1,489 matches
-
patimi în seceta neștiutelor glasuri din PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI. AMEȚITOAREA DRAMĂ A DELIRULUI Timpul îmi ucide visul rezemat de streașina cerului, în El, au locuit toate iubirile mele imposibile. Și a venit toamna găsindu-mă în răstignirea de nopți suferinde, cutremurată de amețitoarea dramă a delirului. În răcnetul taciturn de întrebări, am văzut pentru prima dată cum ABURII PĂMÂNTULUI CARNAL, se ridicau la stelele liniștii hapsâne. De o liniște ce în sângele ei zac troiene de mari confuzii și însetați
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
SFÂNT. De la monumentul de marmoră, a părinților mei în care dăinuie sufletul ETERNITĂȚII. Sub umbra nucului îmbătrânit de veacuri ce suspină cu-n EROS tăcut și vinovat de atâtea asfințituri. Îmi iau ADIO, de la plopul de vise, unde priveam mormintele suferinde. Clopotnița bisericii ce rămâne de veghe în plâns de veșnicii. Turnul bisericii ce se ascunde, după marginea asfințitului și mi se pare atât de ciudat, când retrăiesc un pământ de uitare a unui ȚINTIRIM DE SAT. Dar școala în care
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
găsit în altă casă, nu în casa ce ar fi trebuit să o am. De aceea aveam o fereastră de vise și mă strecuram să nu mă observe cum fug în singura haină a lucidității, Numai îngerul meu cu aureolă suferindă m-a predestinat să mă închidă în carapacea cuvintelor ce m-au subjugat în relațiile dintre lume și misterul luminii... Numai așa am rămas un timp al vieții desfrunzit de culorile apăsătoare. Numai așa, numai așa... LA CAPĂT DE VIEȚI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui veac cu negrele lui veșminte. El, a venit să-mi reamintească despre ciudățenia plânsului unde nici o firmitură de rază nu îngenunchiază în umbra stelei ce a înfrunzit în lacrima de CER suferindă. Doamne, tu le știi pe toate și rogu-te să ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
uitate-n neștiute izvoare Dar unde-i DESDEMONA să o năruiesc prin PĂMÂNTUL despicat în inimi de osanale. Să-i cânte la cap nevralgii adâncite Să-i moară și moartea în care va fi Un drog de urgii prin vieți suferinde Să-i ningă și chinul prin ceruri de-o zi. Să nu se mai atingă de-a mea nemurire Că-i blestem și viața și neamul domnesc. Să știe să ardă prin vieți și-oseminte, Să ardă prin timpuri, un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de stea Și-mi arde-n suflet gândul de-o viață amputată. Eu nu doresc ca CERUL să se-adâncească-n VAN Pe lungi poteci de geruri te voi veghea în șoapte Și voi iubi, iubirea din liniștea de ani, Când brațul suferind se va lungi pe-o noapte. 04-12-2007, 1157h TRUPUL DE LUMINĂ Domnului Horea Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul suferind, poetul e cu sine, Într-un dezastru dureros ce-i rugă în declin, Că și-a pierdut
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de geruri te voi veghea în șoapte Și voi iubi, iubirea din liniștea de ani, Când brațul suferind se va lungi pe-o noapte. 04-12-2007, 1157h TRUPUL DE LUMINĂ Domnului Horea Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul suferind, poetul e cu sine, Într-un dezastru dureros ce-i rugă în declin, Că și-a pierdut iubirea prin toamnele feline, Și a rămas ca Noaptea să-l sfâșie-n divin. El știe că TĂCEREA, îi face jurăminte Când toți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de NIRV împărțită-n dureri și-n iubiri rourate, stăpân fii în lumea blestemului trib și apără-ne din ceruri printr-o viață de șoapte! GERUL DIN PRIVIRI Domnului ing. Grig Amiezile mă dor prin așchii de soare, Și calmul suferind se-ntunecă-n distanță Prin ploaia de tăceri se tălmăcesc izvoare, Și-n depărtări de suflet un Ochi mi te răsfață. Și-n noptea, ce se-așterne în patul glacial Un tremur de cuvinte te-mbracă-n somnul viu, Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufletul de stele și-n rodia de nimfe Pe un ALTAR DE LUME, e chipul tău de sfânt. 27-08-2007, 1200h CHIP ASTRAL în memoria soțului Eugen Rășchitor Ploaia-mi bate-n suflet cu viețile de foc, Tremurătoare noapte din cioburi suferinde Prin țarina arzândă i-o rază de noroc. Ce viețuiește-n taina unor lumini flămânde. Deasupra cerul plânge că mi-a murit iubirea Și viața mi este plânsă și trupul mi-e străin Departe în vecie e-un chip ce-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DURERILOR DE SEARĂ Domnului ȘTEFAN POPA POPA’S MIEZUL DURERILOR DE SEARĂ M-aș destrăma în stele și-n vânturi înghețate Cu brațele în flăcări prin nori eu aș pleca. Dac-aș rămâne singură să fiu în noapte O umbră suferindă mereu în calea ta, Căci aș rămâne clipa ce nu te mai ajunge Prin sufletul de azur și trupul alb de ploi. Tu ești iubirea caldă a veacului ce plânge Profunda destrămare în urmele de-apoi. M-aș îmbăta eu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Te iubesc, iubire, și-n arderea de vis, Cu dragostea din pletele sculptate Prin așchii de cuvânt demult tu erai scris Cu litere de geruri în deveniri ciudate. Și CERUL, mă va plânge când Eu voi fi cuvânt În patul suferind, o lacrimă prea arsă S-or logodi iubiri, prin zăpezi de gând Și din iubiri divine, voi deveni mireasă. 30.10.2007 ȚĂRMUL DURERII Astăzi a nins, cu o uitare nebună, Lumina plânsă s-a despărțit de clipe, S-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de durere fără iubirea de El. SUFLETUL DE LUNĂ În ploaia rece mă-nfioară dorul meu din altă lume ce coboară prin tăcere cu o lacrimă de vis Plâng și florile-n fereastră rechemând pe al tău nume Ce-n alinturi suferinde zac legendele în scris. Gândurile răvășite cad în somnul de-altădată Iertător și blând în suflet, Cerul parcă s-a închis, De azur în frunze albastre, melancolic e-a mea soartă Și-n mâhnirea arsă-n zile, dar o lacrimă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lui costa o cârcă de bani, aici avea dreptate, puteam să-l paradesc serios dacă ne urcam pe vreo stâncă. După care a luat-o pentru a nu știu câta oară pe Vero la ședințe interminabile, despre relația lor, gagiul suferind dar de sindromul bărbatului căruia nu-i vine să creadă că "iubita" lui a optat pentru altul. Sau poate de sindromul "doar când nu mai ai ce ai avut începe să-ți pară rău". Mai încercase și înainte să o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
beletristică, incongruența lor culinară și modul atât de diferit în care se raportau la lumea din afara pereților apartamentului nostru. Poate că și dispariția mea se leagă, în fond, de ei doi, neîmpăcați la căpătâiul celui de-al treilea copil, cartea, suferindă în memoria mamei și vinovată de exces de fantezie în forul interior al tatălui meu. Dar nu am ajuns încă aici. Cinstit ar fi să spun că de la tata l-am luat pe „Nu“, reacția lui primară la tot ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Și acum, poftiți la tortul miresei! Glicemia... Colesterolul... Glanda... s-au auzit câteva glasuri ceva mai timide, dar care au fost numaidecât receptate de urechea fină a gazdei: Nu face nimic, fetelor! Avem și produse dietetice... și vin-Pelin, speciale pentru suferinzii pastiliști care își pot permite măcar o dată în viață luxul de a-și lua trombostopul cu Tămâioasă de Cotnari sau cu Muscat de Bucium. * * * Spiciurile celor doi miri au fost cât se poate de scurte. Domnul s-a rezumat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aci era să intrăm cu toții într-un găinaț cât el de mare și nu ne mai spălam nici cu toată apa Sucevei! Aci se impun măsuri disciplinare, că prea miroase a sabotaj în dauna intereselor clasei muncitoare. Eu îl știam suferind numai de inimă, dar ăsta precis are și ceva la mansardă! Și încă ceva cât se poate de serios, după cum se prezintă situația! Ordonați celor de la cadre să-l treacă în regim de urgență, până una-alta, pe o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
totul. Iar dobîndirea nebuniei lumii te-nchide într-o sferă în care, nemaimișcîndu-se nimic, chiar nesfîrșitul spațiu cu care te-nvelește lumea își pierde sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
luminate ca ziua, trăind cu speranța că, odată și odată, pe cer, se va reaprinde soarele. V. din spital mă retrag din ochiul meu speriat. Am privit acolo, prin oglinzi și am văzut o urîțenie de nedescris. Un chip bătrîn, suferind, degajînd răutate și perversiune. Dragostea pentru mine a încetat cenzura și imaginea tînărului frumos și limpede s-a metamorfozat. Mă reîntorc la adevăratul meu chip tînăr. V. părăsește în grabă plaja și nu mi se alătură. O constatare groaznică îl
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe fața muribundului o exaltare de îndrăgostit. Să nu se mai supere moraliștii. Uită-te la mine și presupune că am reușit să mă îndrăgostesc din nou de o ființă umană. Cum aș putea rămîne fericit? M-ar certa sufletele suferinde din jur și aș alerga înnebunit de lună să-mi schimb bucuria în vreo nenorocire care să-i dea iubirii veșnicie.” Tînărul Doctor se ridică de pe scaun și umplîndu-și un pahar cu apă îl bea pe nerăsuflate. În Tenotihuacan zgomotele
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Elevi de liceu, tineri care vor prelua afacerea familiei și care, în felul acesta, nu vor avea timp pentru alte studii, cu aspect bolnăvicios și spinări curbate care trebuiau să-și îmbunătățească condiția fizică sau viitori bărbați de carieră deja suferind de obezitate. Aproape toți dintre ei aveau voci puternice. David era un băiat tăcut cu bucle întunecate care stătea invariabil după locul de acces și, trăgînd calm de vîsla sa, trebuia să sprijine stabilirea ritmului. Și eu mă remarcam prin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
anunță pentru 3 zile sosirea la Iași, la o petrecere între prieteni - dar și aici apar primele semne vădite ale bolii de inimă ce-l va răpune peste două luni. Profesorul ieșean Paul Bujor relatează: „Caragiale era abătut și foarte suferind...și a plecat tăcut și amărât cum nu l-am văzut niciodată. Probabil că, trecând prin Roman, Caragiale telegrafiază lui Gherea „Să ne vedem cu bine și cu cinste la toamnă”, sperând că se vor revedea și că se vor
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
majore n-am suferit. 7 ianuarie 2007. Ieri mi-am anunțat o vizită la d-l prof. Traian Nicola. Știu că a lucrat și mai lucrează încă la o lucrare monumentală - aș zice eu, și mai știu că e și suferind, ca orice om la o anumită vârstă. Trec prin piața cu flori, iau o splendidă orhidee pentru d-na Nicola, și cu un taxi, exact la ora zece sunt la nr.10 de pe strada Caraiman. Sunt întâmpinat de femeia din
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fie „într-o înțelegere comună a deosebirii lor“, caz în care impactul ar fi unul fericit, fie fără această înțelegere, când relația ar fi nefericită, putându-se numi atunci ofensă. Și, cum se precizează imediat, „în străfunduri orice ofensă este suferindă“, o rană vie.<ref id="173">Ibidem, p. 65.</ref> Ce face însă intelectul adâncit în ofensă? Uneori se vede lipsit de reacție, suferind de această lipsă. Alteori pornește atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
-se la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a ceva paradoxal este de fapt scandalizat. 170 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 173. 174. În ofensa pe care o suferă el suportă un șoc teribil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
însuși, de limitele sale și nicidecum de ceva străin. El ripostează, însă nu vede că în riposta sa nu face decât să caricaturizeze paradoxul, să reia pe dos conținutul acestuia. „Cu cât expresia ofensei este mai profund pasională (activă sau suferindă), cu atât mai bine se vede cât de mult îi datorează ofensa paradoxului.“ În definitiv, paradoxul nu este invenția intelectului, nici simpla sa limită. Ceea ce se petrece privește însuși faptul de existență, felul în care cineva devine el însuși ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]