KorAP: Find »[drukola/base=subversiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...83 >

2,052 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

impus o altă abordare a problematicii informative, în care a fost accentuată latura contrainformativă, de prevenire a acțiunilor subversive la adresa siguranței statului. Ministerul Apărării Naționale, Marele Stat Major, Secția a II-a, a emis Noțiuni generale asupra activității informative și subversive, în care se prezentau activitățile nocive depuse de spioni, propagandiști, teroriști și agenți de sabotaj. Spionajul era definit ca fiind „procurarea de informații privitoare la situația militară, politică și economică” și, lucru interesant, se executa permanent pe timp de pace

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
diplomatice și „se dezvoltă la maximum cu începere din ziua mobilizării”. În continuare, normele prevedeau mijloacele folosite în culegerea de informații, elementele umane utilizate (dezertorii, „parte din ofițerii de rezervă și funcționarii minoritari”) și modalitățile de lucru ale acestora. Activitatea subversivă avea la bază, ca mijloc principal de acțiune, propaganda și își făcea simțită prezența prin șovinism, acțiuni cu caracter politico-social, mișcări cu caracter religios, acte de terorism și sabotaj. Un alt set emis de Ministerul Apărării Naționale, Marele Stat Major

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de stat sau particulare, pentru identificarea și prevenirea unor acțiuni antinaționale „prin dezvoltarea unui spirit de disciplină și a unei profunde dragoste de patrie”. Acestea au fost structurate în trei părți, după cum urmează: 1. Noțiuni generale asupra activității informative și subversive; 2. Activitatea subversivă; Aceste două capitole se regăsesc, identic, la Noțiunile generale... prezentate anterior. 3. Acțiunea contrainformativă care, la rândul ei, cuprindea: Noțiuni generale de contrainformații și Desfășurarea și conducerea activității contrainformative (Principii. Activitatea documentară. Activitatea preventivă.). Activitatea de contrainformații

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
particulare, pentru identificarea și prevenirea unor acțiuni antinaționale „prin dezvoltarea unui spirit de disciplină și a unei profunde dragoste de patrie”. Acestea au fost structurate în trei părți, după cum urmează: 1. Noțiuni generale asupra activității informative și subversive; 2. Activitatea subversivă; Aceste două capitole se regăsesc, identic, la Noțiunile generale... prezentate anterior. 3. Acțiunea contrainformativă care, la rândul ei, cuprindea: Noțiuni generale de contrainformații și Desfășurarea și conducerea activității contrainformative (Principii. Activitatea documentară. Activitatea preventivă.). Activitatea de contrainformații avea prevăzute în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
preventivă.). Activitatea de contrainformații avea prevăzute în atribuțiile sale următoarele: - „de a pune pe dușmanii țării în imposibilitate să descopere secretul ce trebuie să domnească, în privința tuturor chestiunilor în legătură cu interesele superioare de stat și apărarea națională”; - „de a stăvili propaganda subversivă, ce s-ar desfășura de dușmani în scopul slăbirii forței morale a poporului și a armatei”; -„de a împiedica actele de terorism și sabotaj ce s-ar putea săvârși”. La 18 iunie 1940, Marele Stat Major a publicat și trimis

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pregătit. Acest Regulament a fost reeditat, cu mici modificări care nu au afectat structura sau atribuțiile organelor informative, în anul 1943. La începutul anului 1942, au fost publicate Instrucțiunile Generale Contrainformative, care evidențiau activitatea serviciilor străine de informații și activitatea subversivă desfășurată pe teritoriul României. Aceste instrucțiuni reprezintă o reluare a Noțiunilor generale... din 1940, la care au fost adăugate noile realități apărute și constatate între timp. Până la actul de la 23 august 1944, normele informative și contrainformative nu au fost modificate

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care se aprecia: „contribuția glorioasă a Armatei Române la victoria finală, în luptele duse la cot cu ostașii Armatei Roșii, a creat un climat de încredere și stimă reciprocă între cele două armate”, ce trebuia menținut și apărat împotriva acțiunilor subversive ale dușmanilor. Erau prezentate și precizate atât noțiuni teoretice, cât și instrucțiuni practice, privind funcționarea serviciului de contrainformații, manifestările ostile statului și armatei, contraspionajul, contrasabotajul, contraterorismul și contrapropaganda. Regimul comunist, instaurat în România începând din 1945, a interzis orice menționare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din timpul războiului, o propagandă agresivă care a avut succes. Mai întâi, țarul Nicolae al II-lea a abdicat (februarie 1917), puterea revenind lui Aleksandr Kerenski, iar în a doua jumătate a anului bolșevicii au utilizat toată mijloacele și metodele subversive pentru a rămâne singuri la guvernare. Guvernarea însă a presupus exportul de revoluție și preluarea puterii prin forță în toate statele capitaliste. Primele obiective ale noilor autorități populare au fost statele vecine, printre care s-a numărat și România. Lucrurile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
respectivă, capitala prin care treceau sau se puneau la cale toate acțiunile politico-militare, mai mult sau mai puțin legale dar, mai ales, cele legate de propaganda și spionajul comunist în Europa. Interesul primordial al României era reprezentat de cunoașterea intențiilor subversive sovietice la adresa destabilizării țării, prin propagandă, terorism, sabotaj, acțiuni civice etc. La începutul anului 1927, biroul din Viena a comunicat la București modificările survenite în rândul „grupurilor balcanice comuniste”. Agenții D.P.S.G. au reușit să se infiltreze și să intercepteze instrucțiunile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ce reveneau celor două țări, Austria și Ungaria, ca succesoare ale fostei monarhii. Pe de altă parte, sub această acoperire, agentura D.P.S.G. a identificat, în 1922, „una din cele mai vaste organizații de spionaj” ungar în centrul Europei, cu misiuni subversive asupra vecinilor și acțiuni de propagandă în restul continentului. În cadrul Comisiei de lichidare funcționa, practic, Serviciul de Spionaj Militar și Politic, condus de generalul Bela Lehoccky, fost șef al Comisiei și numit consul pe lângă Legația ungară din Viena, care avea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de necesitatea unor reforme economice, politice și sociale, menite să asigure evoluția și progresul în contextul realităților postbelice. În continuare, D.P.SG. s-a preocupat constant de starea de spirit a populației, de identificarea anticipativă a nemulțumirilor social-economice și a propagandei subversive, adică a tuturor problemelor care aveau legătură cu ordinea publică și siguranța statului. În scopul unei cât mai bune structurări a problemelor a fost trimisă o circulară către Inspectoratele Generale de Siguranță, cu un chestionar de probleme care trebuie urmările

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
proprietarilor și chiriașilor; mișcări și nemulțumiri pentru scumpirea traiului; criza financiară; lipsă de lucru; chestiunea agrară. Datele obținute trebuiau să identifice dacă revendicările politice, sociale, economice sau profesionale au la bază motive reale sau sunt urmărite alte scopuri, în speță subversive. La 28 aprilie 1926 D.P.S.G. a revenit cu o nouă circulară, adresată polițiilor de orașe și brigăzilor de siguranță, în care prioritățile informative au rămas, în principal, aceleași, doar ordinea acestora suferind mici modificări, în funcție de evoluția evenimentelor. În plus, materialul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
deși aproape de a fi încadrați ca cetățeni români, „lucrează în ascuns la refacerea Ungariei în hotarele ei milenare” și nu recunoșteau autoritatea organelor administrative române. A doua categorie reprezenta elementul „cel mai periculos”, deoarece aici se regăseau cei cu misiuni subversive, spionajul în spatele trupelor române, respectiv promovarea de panică și anarhie printre locuitori. Mijloacele utilizate de aceștia au fost: corupția, lansarea de știri false și tendențioase pentru producerea de nemulțumiri, inițierea de greve, compararea regimului românesc cu cel austro-ungar etc. Problemele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
când i s-a spus că i se dă pământ, a doua zi el așteaptă să se și vadă pus în posesie”, iar amânările le consideră „rea voință” din partea autorităților. Pentru a agrava situația și a provoca nemulțumiri fățișe, agenți subversivi dezinformau populația rurală, lansând versiunea că pământul va fi dat pe 3-4 ani, după care moșiile vor reveni vechilor proprietari. Ținta țăranilor din zonă erau proprietarii unguri, cei care i-au chinuit și pe care „nu-i poate suferi”, iar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
parte a anului 1919, funcționarii și militarii loiali guvernului de la Budapesta, au desființat consiliile și gărzile românești, după care au declanșat sau au tolerat abuzuri asupra populației române. În plus, anumite cercuri militare, religioase și intelectuale maghiare au inițiat acțiuni subversive de amploare contra statului român. Un sprijin indirect față de această poziție a venit din partea „unor cercuri evreiești internaționale”, care au desfășurat presiuni asupra liderilor Marilor Puteri pentru ca statele succesorale Imperiului Habsburgic, plus Grecia, să fie obligate să semneze un tratat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
lui Iuliu Maniu, în calitate de șef al Resortului Internelor din Consiliul Dirigent, un memoriu privind organizarea acestei structuri. În subordinea Subinspectoratului se aflau deja înființate 17 servicii speciale de siguranță care aveau, printre altele, următoarele misiuni: controlul străinilor, „chestiuni cu caracter subversiv, spionaj și uneltiri contra organizației de stat”, „cercetarea tuturor ziarelor române și străine” și propuneri pentru expulzări, cercetarea și urmărirea indivizilor suspecți prin atitudinea și faptele lor față de siguranța statului. La 5 martie 1920, Subinspectoratul a trimis eșalonului superior, D.P.S.G.

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
să blameze fățiș” față de conaționalii lor, în mare parte analfabeți, autoritățile române, inducând ideea că acesta reprezintă o stăpânire temporară. Organele de siguranță au înaintat propuneri pentru introducerea mijloacelor „cele mai eficace” în favoarea românismului din zonă și a contracarării propagandei subversive, care se manifesta în regiune. Acestea erau: 1. Trimiterea de învățători români „cu dragoste de neam și țară” în comunele cu populație minoritară, care să educe elevii dar, în același timp, să desfășoare o activitate extrașcolară (conferințe pe diverse teme

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
maximum. O alianță neoficială între cele trei minorități din Cernăuți a continuat să întrețină „cultura germană cu ideea imperialismului”, așteptând revenirea timpurilor trecute. Sub diverse societăți și organizații culturale, religioase sau de într-ajutorare au fost răspândite „fără piedici” idei subversive la adresa statului român. Corpul funcționarilor din Primăria Cernăuți era compus din 63% evrei și 17% germani, care „au avut grijă” să-și împartă afacerile profitabile. Serviciul sanitar, al apelor, al electricității, poliția târgului și administrația au fost monopolizate și prin

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
financiare ale acestora. În Constanța și Brăila au atacat religia de stat printr-o propagandă dăunătoare cu ocazia schimbării calendarului, afirmând că asta înseamnă trecerea la catolicism și protestantism. La Tulcea însă, activitatea acestora era percepută fără a avea scopuri subversive. Alături de adventiști au fost semnalați baptiștii (50-60 membri în Constanța, str. Dumbrava Roșie nr. 23), calvini, în număr restrâns (Brăila și Tulcea), lipoveni (Tulcea și Brăila), molocani și duhobani, dar fără a fi periculoși. Atenția principală a fost acordată mișcării

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
apărut în Franța revoluționară a anului 1789, cu scopul de a instaura, prin teroare, dominația asupra societății. Ulterior, termenul de teroare/ terorism a fost utilizat pentru toate actele violente petrecute din cele mai îndepărtate vremuri și până în prezent. Practic, mișcările subversive care au aplicat asemenea procedee au considerat că statul trebuie să fie condus după alte principii decât cele existente la data respectivă. De cele mai multe ori, aceste concepții au fost împrumutate de la popoare diferite, însă nu și-au putut găsi aplicarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în 1917, odată cu părăsirea frontului de către trupele ruse în debandadă și inocularea acestora cu ideile bolșevice. Prin Cristian Racovski și Mihai Gheorghiu-Bujor, refugiați la Odessa, a luat ființă, în iulie 1918, Batalionul revoluționar român, ca nucleu al unor viitoare acțiuni subversive în România. Gheorghiu-Bujor a devenit președintele Comitetului Militar Revoluționar român, iar colonelul Muraviev - comandantul Batalionului, ambii având misiunea de a conlucra pentru a ocupa Basarabia. Acțiunea teroristă în România a fost condusă de centrele bolșevice de la Kiev și Harkov, care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a fi descoperiți și cei ce le-au tipărit sau difuzat. Peste două săptămâni, la 9 aprilie 1921, Comandamentul Trupelor de Est a trimis Ministerului de Război telegrama nr. 5090 în care s-a comunicat rezultatul unor cercetări asupra mișcărilor subversive: descoperirea de către organele D.P.S.G. a unor „cuiburi bolșevice și comuniste”, dispunând de tipografii secrete și având ca membri „în special studenți evrei basarabeni”. În legătură cu birourile de spionaj, ancheta a dovedit și implicarea unui român basarabean, Timotei Marin, președintele Centrului Studențesc

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
populației maghiare din Ardeal de către autoritățile de la București. Sabotajul a constat în paralizarea activității în instituțiile publice și a comunicațiilor, cu scopul de a compromite acțiunea militară română și a crea o stare de neliniște în rândul populației, favorabilă acțiunilor subversive. Actele de teroare asupra populației române au vizat descurajarea manifestărilor de bucurie pentru Unirea Transilvaniei cu România, compromiterea ideii de autoritate și un motiv de propagandă în străinătate, unde jafurile și atrocitățile maghiare au fost prezentate ca o reacție „naturală

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
utilizarea numerelor pentru conspirarea agenților. Rezultatele muncii informative nu s-au lăsat mult așteptate, astfel că au apărut primele succese. Organizația revizionistă „Dobrogea Jună” a devenit „complet minată” de agenții români infiltrați în interiorul acesteia, chiar la Sofia, neutralizând toate inițiativele subversive la adresa statului sau conducătorilor români. De asemenea, operațiunile contrainformative desfășurate în jurul diplomaților Puterilor Centrale aflați la București au avut ca rezultat obținerea unor documente „de mare preț”, prin informatori recrutați din persoane aflate în cercul intim al acestora. Odată cu formarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în fiecare sâmbătă la Biroul de Informații, prin curier, dar cazurile urgente puteau fi raportate imediat, eventual prin telegraf. Principala acțiune derulată pe teren de elementele umane ale Biroului de Informații al Secției Militare a fost documentarea și combaterea acțiunilor subversive ale unităților militare sau paramilitare ungare. La 5 decembrie 1918, în comuna Lăpușul Românesc, militari unguri din Regimentul 39 Infanterie Debrețin au deschis focul asupra unui grup de români, ucigând 26 și rănind 90 dintre aceștia. În localitățile Chereuș, Covăsinți

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]