3,677 matches
-
singur. Îl ia și începe să-l folosească: “Dragi săteni și dragi enoriași, dragi femei și bărbați, dragi copii și părinți, dragi flăcăi și domnișoare, dragii mei toți și dragele mele toate...iată, cu voia Domnului, azi, în Ziua Crucii, suflarea noastră-i aici și acum, să rezolvăm ce nu s-a putut rezolva niciodată! Să căutăm cea mai bună metodă, cea mai bună soluție, cele mai omenești și potrivite instrumente de armonie, de pace și iubire! Tot ce vi s-
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
la raison ne connait point ...”). Ce înseamnă atunci preoția? Ea înseamnă să fii martorul îndurerat al suferinței umane și să o iei pe umerii tăi. Să fii cel ce încălzește pe lepros la sân și dă celui mizerabil viața prin suflarea gurii lui. Să fii consolatorul tare al oricărui nefericit, chiar atunci când tu însuți te simți doborât de neputință. Să aduci o rază de lumină strălucitoare în inimile celor nenorociți, chiar atunci când ochii tăi orbi au încetat demult să mai vadă
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
să îți izgonească Unde le-o duce dracul carte, Că neamul nostru nu-i pe moarte. Ridică-ți fruntea din țărână, Sărmană țara mea bătrână, Din prea-curate seve scoate Un Om, un vector care poate În jurul lui să reunească Toată suflarea românească... Apoi s- arate lumii-ntregi Că-n țara noastră suntem regi. Referință Bibliografică: SĂRMANĂ ȚARĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate
SĂRMANĂ ȚARĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340098_a_341427]
-
tristețe - coloana ființei duse a cetății venete, vestită sibilin din înecuri unde pădurile nu-și mai trimit simboluri. Începutul prin cuvinte se încheie prin parfumuri, care cântă dintr-o parte, paradisiacă, răspunde în reducția bizantino-venetă: “Miresei dulci i-ar da suflarea vieții”; nu-s și n-au fost parcă acei “vivantes pilliers”, nici omul, ci Okeanos, și nici templul, surpat acum, ci preotul, care a fost templul, sau numele templului supraviețuind să anunțe reîntoarcerea morții sau zădărnicia morții prin viață. O
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
trăistuța veche scoate Un arcuș și o vioară Și, cum noaptea se strecoară, Greierul cel fermecat Se apucă de cântat. Doamne, ce frumos mai cântă! Însăși noaptea pare sfântă! Cântecele curg șuvoi, Și mai vechi, dar și mai noi; Stă suflarea toată trează Și-n taină se minunează. Chiar și vântul se oprește Uluit de cum doinește, Iar pe-un vârf de nuielușă, O superbă greierușă Cu rochiță înflorată Îl ascultă fascinată. Referință Bibliografică: GREIERUL CEL FERMECAT / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
GREIERUL CEL FERMECAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340144_a_341473]
-
Un regat pentru-o țigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere!... Dar de unde? Scârțâie de vânt fereasta, În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă. Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă, Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. Cum nu
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
fântână, lătrând și cerând ajutor, am avut o revelație, că de fapt, eu eram câinele. În 1984, când s-a întâmplat această poveste, toată România era într-o fântână. Întorcându-mă acasă, în aceeași seară, am scris piesa dintr-o suflare, pur și simplu, pornind de la situația dramatică foarte puternică, textul s-a scris singur. Am imaginat două personaje, destul de beckettiene, Omul cu pălărie și Omul cu baston, pentru că nu vroiam să dau nici referințe geografice, nici nume, situației. Când am
Astăzi, premieră Matei Vișniec la TVR 2 BUZUNARUL CU PAINE in viziunea lui Tudor Chirilă () [Corola-blog/BlogPost/339399_a_340728]
-
o inimă care creștea, si descreștea. Atunci, se plimba prin parc. Să privească Maximă Moralia. Să inspire din ea. O nouă Craiova Maximă. A cerut Doamnei tinereții sale o plăcintă cu mere. Așezat în fața televizorului. Și a văzut, deodată, toată suflarea Olteniei. Și a Craiovei. Cantandu-si iubirea. Restul, este o lacrima care nu s-a plâns niciodată. A ascultat. Și a fost ascultata. Corneliu Stroe. 3 aprilie 2014 Cu deosebit respect, Jianu Liviu-Florian Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr
Liviu Florian Jianu: Corneliu Stroe. Fair – play () [Corola-blog/BlogPost/339464_a_340793]
-
alternativă. In acest caz tot ce îi mai rămânea era moartea, pe care și-o administra singur. Dedicație până la sfârșit, că doar nu era să-și mânjească altcineva mâinile cu moartea lui. Ei sunt perfect educați să servească până la ultima suflare. Și servesc. Acest cod moral nu numai că face individul să se dăruiască total, dar se și transmite din tată în fiu. Japonezul nu stă abătut sau dus pe gânduri. El nu e nici deprimat, nici blazat, și nu stă
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
nimeni nu e viu la masa asta” („12 octombrie 1990” - „Ieudul fără ieșire”), „după o moarte ca asta/mă culc devreme” („cititor infidel...”, „Porcec”), „abia am murit/eram atât de ostenit aseară” („eu acum vorbesc...”, „Porcec”), „m-am găsit fără suflare sub genunchii mei” („nu mă pot ruga decât cutremurat de oroare”, „Porcec”), „du-te să-l ajuți să te ridice/de trei zile zaci acolo fără suflare” („nu știu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car”, „Porcec
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
eram atât de ostenit aseară” („eu acum vorbesc...”, „Porcec”), „m-am găsit fără suflare sub genunchii mei” („nu mă pot ruga decât cutremurat de oroare”, „Porcec”), „du-te să-l ajuți să te ridice/de trei zile zaci acolo fără suflare” („nu știu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car”, „Porcec”). Eul liric se dedublează și supraviețuiește propriei morți. Omul de noapte „vede întunericul” și lucrează la dulceața și răceala propriului somn. Pentru el, trezirea ar însemna reluarea
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
cer...7 mai 2010”. Sentimentul patriotic se îmbină în chip fericit cu cel religios în poemul: “Biserici vii” - un fel de pastel de o frumusețe copleșitoare: “Ți-aduc în dar boabe de rouă, / Cățuia zorilor de zi, / În templul vechi, suflarea nouă / În giuvaer de păpădii - // Ți-aduc în dar tăpșanuri ude, / Cu gălbenele-n verzi icoane - / În dans de stele paparude / Mirese de livezi, Sioane -// Ți-aduc în dar măslini de roade, / Umbrar de râuri în pustie, / Și mirodenii de
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
și nu-și găsesc liniștea? Te intorci? O părticică din tine a rămas cu noi. Dragostea... Dar tu nu ești! Ai suferit, ai iubit, ai creat, ai luptat, ai rezistat, te-ai rugat...ai existat! O flacără ce-a cuprins suflarea vieții! Ești aici? În gânduri, în răsăritul dimineții, în sclipirea soarelui, în sunete, în ochii nevinovați ai copiilor și-n tot ce ne înconjoară. Natura renaște. Ea este codul existenței. Ne-a învăluit în minunile și darurile ei. Tu ești
UNDE EŞTI? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340753_a_342082]
-
Da, avem nevoie de o Catedrală a Neamului! Unde putem fi mai aproape de Dumnezeul nostru, atâta timp cât sănătatea trupului ne permite, decât în Biserică? Suntem făcuți de la început să avem în noi puterea lui Dumnezeu. Așa ne-a făcut, suflându-ne suflare de VIAȚĂ! Iar în Biserică ne „ reîncărcăm bateriile” primind energie, harul Lui! „Harul este „favorul” de care recipientul beneficiază din partea celui care-l oferă.” Recipientul suntem noi, oamenii păcătoși, iar Cel care ne oferă este Dumnezeu și Fiul Său - Isus Hristos
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului O monografie mult așteptată și necesară. În fresca timpului și în peisajul istorico-publicistic școlar din Argeș este, poate, printre puținele lucrări de acest gen. Au osârdit spre a-i da suflare străluminătoare - căci suflare vie de minte rostuită și suflet împăcat întruchipează curgerea de generații de dascăli și învățăcei ce au pășit pragul și au tocit băncile acestui așezământ școlar - doi oameni de-ai locului: o personalitate prestigioasă a istoriei învățământului
PREFAŢĂ LA O MONOGRAFIE ŞCOLARĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340814_a_342143]
-
din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului O monografie mult așteptată și necesară. În fresca timpului și în peisajul istorico-publicistic școlar din Argeș este, poate, printre puținele lucrări de acest gen. Au osârdit spre a-i da suflare străluminătoare - căci suflare vie de minte rostuită și suflet împăcat întruchipează curgerea de generații de dascăli și învățăcei ce au pășit pragul și au tocit băncile acestui așezământ școlar - doi oameni de-ai locului: o personalitate prestigioasă a istoriei învățământului și gândirii pedagogice
PREFAŢĂ LA O MONOGRAFIE ŞCOLARĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340814_a_342143]
-
rău, a privit-o atent și cu un singur cuvânt, a culcat-o la pământ. Fericirea a tăcut... Doar din privire mai cerea îndurare, dar nu a văzut-o nimeni cum moare, cum i se stinge și ultima licărire, ultima suflare. Fericirea mea s-a stins. Mi-a rămas doar lacrima! Craiova Iunie 2000 Referință Bibliografică: Mi-a rămas lacrima... Georgeta Nedelcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Nedelcu
MI-A RĂMAS LACRIMA... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340849_a_342178]
-
realității electromagnetice. La baza realității concrete, tangibile, a lumii materiale, nu s-au descoperit până acum ca s-ar afla acei atomi rotunzi, sferici, precum niște bile aleatorii de biliard. Și forțele și formele intangibile, sunt tot câmpuri de energie, suflare divină, tot atât de reale ca și o piatră, energie reificata, in stare solida, de care ne poticnim când mergem hipnotizați pe drum, pierduți în iluzii și reverii, încântați de cine știe ce vise lucide, când suntem asaltați pe neașteptate de impulsuri psihice care
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VIS Autor: Ionica Baicu Publicat în: Ediția nr. 1263 din 16 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Târziu. Se lasă seara, În negură învelită, Adoarme-ncet suflarea, Tăcerea o sărută. Prin valuri de muțenii Răzbate-n noapte-afară Un vals din alte vremuri, Cântat la o vioară. De la fereastra ascunsă Un cap frumos privește. Prin noaptea nepătrunsă Chipul cel drag zărește. Se pare că o cheamă, La vals
VIS de IONICA BAICU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340928_a_342257]
-
dragoste, dor, singurătate. Te aștept, ca pe o rază de soare, după prelungi zile de ploaie, ca pe un fir de iarbă, ce apare timid, după o iarnă grea, anunțând primăvara. Ia-mi inima, ca o ultimă speranță, o ultimă suflare a unui muribund ce imploră iertare, înainte de a pleca pe ultimul drum. Dacă vei veni-ntr-o zi, te voi strânge la piept protejându-te de tot ce n-ai știut că-ți face rău. Te voi iubi. https://www
DE INIMĂ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340978_a_342307]
-
lăuntrice. Fără doar și poate, că scopul final al rugăciunii este acela de unire a minții cu inima și a omului cu Dumnezeu. Rugăciunea e o creație infinită, artă supremă. Rugăciunea are menirea de a reaprinde acea scânteie dumnezeiască, acea suflare harică pe care Dumnezeu a suflat-o în nările lui Adam și în virtutea căreia Adam „s-a făcut suflet viu” (Fc 2, 7). Rugăciune este hrana sufletului: așa cum trupul are nevoie de hrană, sufletul tânjește permanent după rugăciune. Mai mult
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
Aici stau înfipte rădăcinile mele! MM: Vă rog să ne vorbiți despre pasiunea Dvs. pentru muzică. IC: Cântările acestor locuri s-au dizolvat în mine, mi-au intrat in fiecare celulă și nu mă vor părăsi până la cea din urmă suflare: triluri de privighetori,de cuci și ciocârlii; doine din fluier și din caval; susur tainic de izvoare. Iar peste toate acestea, glasul de clopot al bunicului, Ioniță Crețeanu. Și cântările tatălui meu, Dumitru Crețeanu. MM: Vorbiți, vă rog, despre personalitățile
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
iubire-n somn vrei s-o seduci cu raze albe, zână prea curată-n zori senine Așa pot spune ca ochii-mi sunt o binecuvântare când te privesc și te ador în a trăirii zi și cum în noaptea fără de suflare ei te revăd în umbre fistichii Și zi și noapte-mi ești în vis făptură-zee în colț de paradis Sonnet 43 William Shakespeare When most I wink, then do mine eyes best see, For all the day they view things
SONET 43 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341055_a_342384]
-
29 de ani, neîmpliniți. A fost adus la casa părintească din Budele cu o camionetă a cotidienelor Adevărul și Dimineața, unde a lucrat ca redactor. A fost înmormântat în Cimitirul Bisericii din Nenciulești,fiind condus pe ultimul drum de toată suflarea din satele vecine, prin- tre care s-a aflat și poetul Eugen Jebeleanu, însoțindu-l de la București până la Budele. 5) Alexandru Mitru s-a născut cu numele de Pîrăianu, după numele mamei, Angela Pîrăia- nu (educatoare) la 6 noiembrie, 1914
CÂTEVA PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII ROMÂNE DIN NEAMUL BOIERILOR PÂRÂIENI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341026_a_342355]
-
furci caudine, ai fost și îmi vei fi tot leac.... m-ai înălțat ca pe o boare deasupra mării-n cer senin și le-ai rugat pe ursitoare s-arunce cupa cu venin... cere-mi și-ti dau... îți dau suflarea să-ți încălzească brațul blând, neobosit în dantelarea zilelor vii, ce își dau rând... Referință Bibliografică: Dantelare / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile
DANTELARE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341095_a_342424]