2,316 matches
-
mujdei și avînd pămînt între degetele de la picioare. Timișoara n-are echipă. Foarfeca lui Mansour e doar un elixir din ierburi de savană turnat peste drojdia de Bragadiru din care s-a întrupat această Poli de mileniul al treilea, cu sufix atenian. Niște jucători pescuiți de prin ligile inferioare, aduși de la margine de București și plimbați prin Piața Operei pe post de vedete nu pot căra bolovanul de idolatrie cu care i împovărează publicul. Iubirea bănățenilor nu e bibelou de porțelan
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
suficient legătura cu nume actuale <footnote Alexandru Philippide, Originea românilor, I. Ce spun izvoarele istorice, Iași, 1923, enumeră printre numele trace și iliro-panone păstrate în română Dașul (< Dasius), Jipa (< Zipas), Muca (< compuse ca Mucapor, Mucaris etc.), toponimul Plătărești, format cu ajutorul sufixului -ești de la un nume de persoană pus în legătură cu tracicul Plator. Istoria limbii române, II, EA, București, 1969, nu dă nici un astfel de nume pentru că etimologia acestora „este adesea imposibil de stabilit din cauza necunoașterii sensului apelativului din care provin“ (p. 315
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
În Bucovina administrația germană a fost îngăduitoare cu numele de botez, modificările suferite datorîndu-se scrierii acestora cu ortografia germană, care nu avea litere pentru notarea tuturor sunetelor românești. În schimb numele de familie au suferit modificări importante prin adăugarea de sufixe slave în general (Ciupercovici, Ioanovici, Lupuleac, Crețuleac, Rotariuc), sau de alte origini (Stefanelli a fost la origine Ștefănucă), ori prin traducerea numelui, atunci cînd era posibil, în limba ucraineană sau polonă (Morariu a devenit Melnic, Melniciuc, Cojocaru - Cușnir etc.) <footnote
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
criteriile extra-științifice folosiseră în toată perioada interbelică sau în toată prima jumătate a secolului XX numai litera î: A. Philippide, G. Ivănescu etc. Alți lingviști exceptau numai familia termenului român. În 1916, G. Pascu publica la București, Viena și Leipzig, Sufixele românești, studiu fundamental în acest domeniu, premiat de Academia Română în 1915; litera î era folosită aici deopotrivă în rădăcina și în sufixele din structura cuvintelor, indiferent de origine. Același unic semn grafic în Dictionnaire Etymologique Macédo-Roumain, tipărit în 1925; volumul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Alți lingviști exceptau numai familia termenului român. În 1916, G. Pascu publica la București, Viena și Leipzig, Sufixele românești, studiu fundamental în acest domeniu, premiat de Academia Română în 1915; litera î era folosită aici deopotrivă în rădăcina și în sufixele din structura cuvintelor, indiferent de origine. Același unic semn grafic în Dictionnaire Etymologique Macédo-Roumain, tipărit în 1925; volumul I înregistra elementele latine și romanice. În 1938, același savant, situat de puterea totalitară printre legionari, edita la Imprimeria Națională din București
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spune AlfLombard): î protetic în structura unor forme pronominale (îmi < î + mi (h)i; î vocală de susținere silabică a unor structuri consonatice de natură onomatopeică (zvârr! fâșș!): de aici verbe precum a fâșâi, a zvârli, a vâjâi etc.); -î sufix al infinitivului unor verbe postsubstantivale: izvor ® a izvorî etc.). 4. Din perspectiva principiului „străinătății” (occidental-romanice)...; italienii, francezii, spaniolii ar fi nedumeriți - s-a susținut - că, datorită întrebuințării literei î, nu l-ar regăsi în cuvintele pâine, câine, pe a originar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când reprezintă morfemul lexical: ven-, nu și pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfemul lexical: ven-, nu și pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu și pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului desfășurarea funcției
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului desfășurarea funcției denominative, în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramatical ‘diateza reflexivă’ implică sensul lexico-gramatical ‘tranzitivitate’: El se îmbracă. Intrarea în relație sintactică cu un complement direct marchează același sens lexico-gramatical al verbului, tranzitivitatea: El rupe o floare. Se constituie în mărci ale sensurilor lexico-gramaticale de gradul I unele sufixe derivative; -ește, de exemplu, marchează apartenența la clasa adverbelor a termenilor lexicali pe care îi generează: studențește etc., în opoziție cu -esc, semn al apartenenței la clasa adjectivului: studențesc etc.; -ătate marchează apartenența la clasa substantivelor: -creștinătate etc. În același
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îi generează: studențește etc., în opoziție cu -esc, semn al apartenenței la clasa adjectivului: studențesc etc.; -ătate marchează apartenența la clasa substantivelor: -creștinătate etc. În același mod, dezvoltă o a doua funcție, de marcă a sensurilor lexico-gramaticale de gradul II, sufixe derivative prin care se formează substantive de sens opus în interiorul corelației masculin-feminin: elev - elev-ă; poet - poet-ă/poetesă; ieșean - ieșean-că; rață - răț-oi etc. Prin extrapolare, apoi, -ă, dezinență de singular la substantive cu trăsătura semantică -animat și, în consecință, incompatibile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales flexiunea verbală, unde exprimă timpul și modul (în forma cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect, -înd, din cânt-înd, morfem
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales flexiunea verbală, unde exprimă timpul și modul (în forma cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect, -înd, din cânt-înd, morfem de gerunziu), dar intervin uneori și în flexiunea nominală: -isim, în exprimarea superlativului, la adjective: o pasăre rarisimă; • prefixele: morfeme care preced rădăcina
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
arhi-, stră-, supraetc. exprimă superlativul: străveche, supraaglomerat, arhicunoscut. În flexiunea verbală prefixul aexprimă un sens aspectual, dar caracterizează numai două verbe: a adormi și a amuți. Observații: Întrebuințarea ca morfeme gramaticale a prefixelor este accidentală; ele nu ating, nici generalitatea sufixelor (se, de exemplu este morfem de m.m.c.p. pentru toate verbele), nici caracterul lor sistematic. • dezinențele: morfeme care urmează altor sufixe din structura cuvântului sau direct rădăcinii; exprimă categoriile de gen, număr, caz și persoană în flexiunea nominală, pronominală
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adormi și a amuți. Observații: Întrebuințarea ca morfeme gramaticale a prefixelor este accidentală; ele nu ating, nici generalitatea sufixelor (se, de exemplu este morfem de m.m.c.p. pentru toate verbele), nici caracterul lor sistematic. • dezinențele: morfeme care urmează altor sufixe din structura cuvântului sau direct rădăcinii; exprimă categoriile de gen, număr, caz și persoană în flexiunea nominală, pronominală și verbală: elev-Ø/ elev-i; simplu/simplă; cânta-m/cânta-i, cânta-i/cânta-ți etc.) Dezinența poate fi urmată, în flexiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sinonimetc "Alomorfe [i morfeme sinonime" În structura textului concret, produs al procesului de comunicare lingvistică, aceleași sensuri gramaticale se exprimă adesea prin morfeme diferite sub aspectul structurii fonetice; sensului de imperfect, de exemplu, îi corespund în flexiunea verbului românesc două sufixe: a și ea: cit-am, citeam, scriam, făc-ea-m. Prezența unuia din cele două sufixe în forme verbale finite este condiționată: 1) de apartenența verbului la o anumită clasă de flexiune și/sau 2) de structura fonetică a morfemelor contextuale. Sufixul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistică, aceleași sensuri gramaticale se exprimă adesea prin morfeme diferite sub aspectul structurii fonetice; sensului de imperfect, de exemplu, îi corespund în flexiunea verbului românesc două sufixe: a și ea: cit-am, citeam, scriam, făc-ea-m. Prezența unuia din cele două sufixe în forme verbale finite este condiționată: 1) de apartenența verbului la o anumită clasă de flexiune și/sau 2) de structura fonetică a morfemelor contextuale. Sufixul -aintră în structura imperfectului verbelor de conjugarea I: a cânta și de conjugarea a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixe: a și ea: cit-am, citeam, scriam, făc-ea-m. Prezența unuia din cele două sufixe în forme verbale finite este condiționată: 1) de apartenența verbului la o anumită clasă de flexiune și/sau 2) de structura fonetică a morfemelor contextuale. Sufixul -aintră în structura imperfectului verbelor de conjugarea I: a cânta și de conjugarea a V-a: a coborâ 5: Sufixul -eacaracterizează imperfectul verbelor de la celelalte conjugări. Morfemele diferite fonetic datorită apartenenței unităților lexicale la clase flexionare diferite sunt morfeme sinonime
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
condiționată: 1) de apartenența verbului la o anumită clasă de flexiune și/sau 2) de structura fonetică a morfemelor contextuale. Sufixul -aintră în structura imperfectului verbelor de conjugarea I: a cânta și de conjugarea a V-a: a coborâ 5: Sufixul -eacaracterizează imperfectul verbelor de la celelalte conjugări. Morfemele diferite fonetic datorită apartenenței unităților lexicale la clase flexionare diferite sunt morfeme sinonime; sufixele de imperfect a și ea sunt morfeme sinonime când distribuția lor corespunde poziției din sistemul morfematic al limbii. Morfemul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-aintră în structura imperfectului verbelor de conjugarea I: a cânta și de conjugarea a V-a: a coborâ 5: Sufixul -eacaracterizează imperfectul verbelor de la celelalte conjugări. Morfemele diferite fonetic datorită apartenenței unităților lexicale la clase flexionare diferite sunt morfeme sinonime; sufixele de imperfect a și ea sunt morfeme sinonime când distribuția lor corespunde poziției din sistemul morfematic al limbii. Morfemul a, însă, intervine și în structura imperfectului unor verbe din conjugarea a II-a (scri-a-m) iar morfemul -eaîn structura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistemul morfematic al limbii. Morfemul a, însă, intervine și în structura imperfectului unor verbe din conjugarea a II-a (scri-a-m) iar morfemul -eaîn structura imperfectului unor verbe de conjugarea I (vegh-ea-m). În aceste structuri fiecare din cele două sufixe este condiționat de structura fonetică a morfemului-rădăcină; la verbele cu rădăcina terminată în vocala i, sufixul -eaare realizarea fonetică a: descri-am; la verbele cu rădăcina terminată în consoană palatală (¿ sau ¤) sufixul a are realizarea fonetică ea: îngenunch’-ea-m, privegh’-ea-m
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a II-a (scri-a-m) iar morfemul -eaîn structura imperfectului unor verbe de conjugarea I (vegh-ea-m). În aceste structuri fiecare din cele două sufixe este condiționat de structura fonetică a morfemului-rădăcină; la verbele cu rădăcina terminată în vocala i, sufixul -eaare realizarea fonetică a: descri-am; la verbele cu rădăcina terminată în consoană palatală (¿ sau ¤) sufixul a are realizarea fonetică ea: îngenunch’-ea-m, privegh’-ea-m. Morfemele diferite fonetic datorită relațiilor sintagmatice cu morfemele vecine din structura internă a termenilor lexicali sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I (vegh-ea-m). În aceste structuri fiecare din cele două sufixe este condiționat de structura fonetică a morfemului-rădăcină; la verbele cu rădăcina terminată în vocala i, sufixul -eaare realizarea fonetică a: descri-am; la verbele cu rădăcina terminată în consoană palatală (¿ sau ¤) sufixul a are realizarea fonetică ea: îngenunch’-ea-m, privegh’-ea-m. Morfemele diferite fonetic datorită relațiilor sintagmatice cu morfemele vecine din structura internă a termenilor lexicali sunt alomorfe 6; sufixul -adin structura verbului descri-a-m și sufixul -eadin structura verbelor tăc-ea-m, cit-ea-m sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]