1,487 matches
-
căreia i se abandonează în mod firesc elevul Vadim în camera lui modestă de acasă și delirul lucid al cocainomanului Maslennikov, izolat într-un spațiu necunoscut lui, dar propice marilor întrebări: ce caut eu aici? Cine sunt eu? Vocea „din subterană“ care, ca și la Dostoievski, răsună provocator, „plină de sine și nerușinată“, se adresează lumii și vorbește despre ea cu o curiozitate plină de cruzime. Dar această voce nu culpabilizează lumea și nici nu pune eul în relația de determinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
morale din ființa națională și să denunțe grotescul prin violența reprezentărilor epice, așa cum procedează „mizerabilismul“ nouăzecist (Daniel Bănulescu, Petre Barbu). Poveștile de viață ale trăsniților de azi (Sorin Stoica) și supraviețuirile monstruoase sau bonome din postcomunism ale „oamenilor noi“ din subterana ceaușistă (Petru Cimpoeșu, Dan Lungu) nu pot fi regăsite în scrierile lui Teodorovici aproape niciodată. Scriitorul nu are o predispoziție anume pentru pitoresc, chiar dacă dispune de un umor veritabil - fie el „nebun“ sau „amar“, cum l-au numit criticii (uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
frumoase, chiar dacă rostiseră jurămintele, bărbatu-i bărbat. Dar amintesc asta deoarece nu cred că e o Întâmplare faptul că Într-un mediu templier și-au găsit refugiul ereticii catari, și, În orice caz, templierii de la ei Învățaseră cum se folosesc subteranele.” „Dar, În sfârșit”, zise Belbo, „ceea ce spuneți dumneavoastră sunt deocamdată numai niște ipoteze...” „Ipoteze de pornire. V-am spus motivele pentru care m-am apucat să explorez Provins. Acum ajungem la povestea propriu-zisă. În centrul târgului Provins se află un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
povestea propriu-zisă. În centrul târgului Provins se află un mare edificiu gotic, Grange-aux-Dâmes, grânarul zeciuielilor, iar dumneavoastră știți că unul dintre avantajele templierilor era că ei strângeau zeciuielile, fără să datoreze nimic statului. Dedesubt, ca peste tot, o rețea de subterane, azi În cea mai proastă stare. Ei bine, În timp ce scotoceam prin arhivele din Provins, Îmi cade-n mână un jurnal local din 1894. Se povestește acolo că doi dragoni, cavalerii Camille Laforgue din Tours și Edouard Ingolf din Petersburg (chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mărturisește că, atunci când s-a dus să verifice la fața locului, nu a avut curaj să coboare În puț. Povestea asta m-a ațâțat, și mi-a venit poftă să vizitez locul. Dar de la sfârșitul secolului trecut până astăzi multe subterane se prăbușiseră și, chiar dacă puțul acela existase vreodată, cine știe unde se găsea acum. Îmi fulgeră prin minte că dragonii găsiseră ceva acolo, la al treilea nivel sub pământ. Citisem tocmai În zilele acelea o carte despre secretul de la Rennes-le-Château, Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lemn Închisă cu o frânghioară și un cui. O domnișoară din alte vremuri, dichisită, amabilă, cu puțină cultură. Mă Întreabă imediat ce știu despre tatăl ei, iar eu Îi spun că știu numai că Într-o zi a coborât Într-o subterană la Provins și că tocmai scriu un studiu istoric despre zona aceea. Ea cade ca din nori, n-a auzit niciodată ca tatăl ei să se fi dus la Provins. Fusese la dragoni, sigur, dar lăsase serviciul În ’95, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ajuns. Dar face și altceva, Își lasă serviciul militar, se retrage la țară și Începe să cumpere cărți și să studieze pergamentul. Probabil că deja s-a trezit În el căutătorul de comori, altfel nu s-ar fi dus prin subteranele de la Provins, probabil că are destulă cultură ca să decidă că poate descifra singur ceea ce a găsit. Lucrează liniștit, fără grijă, ca un om cu o singură pasiune ce se respectă, timp de mai bine de treizeci de ani. Povestește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Depinde ce case frecventați... Sau ce pivnițe”. „Se țin animale Împăiate În pivniță?” „Unii așa fac. Nu toate ieslele se țin la lumina soarelui sau a lunii. Nu prea am Încredere În clienții ăștia, dar, știți, munca... Mă tem de subterane.” „De aceea vă plimbați prin subterane?” „Controlez. Mă tem de subterane, dar vreau să le pricep. Nu ai multe posibilități. Catacombele de la Roma, o să ziceți. Acolo nu e mister, sunt pline de turiști și-s sub controlul Bisericii. Mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pivnițe”. „Se țin animale Împăiate În pivniță?” „Unii așa fac. Nu toate ieslele se țin la lumina soarelui sau a lunii. Nu prea am Încredere În clienții ăștia, dar, știți, munca... Mă tem de subterane.” „De aceea vă plimbați prin subterane?” „Controlez. Mă tem de subterane, dar vreau să le pricep. Nu ai multe posibilități. Catacombele de la Roma, o să ziceți. Acolo nu e mister, sunt pline de turiști și-s sub controlul Bisericii. Mai sunt canalele de scurgere din Paris... Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În pivniță?” „Unii așa fac. Nu toate ieslele se țin la lumina soarelui sau a lunii. Nu prea am Încredere În clienții ăștia, dar, știți, munca... Mă tem de subterane.” „De aceea vă plimbați prin subterane?” „Controlez. Mă tem de subterane, dar vreau să le pricep. Nu ai multe posibilități. Catacombele de la Roma, o să ziceți. Acolo nu e mister, sunt pline de turiști și-s sub controlul Bisericii. Mai sunt canalele de scurgere din Paris... Ați fost acolo? Se pot vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a Întâmplat să petrec ore Întregi În fața acelor porți care maschează poarta porților, stația de plecare În călătoria către centrul pământului. De ce credeți că au făcut-o?” „Ca să aerisească metroul, n-ați spus așa?” „Ajungeau gurile de aerisire. Nu, În fața subteranelor eu Încep să intru la bănuieli. Mă Înțelegeți?” Vorbind despre obscurități, părea că se iluminează. L-am Întrebat de ce suspecta subteranele. „Păi fiindcă, dacă există Stăpânii Lumii, nu pot să stea decât În subsol, e un adevăr pe care toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
De ce credeți că au făcut-o?” „Ca să aerisească metroul, n-ați spus așa?” „Ajungeau gurile de aerisire. Nu, În fața subteranelor eu Încep să intru la bănuieli. Mă Înțelegeți?” Vorbind despre obscurități, părea că se iluminează. L-am Întrebat de ce suspecta subteranele. „Păi fiindcă, dacă există Stăpânii Lumii, nu pot să stea decât În subsol, e un adevăr pe care toți Îl ghicesc, dar pe care puțini Îndrăznesc să-l exprime. Poate că singurul care a cutezat să scrie asta negru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se ocupa de curățenia Parisului?” „Les Façades?” „Doar nu era Malraux. Am bănuiala că e vorba de canalele de scurgere. Curios, nu? Acest domn inventa sere cu portocali și livezi de pomi simbolice pentru Împărați, dar ceea ce-l interesa erau subteranele Parisului. Pe timpurile acelea, la Paris nu exista o adevărată rețea de canale de scurgere. Era o combinație de canale la suprafața pământului și niște conducte Îngropate, despre care se știe foarte puțin. Romanii, Încă de pe timpul republicii, știau totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În timp ce eu mă lăsam acum În voia somnului, Lia mă atinse pe un umăr. „Uitasem”, spuse ea, „sunt Însărcinată”. Ar fi trebuit s-o ascult pe Lia. Vorbea cu Înțelepciunea cuiva care știe unde se naște viața. Abătându-ne prin subteranele Agartthei, prin piramida lui Isis Dezvăluită, noi intraserăm În Gebura, sefirotul teroarei, momentul În care mânia se face simțită În lume. Nu mă lăsasem sedus, nici măcar pentru o clipă, de gândul Sophiei? Spune Moise Cordovero că Femininul e la stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stai în salopetă și în cizme și să faci muncă patriotică, să dai la cartofi și al lopeți, visezi un pic de feminitate, de eleganță, de frumusețe”. În regimul taliban, de exemplu, femeile practicau și rezistența prin machiaj făcut în subterane, cu riscul vieții. Cât de mult asemenea atitudini tranșante compromit mișcarea feministă? O compromit, în sensul că o fac puțin cam de speriat. Este o neghiobie să eșuăm într-o atitudine de tip victorian, în norme de comportament care seamănă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
acolo era exilat politic bunicul meu patern, preot greco-catolic - ucenic al episcopului Iuliu Hossu - devenit călugăr basilitan, agreat de pontiful Ioan Paul al doileaă, unul dintre lucrurile ciudate văzute de mine în metropolă a fost Capela Capucinilor. Coborâtă într-o subterană intenționat lugubră, dar, paradoxal, și senină, aici se aflau oasele dezmembrate a sute de călugări capucini, din care camarazii lor de austeritate confecționaseră, după moarte, candelabre, ghirlande, ornamente care împănau subterana, asemenea unui mormânt triumfal. Era vorba, firește, despre chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
în metropolă a fost Capela Capucinilor. Coborâtă într-o subterană intenționat lugubră, dar, paradoxal, și senină, aici se aflau oasele dezmembrate a sute de călugări capucini, din care camarazii lor de austeritate confecționaseră, după moarte, candelabre, ghirlande, ornamente care împănau subterana, asemenea unui mormânt triumfal. Era vorba, firește, despre chiar o apoteoză a morții și despre o lecție privitoare la cum moartea poate fi instrumentată și utilizată... după moarte. Nu mi-a fost frică, mai degrabă am fost amuzată de pitorescul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
mai merg... Se mai oprește cîte un autobuz... Se mai aud pași răzleți... figuri aproape imperceptibile. Dar nu numai chipurile nu le disting... nici urmă de vreo greșeală, o fisură cît de mică, vreun cerc vrăjit, vreo intrare secretă În subterană. Nu am În față decît perspectiva Întunecată și deșartă a așteptării la infinit... precum gerul mușcător al nopților de februarie. Ce să mai vorbesc de ora 7.30 dimineața? Cea mai sumbră dintre ore, cînd nu se Întîmplă absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
desfundate ale Bucureștiului. Istoria se repetă. Mirel) Februarie 2006 5 februarie 2006, Universitatea Laval, Canada Mă găsesc iarăși în paradis - o bibliotecă de științe umane, cu 2,2 milioane de volume în liber-acces, etalate pe șapte etaje, dintre care două subterane. Copiatoare (câte 3-4), la fiecare etaj, la un preț modic pentru un canadian: 5 centime CAD (aproximativ 1.100 de lei pagina). Liniște perfectă, personal amabil. Împrumut pe bază de card magnetic: dacă te taie capul și ai dorința să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
alcool, droguri etc. Ce rol au aceste experiențe în viața, în creația unui scriitor? Ți-a plăcut boema, ești un boem? A.S.: Cred că unui poet nu-i strică defel să fie un pic boem în tinerețe, să cunoască lumea subteranei, beția libertății anarhice, atmosfera cafenelelor și mansardelor înstelat-sordide, gustul poeticescului "decoct" compus din mici doze de infern și azur savurat alternativ până la capătul unor (atâtor!) zile și nopți... Marii artiști au fost de multe ori și mari personaje, actori ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în sânul Bisericii Ortodoxe Române s-a făcut pe un ton defensiv. Confruntați cu interpelările presei, cu acuzațiile venite din partea societății civile sau a altor confesiuni, cu organismele instituite de statul român care par să-și propună o răscolire a subteranelor memoriei, dar care, după cum comenta Alexandru Duțu în legătură cu diferitele reconstituiri ale istoriei Bizanțului, nu sunt, inevitabil, "nici cele mai incitante, nici cele mai salubre"97, reprezentanții autorizați ai Bisericii Ortodoxe rămân incapabili să înțeleagă necesitatea unui demers general care să
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
spirit turmentat, pe care nu trebuie să-l urmezi. Ești băiat tânăr, ai iluzii și idealuri, Swift te va turbura prea tare, nu-l citi... dar citește-i pe ruși... Sunt îngrijorați de destinul omului, pe care îl văd din subterană, ca Dostoievski... Dar mărturia nu e rece, soarta omului nu e iremediabilă, ca la acest englez care a mers în declin după Guliiver, ci patetică, cu ochii spre Dumnezeu... Tolstoi e mai echilibrat, nu-i citi acum nici pe Gogol
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
al tenebrelor. Toposul nocturn al lunii, arborii întunecați clătinați de vânt, acesta este decorul nelipsit din piesele dramaturgului belgian 1. Maeterlinck proiectează de fiecare dată o lumină palidă, selenară, asupra castelelor cu înaltele lor bolți obscure, cu coridoarele, galeriile și subteranele lor. Castele cu uși secrete, ale căror chei fie că s-au pierdut, fie au ruginit. Castele în jurul cărora se întind parcuri și grădini unde pare să se mai audă încă, stins și îndepărtat, ecoul pădurii lui Shakespeare și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
retrăiască, să reconstituie marile povești din Theba, Memfis, Bizanț sau Roma, să se apropie, să înțeleagă istoria unor eroi de demult sau a propriei sale familii. Chiar și acum, după ce revenise în țară, petrecea aproape zilnic câteva ore bune în subteranele orașului. Îi plăcea să simtă, să pipăie cărămizile pereților. Pătrundea cu încredere în bezna galeriilor. Era ca o întoarcere în uterul uriaș al pământului din care apăruse el, Iancu, urmașul Văcăreștilor. Se regăsea pe sine. Stătea față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
stăpânul deplin. Cu adevărat liber. Răsfățat de femei. Susținut de prietenia unor oameni deosebiți, ca prințul Manuc, de pildă. Cu siguranță îi va simți lipsa. În fine, aici trăise departe de ceea ce detesta cel mai mult: țesătura invizibilă de intrigi, subteranele bârfelor, pârile mârșave, mierea și zâmbetele înșelătoare de la curtea Rusiei. Mai erau apoi și micile obiceiuri dobândite aici. Se obișnuise să-și ia micul dejun singur și gol, doar cu o manta aspră aruncată pe el. Perspectiva de a relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]