1,511 matches
-
Dacă aș avea piciorul rupt de luni de zile și nu s-ar vindeca nicicum, aș deveni un caz în lumea medicală. Doctorii s-ar strânge la căpătâiul meu, încercând să-și dea seama de ce naiba oasele refuză să se sudeze. Nu este cea mai bună analogie, pentru că aș da orice să mi se vindece piciorul. Despre inima mea n-aș putea spune același lucru. Nu mi-au mai rămas decât amintirile despre Patrick. Dacă ele vor dispărea, nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu semăna cu muzica din coșul pieptului. Își duse instinctiv mâna la pieptarul rochiei și doctorul îndreptă razele Roentgen spre ea. După opacitatea ochilor, își dădu seama că lespezile de granit ale gardului ei nu fuseseră străpunse. Dimpotrivă, dalele se sudaseră și deveniseră lespede compactă, cam inegală pe la colțuri, semănând cu un rinichi uriaș, presat pe ea, dar de piatră. Și începu, cu acel cântăreț straniu din ea, să discute prin trahee, ca ventrilocii, despre oameni. Dacă ne gândim bine, cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
avut vreodată suferințe psihice? Ați urmat tratamente, șocuri electrice, ați făcut somnoterapie? -De ce Îmi pui asemenea Întrebări? Nu par un cerșetor normal? -O, dimpotrivă, Îmi păreți prea normal... Aici, cuvintele tinerei jurnaliste se rup pentru o clipă, dar se sudează repede și asupra lui Antoniu năvălesc noi Întrebări. Înserarea s-a lăsat asupra orașului. Tonurile ei se schimbă treptat Într-o succesiune de albastruri din ce În ce mai Întunecate. -Cum ați defini totuși cerșetoria? Ca pe o limită a răbdării. -Dar bine, Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
familie” pentru persoane ce nu au o familie. Este căsătorită și în curând apare și soțul ei care lucrează la Genova, într-un șantier pentru construcția de nave. El îmi spune că partea de sub apă a navelor este asamblată și sudată de români, conduși de o româncă foarte capabilă, Dorina. Rămân apoi din nou cu Paola, care continuă să-mi vorbească despre activitatea ei. Stă aici împreună cu acești oameni necăjiți cu care însă vrea să formeze o familie, respectând convingerile religioase
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
obstinat, tot sperând să iau totul de la capăt, să fac timpul să-și înghită tenia lungă ce ne-a devorat cu aceeași irepresibilă râvnă. undeva va fi un tărâm să ne odihnim împreună, să ne spunem ce mult ne-au sudat greșelile ce le-am împărțit amândoi, ca pe-o dulce amară hrană. semnul undeva îmi este scrisă soarta, într-un semn în timp pierdut. oare cum va arăta acuma, când în cifra șapte mă-ncovoi, ca un țipăt într-o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
glas moale, răsu cindu-se pe călcâie dând să plece. Renunțase să mai stea nopțile la garaj. Reușise să facă mașina să arate mai de doamne ajută. Lucra numai la sfârșit de săptămână punând la punct ce mai rămăsese de făcut. Sudase, chituise și îndreptase tabla caroseriei, înlocuise șuruburile lipsă și le strânsese pe celelalte, astfel încât acum mașina nu mai zornăia ci scotea un zgomot plin. Era într-o vineri, tocmai se întorsese din ultima cursă. Descăr case și spălase camionul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capete și se făcu nevăzut. Cristian vedea pentru prima oară capcana pe care o pregătiseră basarabenii. I-ar fi plăcut s-o facă în cu totul alte împrejurări și în nici un caz pe dinăuntru. Coastele metalice din profile laminate, erau sudate destul de rudimentar, iar tabla din care erau făcuți pereții era prinsă de acestea doar prin puncte de sudură. Cei ce o construiseră nu cheltuiseră prea mult timp cu aspectul comercial al lucrării, însă era evident că făcuseră un lucru temeinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva. Pipăi peretele încercând să afle ce îi cauzase durerea. Fundul cutiei metalice fusese întărit cu două profile așezate în cruce. Unul dintre acestea era neîntrerupt de sus până jos, însă celălalt fusese retezat în două pentru a putea fi sudat în poziția corectă. Muchiile acestuia erau ascuțite ca un brici, așa cum rămăseseră în urma tăierii cu discul abraziv. Fără să mai stea pe gânduri, începu să frece frenetic sfoara cu care era legat de bavura pe care o găsise. Nu vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de râs (pe care doream ca numai eu să pot să i le provoc) simțeam o durere fizică în piept și atunci ieșeam din sală și mă ascundeam pe unde apucam să pot fuma cu sete țigară de la țigară. Le sudam, cum îmi plăcea mie să spun și nu mă opream decât atunci când mi se făcea rău. De dincolo de porți, un strigăt disperat tăia liniștea în clipe de groază și pașii grăbiți desenau o urmărire. Căminul era situat într-un cartier
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rămâne apoi săptămâni întregi cu mirosul de cantină în nări și în toți porii, suficient pentru a nu reuși să mai duci lingura la gură în tot acel timp, că la orele de atelier doar băieții învățau cu adevărat să sudeze sau să șlefuiască vreo piesă utilă, în vreme ce noi eram puse să așteptăm finalul orei pentru a curăța bancurile de lucru, că „făceam sector“ o săptămână întreagă în mod normal și mai mult dacă eram pedepsite, adică spălam fiecare vas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
îl vedeam pe el, mic de tot, știi, cum se târa, pe hulă sau pe chilă sau pe ce era aia. Și stăteam și ne uitam la el și, dintr-odată, urma o ploaie de scântei, că asta făcea el, suda. Și mama îmi zicea: „Ăla e tatăl tău, băiete. O să fii ca el cândva“. — Și ai fost? îl întrebase Bull. — Da’ cum. M-am dus la profesională, la City & Guilds. Am început să muncesc pe șantier chiar în ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
după el și căderea altor elemente din corp, într-un domino fără de scăpare al morții, care avea să-i determine pieirea. În timp, bineînțeles că doctorii încercaseră să-l salveze în fel și chip, legându-l când cu scotch, când sudându-l, când prinzându-l cu nituri, dar nimic. Curul lui Bogdan se dovedise pur și simplu de nereparat. Acum el se întoarse pe ultima parte pe care se mai putea răsuci, adică pe spate. O făcu însă cu dureri imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spate își recăpătară aderența pe suprafața drumului și mașina se lansă spre autostrada de sus. M-am întors la mașina abandonată și m-am sprijinit de acoperișul ei. Portiera pasagerului fusese zdrobită de bara de protecție din față, iar impactul sudase laolaltă metalul deformat. Gândindu-mă la cicatricele lui Vaughan, suturate în același fel de-a lungul acelor încrețituri arbitrare, contururi ale violenței neprevăzute, am vomitat în gol un ghem de mucus acid. Când lovise gardul, Vaughan se uitase în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
propriile arme: „...Noi, care într-alte vremi ne-am fi prosternat zeităților astăzi defuncte, să așezăm cucernici pe Dada în ordinea acestui sacru incomprehensibil. Ca un predestin pentru orașul viitoarei solidarități internaționale, anticipînd rostul antantist între popoare al Genevei, dadaismul sudează aici conștiințele moderne împotriva obștescului. Este neliniștea pascaliană care se încearcă în forme sociale”. Criticul „polemizează” implicit cu cei care puteau invoca efemeritatea mișcării: „Durata scurtă nu este semnul inexistenței. S-ar putea dovedi că nici cultul lui Jupiter, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la umbră. E abrupt, cam dificil de ajuns, dar frumos acolo jos. Scoatem funia și coborâm pe rând? În acel loc era într-adevăr frumos. Pace, răcoare, viață. Mai târziu cu câteva minute, au pornit iar să se forțeze, să sudeze, să urce munții stâncoși, sub dogoritorul și arzătorul soare de amiază. Erau considerați niște aventurieri, niște căutători de aur. Erau doi străini, și erau și unul pentru celălalt. Bineînțeles că nu aveau încredere unul în altul, nici măcar nu-și vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în gheme uriașe către sala de proiecție. În atmosferă sfârâia zăpușeala. O legătură de chei, scăpată din caraba de săpător a unui serafim, clănțăni pe parchet. În mai puțin de un minut, filmul se sfâșie de două ori. Degete conspirative sudară la loc capetele ferfenițite ale peliculei, iar la timpul cuvenit, schimbară bobinele. În semicercurile de raze trasate insesizabil în jurul intrărilor, noii sosiți, cu mutre de ucigași sau de pariori, clipeau des, pentru a se descotorosi de șocul optic în care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Într-a treia zi, arătam așa de scheleticiți, ca și cum tot cartierul s-ar mai fi ținut într-o singură străduță. Plecaseră păsările alea care ciripeau, cumsecadele. Apăruseră altele, hotărâte după cadavre, ce parcă în viața lor nu făcuseră decât să sudeze, într-atît aveau ochii de înveninați și înroșiți... Iar singurul lor divertisment era să se învîrtă, ca ventilatorul, deasupra noastră. Faza cu ventilatorul a mai înmuiat inima fermecătoarei noastre din cartier, ofticînd-o că-și vâra altcineva nasul pe la cotețele ei. Iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și nici cum să le reguleze... Era o fațetă nouă, destinsă, șugubeață a Profesorului, se bucură toropită Maria C. Nicolici. Și, când își răsuci coada ochiului să-l cunoască transfigurat și de încercarea de a vorbi ca un om, descoperi, sudat de spatele ei, în locul torsului minunat spiritualizat al Maestrului, un hoit greoi și pătrățos, ca de gropar, în care, anevoie și după un timp, îl identifică pe taximetristul ce-o călcase pe nervi toată seara trecută. Numai că și acela
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ORAȘULUI BUCUREȘTI L-au descărcat din camionul penitenciar, l-au răsturnat într-un pat, adunîndu-l ghem, punîndu-i săculețul cu mâna, în dreptul mâinii, săculețul cu falca, în dreptul fălcii și l-au părăsit în mila Domnului... Arhanghelul lui Dumnezeu l-a sudat cu electrodul lui miraculos. I-a lipit încheietura cu licoare din licoarea lui spirituală. Aazvîrlit cât colo cei 33 de săculeți din cârpă, care s-au îndepărtat, cu chițcăituri îngrozite, de câtă carne nefericită ținuseră ei până atunci la piept
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i scrie și-un poem, despre ea, de cinci sute de mii de lire sterline!" "Vax! nu mă arăt eu impresionat. Câtă papară o să mănânce de banii ăștia, săraca, cred că o să trebuiască să-i schimbe sașiul și să-i sudeze fundul la loc..." Și apoi, Dina m-a rugat să o las să se spele de vânătăile și de atingerile ăluia și, de fapt, asta am rugat-o și eu... Și apoi, Dina și cu mine am ajuns acasă, iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jur. Unde e crema de mâini? —Uite! Sally o aduse de pe masa din bucătărie. Văd că ai grijă de pielea ta. —Prostule, e pentru păr. Am vârât-o în geantă. — Mă dau cu ea pe păr înainte să încep să sudez sau să șlefuiesc. Altfel mi se umple de șpan, talaș, bucățele de oțel, Dumnezeu mai știe ce... se încurcă rău și nici că mai pot să mi-l curăț. M-am tras de o șuviță lungă, întunecată și ondulată, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încă nu e nimic, îi spusei, rânjind la el. Acum câțiva ani am rămas fără câteva smocuri pentru că mi-au sărit scântei pe cap. Profesorii nu te avertizează. Poți să-i spui proba de foc. Odată, un coleg de curs suda oțel prin forjare - ne-ai văzut vreodată făcând asta? Picură și se topește, transformându-se în zgură. I-a scăpat un pic de zgură pe franjurii unei tăieturi a blugilor și a luat foc. L-am rostogolit și am stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau mai grele decât mine - ce-ți spun eu toate astea? — Probabil că sherry-ul îți răscolește amintirile. Mai spune. Din nu știu ce motiv bizar, mi se pare ciudat de atractiv să fiu în pat cu cineva care e în stare să sudeze lalele din plumb pentru ornament sau ce naiba se face cu ele. — Pe bune? — Mm. Continuă. — Păi, zisei eu, sprijinindu-mă de câteva perne. Au, paturile din alamă or arăta ele bine, dar te omoară dacă te sprijini cu spatele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trezit aproape imediat că iau lucrul acesta ca de la sine înțeles. Repetiția generală din ziua precedentă semănase, cu atâtea hopuri, cu un colon spasmodic. Dar acum, urmărind cum decurge prima scenă, nu-mi dădeam seama de punctele de legătură; MM sudase scenele și șlefuise trecerea de la una la alta atât de bine încât intrările păreau a se face fără efort, iar piesa curgea fără greș. Iubiții părăsiră Atena; Oberon și Titania se certară; țăranii începură să repete piesa în piesă; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dintre brelocuri erau clar mai mult decorative decât practice. Îți tai mâna dacă te-apuci să cauți chestia asta pân’ geantă, zise Lurch, ținând în mână ultima dintre creații, care avea o crustă așa de groasă de fragmente de metal sudate încât părea o bucată de magnet pe care o pusesem în mijlocul camerei și care atrăsese jumătate din resturile din jur. —P’asta cui i-o dăm? —Lui Bez, zisei eu. Așa se învață minte că a făcut mișto de primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]