea nu mai poate fi reparată. Astfel, așa cum remarcă și A
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Din acest motiv, deși există criterii de evaluare interpretarea și Înțelegerea bolii psihice, intervine de fiecare dată o doză apreciabilă de subiectivism, care diferă de la un observator la altul. Există un anumit „punct slab”, care limitează metodologia și Încarcă cu subiectivitate gândirea psihiatrică. Se pune astfel Întrebarea dacă este sau nu autentică nebunia? Mai mult chiar decât atât, dacă nebunia există oare În realitate, sau dacă nu cumva este un construct mintal al psihiatrilor? Au existat specialiști și atitudini, ieșite din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
apoi o sistematizare a „modelului” cantemirian, demersuri necesare analizei de text propriu-zise, operată asupra Istoriei ieroglifice și asupra Divanului. O altă carte, Dilemele Europei Centrale (1998) reunește trei ample studii consacrate spațiului central-european, crizelor identității, precum și relației dintre istorie și subiectivitatea unor mari scriitori central-europeni din secolul al XX-lea. B. a tradus din opera teoretică a membrilor grupului Tel Quel și a lui Roland Barthes, a transpus scrieri ale lui Barbey d’Aurevilly și Adam Michnik și a îngrijit ediții
BABEŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285516_a_286845]
-
fascista italo-rumeno (1923). Târziu, va publica în „Porunca vremii” o suită de amintiri despre fiica lui Dostoievski. Dacă studiul Despre simbolism și Maeterlinck reține atenția ca atitudine în favoarea modernismului, „romanul psihologic” În luptă, grevat de un tezism feminist și de subiectivitate și scris într-un limbaj artificios, e un eșec. Mai interesante sunt prozele scurte, „cozeriile” și „scrisorile” din Italia, unele - veritabile reportaje, altele - pagini de jurnal intim. SCRIERI: Despre simbolism și Maeterlinck, București, 1903; În luptă, vol. I, București, 1906
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
Punct”), din care nu lipsesc accentele dadaiste și futuriste, dar și al unor texte izvorâte din voința de sincronizare: Hidrofil, Strofă I, Strofă II. Primii noștri avangardiști se arată deschiși la sugestii constructiviste venite din dadaism (negarea convențiilor poetice, anularea subiectivității creatorului etc.), dar mai cu seamă din futurism (energetismul, scriitura „de aparat Morse”, proprie unui „secol-viteză”, disprețul pentru metafizică ori pentru arta ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din care lirismul este izgonit cu
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
de redactori (și poeți) echinoxiști. Cartea Marile Eleusii apare cu recomandarea criticului Ion Negoițescu, în a cărui opinie B. este „un neoromantic”, cu o „sensibilitate molcomă, turnată în blânde rigori prozodice”, orientată către „marea tematică spre a o reduce la subiectivitate”. Lectura critică recunoaște în autorul Marilor Eleusii o „voce”, un timbru poetic personal, original și inconfundabil. Volumul fixează liniile esențiale de dezvoltare ale poeziei lui B., într-un mod aproape programatic: dacă primul ciclu, Zăpezile, figurează o deschidere a orizontului
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
trasarea proiectului de o viață al autorului: critica marxistă sociologizantă. Doar tonul se va modifica, pierzându-și din virulență de-a lungul anilor. B. trece în revistă teoriile marxist-leniniste despre artă ca oglindire a realității obiective și ca produs al subiectivității, ca să ajungă la lucrări literare ale unor veleitari proletcultiști, în care unitatea dialectică conținut-formă ar fi înfăptuită; autorul neagă vehement orice realizare de alt tip, considerând-o „reacționară” (modalitățile propuse de G. Lukàcs sunt amendate ca aberații). Volumele următoare, dedicate
BALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
comunicare și de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un atașament normal și existența unor căi bizare de a răspunde la stimulii din mediul înconjurător (apud Gherguț, 2005). Afecțiune manifestată prin replierea totală în lumea interioară, mod de gândire centrat pe subiectivitate, necritic și rupt de realitate, dominat de fantezii și trăirea exagerată a unei vieți interioare. Copilul dispune de un repertoriu limitat privind zonele de interes și atrage atenția în special prin lipsa reciprocității sociale, tulburarea comportamentelor nonverbale de comunicare; evită
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
aptitudini. După durata lor: cu timp strict determinat; cu timp la alegerea subiectului. După conținutul măsurat: de performanță sub raportul cunoștințelor, al nivelului intelectual, al aptitudinilor și inteligenței. Scopul utilizării testelor este de a obține informații și obiective, independent de subiectivitatea investigatorului, privind caracteristicile psihice și motrice ale celor examinați, ceea ce va permite formularea unui prognostic. Testul trebuie să îndeplinească anumite condiții: validitate, fidelitate, sensibilitate (să pună în evidență diferențele mici dintre subiecți), să fi fost etalonat pe un număr semnificativ
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și femeie. În numele bărbatului vorbește quasi-autobiografic autorul însuși, nelăsând femeii nici un răgaz de apărare. Proza nu e obiectivă. Autorul își rezervă toate judecățile morale, împiedicînd receptarea condițiilor adevărate, și dacă scrierile au vreun interes documentar, atunci îl au numai în măsura în care subiectivitatea autorului ne informează despre ea însăși ca obiect. (O comparare cu Camil Petrescu e posibilă.) Bărbatul este misogin și egoist, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist și lamentîndu-se disproporționat de inferioritatea femeii. Eroul a sedus o studentă, Irina
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
H. Yvonne Stahl și Ion Vinea." PERPESSICIUS, Mențiuni critice, Editura Albatros, București, 1976, pag. 87-89. " Tema romanelor sale izbutite - și ne referim la O moarte care nu dovedește nimic, Ioana, Jocurile Daniei - este de fiecare dată un exercițiu în zona subiectivității. Personajul său, unul singur, invariabilul Sandu, descrie propriile trăiri, căci el este totodată romancierul care scrie. Introspecția este pasiunea lui Sandu, iar Holban nu face decât să-l lase să se cufunde în labirintul stărilor sale. În O moarte care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa de hotărîtă". Nimic nu modifică chipul cunoscut al Irinei, nici o notă de ambiguitate nu se adaugă trăsăturilor sale. Astfel, O moarte care nu dovedește nimic nu diferă structural de Ioana, romanul static. "Intriga", în măsura în care există, nu aparține exteriorului, ci subiectivității, succesiunii prelucrărilor afective ale temei, încercării "melodice" de cristalizare a lucrului. La portretul Irinei sinuciderea nu mai adaugă decât ultima notă ("Ea care se îndoia sub hotărârile tuturora, a fost în stare de un gest așa de mare"), fixînd-o într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și un înăuntru. Numai că imaginea deșertului anunță un alt gen de infinitate decât cel obținut prin extensie continuă. Deșertul apare infinit nu întrucât nu ar avea margini, căci nu e vorba de întinderea sa fizică. Ci întrucât excede nemăsurat subiectivitatea omenească, dându-se indefinit și deodată. În această privință, este de-a dreptul copleșitor. Știm apoi că o rețea se poate figura analogic, însă deșertul nu suportă nici o analogie. Este de nefigurat și incomprehensibil. În cele din urmă, am văzut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și un înăuntru. Numai că imaginea deșertului anunță un alt gen de infinitate decât cel obținut prin extensie continuă. Deșertul apare infinit nu întrucât nu ar avea margini, căci nu e vorba de întinderea sa fizică. Ci întrucât excede nemăsurat subiectivitatea omenească, dânduse indefinit și deodată. În această privință, este de a dreptul cople șitor. Știm apoi că o rețea se poate figura analogic, însă deșertul nu suportă nici o analogie. Este de nefigurat și incom prehensibil. În cele din urmă, am
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Da, și omoruri cu bețe țintuite și răngi ascuțite. Și cadavrele. Viol, incendiere, jaf. — Înțeleg. Sammler se uită la el. Un bărbat inteligent și sensibil, asta era, cu un chip expresiv. Desigur o asemenea expresivitate era uneori un semn de subiectivitate și de obiceiuri mintale interne. Nu avea o imaginație expansivă. Începea să creadă, totuși, că acest Lal era, ca Ussher Arkin, un om cu care putea vorbi. — Atunci pentru dumneavoastră nu este o chestiune teoretică. Nici pentru mine. Însă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la zi“, cu douăzeci dintre cele mai bune povestiri, nuvele și schițe, deși doar din motive editoriale selecția noastră nu este mai cuprinzătoare. Antologia ar fi putut să se întindă fără probleme preț de încă - să zicem - zece titluri. Dincolo de subiectivitatea inerentă și de arbitrar (până la urmă, am selectat povestirea Hoțul, și nu excelenta schiță Străjerul, Cozma Răcoare sau Județ al sărmanilor, de pildă), am urmărit ca textele să sugereze, chiar să facă vizibile elementele esențiale ale scrisului sadovenian, recurența temelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe cel referitoare la relația de grup, conflictul de valori și lipsa cadrelor de referință, condiționarea, prejudecățile, diferențele culturale, frica de confruntare, agresivitatea, competiția, rezistența la schimbare, lipsa de încredere în sine, comportamentele egocentrice, necunoașterea de sine, sentimentul de incompetență, subiectivitatea, nerealismul, pasivitatea excesivă, lipsa comunicării, marginalizarea. Să nu ne izolăm și să nu izolăm pe alții, și să fim dependenți doar de ambiția de a duce până la capăt realizarea unui vis frumos - punerea în practică a noii idei, care va
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
aliniază cu Limelob. Mă așez pe piatra rotundă și pentru prima dată mă gîndesc că ar fi bine ca specia lor să dispară... Oare cîți mai gîndesc ca mine? Eu le-am livrat cunoștințele acumulate, ca de obicei, eliberate de subiectivitate, tendențiozitate ori umbre de intoleranță. În cursul zilei am văzut că mulți atilieni aveau căutătura hotărîtă ce însoțește o decizie capitală. Au venit cu trei nave-catedrale. Roiuri de nave-biserici sînt răspîndite acum într-o bună parte a emisferei sudice... Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
minute și una trei patru patrusprezece secunde, domnul Matei Gafton își va fi terminat prima repriză la coada pentru hrana zilnică. Se afla deja la bibliotecă? Cufundat în ultimul război mondial, în care avansa lent, decis să evite graba și subiectivitatea, de care se făcuse vinovat în anii tinereții combative. Dar blajina consoartă? Pregătită, probabil, să primească primii cursanți. De când ieșise la pensie, virtuoasa Veturia găsise un mod profitabil de hibernare. Obținuse, prin foștii ei colegi, legăturile necesare pentru a preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a avea. Fără a exclude tendința hobbesiană de homo homini lupus din simplu optimism moral, cum spunea Simmel, și dincolo de orice sentimentalism, pentru a vorbi precum Weber, această paradigmă are în primul rînd marele merit de a reda socialului și subiectivității individuale întreaga lor complexitate, din care nu sînt omise dezinteresul, iubirea, ura sau alte dorințe greu raționalizabile. Din acest punct de vedere, Celălalt este într adevăr infernul, cum pretinde Sartre, dar tot el este și paradisul. Iar o societate decentă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
În ea putem spune cu Spinoza «sentimus esperimurque nos aeternos esse». Însă, a rămâne în acest gând inițial și total, absolut prin definiție, este ca și cum ne-am situa în afara oricărei precarități, la adăpost de orice slăbiciune, nenorocire sau schimbare a subiectivității. Înseamnă, a învinge timpul, a depăși opiniile, a atinge «gloria» spinozistă. Aceasta e încercarea de a da lovitura condiției noastre, un ideal antic ce însoțește istoria filosofiei și care este accentuat în momentele de mare creație, și deci, de mare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cercetarea filosofică, însă, în radicalitatea sa mai profundă decât îndoiala carteziană, fenomenologia a privilegiat un nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a da naștere unui impresionism halucinant. Chiar dacă perspectiva fenomenologică rămâne un ideal de referință, exercitarea concretă a reînnoirii filosofiei trece prin discursul despre limitele cunoașterii științifice univoce, și deci, despre
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fi vorba) este inevitabil incert, mereu contestabil, fragil, provizoriu și muritor». Dar dacă e blocată calea, care de la subiect duce la obiect (unica soluție posibilă rămânând garanția divină) și impracticabilă strada care de la obiect (ființa ca ființă) duce la subiect (subiectivitatea ar fi dispersată ca la Parmenide și Spinoza), ceea ce face ca identitatea să nu poată fi atinsă decât în extazul tăcut, suntem oare constrânși să abandonăm căutarea? Așa ceva nu-i nici posibil și nici de dorit. Închiderea într-o evaziune
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]