3,177 matches
-
are de luat, l-a rugat să-și poarte de grijă și el și mama și i-a spus că îi va ține la curent cu toate noutățile. A închis telefonul și, sorbind din cana cu ceai, a mers în sufragerie. A întins mâna fără să privească și a luat telecomanda televizorului. La postul de știri unde s-a deschis, se vorbea despre un atentat cu mașină capcană. A fost implicat și un autobuz. Ere vorba de nouăsprezece morți și douăzeci și cinci
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
un concert de chitară pe care il îndrăgeam nespus de mult, găsindu-l potrivit cu starea mea din acea dimineață. Am deschis ferestrele și ușile să simt că am spațiu, probabil aveam o acută nevoie de libertate, apoi am adus în sufragerie micul dejun și cafeaua fierbinte. Tolănita pe canapea, am mâncat câteva fursecuri cu stafide, învăluita de ritmul muzicii, izolată de orice concept legat de viața cotidiană. Mă acaparase muzică, a cărei voluptate îmi stârnea un sentiment de bucurie, simțindu-mă
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
un concert de chitară pe care il îndrăgeam nespus de mult, găsindu-l potrivit cu starea mea din acea dimineață.Am deschis ferestrele și ușile să simt că am spațiu, probabil aveam o acută nevoie de libertate, apoi am adus în sufragerie micul dejun și cafeaua fierbinte. Tolănita pe canapea, am mâncat câteva fursecuri cu stafide, învăluita de ritmul muzicii, izolată de orice concept legat de viață cotidiană.Mă acaparase muzică, a cărei voluptate îmi stârnea un sentiment de bucurie, simțindu-mă
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
prezenți care știa de relația mea cu Ovidiu. - Lasă fata în pace, Rodico! De acum este mare, știe ea ce face! îmi luase tata apărarea, pe un ton serios, timp în care telefonul a sunat iar eu am ieșit din sufragerie, să vorbesc în tihnă. - Bună, Natalia! Era Ovidiu, având un ton timid și rezervat de parcă își imagina ca telefonul meu e dat pe speaker. - Bună, Ovidiu! Ce faci? Mă gândeam la tine, iubitule, am mărturisit eu în culmea fericirii, auzindu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
lui. - Te sărut de o mie de ori, frumoaso! mai vorbim, pa! a adăugat el, cu aceeași voce languroasă de mai înainte. - Te sărut, iubitule, pa! am răspuns eu cu o voce tandră, plină de iubire. M-am întors în sufragerie având un aer melancolic, fapt ce nu a trecut neobservat. - Fata noastră e îndrăgostită! a declarat mătușa, iarăși, cu un zâmbet reținut și discret. - Las-o, Rodico, în pace, de acum este mare, se poate mărita! a sărit din nou
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
un concert de chitară pe care îl îndrăgeam nespus de mult, găsindu-l potrivit cu starea mea din acea dimineață. Am deschis ferestrele și ușile să simt că am spațiu, probabil aveam o acută nevoie de libertate, apoi am adus în sufragerie micul dejun și cafeaua fierbinte. Tolănită pe canapea, am mâncat câteva fursecuri cu stafide, învăluită de ritmul muzicii, izolată de orice concept legat de viața cotidiană. Mă acaparase muzica, a cărei voluptate îmi stârnea un sentiment de bucurie, simțindu-mă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
glumă bună, la care am încetat să mă gândesc după câteva minute. A doua seară, pe la ora șase, a venit la mine cu un buchet de trandafiri albi, fredonând “It's my Life”, traversase în goană holul, oprindu-se în sufragerie în fața mea, unde, cu buchetul într-o mână și cu inelul în cealaltă, rostise: - Acum, vrei să fii soția mea?!întrebase în pripă, nerăbdător. - Da, Ovidiu, am răspuns, întărind afirmația cu un zâmbet dulce, acceptând bucuroasă să-mi pună pe
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
timorată, cu toate că-i vorbisem mătușii de nenumărate ori despre el, așteptam prima impresie, mai ales că Ovidiu acceptase destul de greu să mă însoțească, invocând ca scuză timiditatea lui și graba mea. Când am ajuns acolo, masa era deja pregătită în sufragerie, mătușa întâmpinându-ne cu un zâmbet reținut în ton, cu aerul modest care ascundea toată chibzuința celor șaizeci și nouă de ani pe care îi număra. - Bună ziua, mătușă! am salutat-o eu, aproape în același timp cu Ovidiu. - Bine ați
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
răspuns, privindu-mă scurt pe mine și insistent pe Ovidiu, în semn de respect, dându-i de înțeles că într-adevăr este bine venit în casa ei. - Mătușă, el este Ovidiu Moise, prietenul meu, am zis imediat ce am intrat în sufragerie. - Mă bucur să vă cunosc, doamna Ionescu, Nati vorbește foarte mult de dumneavoastră și foarte des, a spus Ovidiu pe un ton protocolar, lăsându-se îmbrățișat de mătușa. - Natalia vorbește mult în general, din acest motiv i-a plăcut meseria
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
dumneavoastră și foarte des, a spus Ovidiu pe un ton protocolar, lăsându-se îmbrățișat de mătușa. - Natalia vorbește mult în general, din acest motiv i-a plăcut meseria de avocat, a răspuns glumind mătușa, poftindu-ne să luăm loc. În sufragerie, avea o masă din lemn masiv de șase persoane, ovală cu scaune din lemn de fag, tapițate, elegante și confortabile, cu spătar înalt. Eu și Ovidiu ne-am așezat față în față pe lateralele mesei, iar mătușa în capul mesei
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
cu fructe de pădure și cremă de șampanie, telefonul lui Ovidiu a sunat, iar el s-a scuzat politicos, ridicându-se de la masă cu vădita intenție de a răspunde. Nici eu nici mătușa nu eram mirate văzându-l ieșind din sufragerie, căci părea firesc să răspundă la telefon, că doar nu se afla la un dineu oficial la ambasada Japoniei. Numai că minutele se scurgeau și auzeam de pe terasă frânturi din conversație, printre hohote de râs. - Bine, Dane, tu nu știai
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
o mângâia și o plimba prin cameră, bunica fusese nevoită să elibereze tot spațiul, pentru ca el să-și plimbe odorul, devenit cel mai drag prieten. Laura și Ioana încercau să-l mai înveselească, se întindeau pe burtă pe covorul din sufragerie, și montau șinele,plimbându-se pe rând cu trenulețul, sau jucau” NU TE SUPARA, FRATE”, mereu câștiga Ionuț, care era tare mândru și sărea în sus de bucurie. - Voi, nu știți să jucați, mami! Vedeți, tot eu vă bat! - Păi
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
perete...” Vocea unui bade ajunge la mine: „No, că doar nu dau turcii...” și zăresc un tânăr „rezemat de un perete.” Nu are cu cine să se bucure, îmi spun, dar bing-bang-ul ceasului mă aduce din nou la mine în sufragerie, amintindu-mi de îndatoriri. Privirea reușește să mai parcurgă o frază: „N-aveam cu cine să mă bucur. Venisem la Cluj singur, nu cunoșteam pe nimeni în mulțimea accea forfotitoare și nici n-aveam niscai parale să cinstesc evenimentul.” M-
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
hol se reflecta cu irizări albăstrui în părul ei de culoarea spicului de grâu. Am reușit să deschid, în sfârșit, ușa, invitând-o să-mi treacă pragul și, brusc, am luat-o în brațe și am intrat cu ea în sufragerie, unde am depus-o cu grijă pe fotoliu. - Ce faci? Parcă numai miresele se trec în brațe peste prag. - Cine știe ce ne rezervă viața? Ca să fiu mai sigur că voi face acest gest la timpul oportun, nu am pierdut acum ocazia
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
ia razna, Scott i-o încredințează medicului Socum și, pentru mai buna edificare a acestuia, marele scriitor începe să-i trimită scrisori în care îl pune pe psihiatru la curent cu datele Zeldei: alergie la un trofeu de cerb din sufragerie, defecte de vedere, agitație, realul talent literar și... și... inteligență excesivă. Riscăm, acum, o supoziție: dacă Zelda n-ar fi fost atît de inteligentă, superbul cuplu n-ar fi cunoscut, poate, dezastrul dezintegrării timpurii. Riscăm... 28 februarie La ordinea zilei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a cărei importanță nu este recunoscută cînd apare prima oară. Un personaj este introdus în trecere în primul capitol al unui roman, de exemplu, și începe să joace un rol decisiv numai în capitolul al XX-lea; o canapea de sufragerie e menționată în trecere și, mult mai tîrziu, se dovedește că ascunde secrete capitale; simpla deschidere a unei ferestre se dovedește a avea consecințe incalculabile după un an. ¶Preavizarea nu trebuie confundată cu NOTIFICAREA PREALABILĂ. Prima nu constituie un exemplu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
faptului că Tribunalul din Diabelli era în plină renovare și, în al doilea rând, fiindcă speța era urmărită în direct pe sute de canale de televiziune, prilej ca întreaga populație a lumii să poată admira frumosul șemineu stil baroc din Sufrageria de Onoare, transformată temporar în sală de judecată. 23 Deși doar absolvent a opt clase, Samuel Kohn ("Bătrânul Sami Kohn"), șeful celebrei Case de Avocatură Samuel Kohn & Fiii, a primit o derogare excepțională pentru a putea pleda ca avocat, derogare
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
bun că leșin! (ia banii) Și mîna greblă se făcu. Vecin 2: Mamă, ce potălău cu două perechi sfrijite! Ăsta noroc! Vecin 3: Fraților, potul ăsta mi-a făcut o foame de nu vă văd! Vecin 1: Pe masă, în sufragerie era cam secetă... Vecin 3: Facem un raid pe la bucătărie. Mă-nțeleg eu cu băbuța. (pleacă spre bucătărie) Pînă mă-ntorc, dați-i drumul cu mînă moartă. (lumina se mută în sufragerie; se deschide ușa și intră Val) Vecin 1
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nu vă văd! Vecin 1: Pe masă, în sufragerie era cam secetă... Vecin 3: Facem un raid pe la bucătărie. Mă-nțeleg eu cu băbuța. (pleacă spre bucătărie) Pînă mă-ntorc, dați-i drumul cu mînă moartă. (lumina se mută în sufragerie; se deschide ușa și intră Val) Vecin 1: Numai că, fii atent, ușor cu cheltuielile că am cam dat de fundul pungii. Așa că să nu mai contezi pe vreun autoturism pentru că de-acum unul e la vecinu, vila, ce să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cheltuielile că am cam dat de fundul pungii. Așa că să nu mai contezi pe vreun autoturism pentru că de-acum unul e la vecinu, vila, ce să fac, mi-a venit pe un ful de ași, salonul îi tot al vecinului, sufrageria e în potul ăsta parolat... Vecin 3: Mamă, mai ceva ca la Monte Carlo! Păi atunci ce facem? Trecem la ființe? Ce facem? Atacăm inventarul viu? (bună chestia și rîd) Îi dăm drumul? (se bea, se mănîncă) Cine le face
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
complet într-un vis. Când un coșmar te trezește fără să știi ce-i cu tine, înseamnă că ai dormit câteva ore bune. Totuși, în jurul orei 23.05, Florin se ridică din pat, parcurge aproape 13 metri până la vitrina din sufragerie în care tatăl său ținea, într-o teacă de piele, un cuțit de vânătoare, amintire de familie. Copilul spune că visa și gestul de a se duce exact spre acel cuțit sugerează un element instinctual. Este clar că maiorul nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pentru o mică consultație, un cartuș de BT, s-a supărat. S-a uitat atent la conținutul pachetului și a strâmbat din nas. Nu a spus nimic, numai că s-a îndreptat liniștit spre barul pe care-l avea în sufragerie și și-a luat un pachet de Kent din care și-a aprins o țigară. Înțelesesem ce era de înțeles. Am greșit țigările !!!. Procurarea monedei țigară era o adevărată aventură. Puțini oameni dispuneau de stocuri și marea lor majoritate erau
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
pentru că nimeni nu știa când își va mai permite să fumeze sau să bea monedă. De fiecare dată conținutul gol al pachetului de țigări, al cutiei de ness sau sticla de whisky erau păstrate și puse la loc vizibil în sufragerie, pentru a vedea de acum încolo pentru mulți ani că aici s-a deschis un pachet de țigări sau s-a băut o gură de băutură-monedă. Când intram în asemenea case, întrebam, făcându-mă că nu știu, ce-i cu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
greșit, fără un sistem referențial, o lume, așa cum spuneam, blazată și barbară, dar care, lucru unic în estul Europei, nu a răspuns în nici un fel la teroare. Aceasta era o lume abandonată, în care semne ale rafinamentului erau păstrarea în sufragerie a unei cutii de conserve goale, a unui pachet de țigări gol sau a unei sticle de whisky în care mai plutea o moleculă păstrată pentru a-ți epata neamurile îndepărtate. Cei mai mulți dintre acești oameni nu au participat la Revoluția
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
enorme recipiente din aluminiu pe care țăranca aceea vânjoasă le căra de la o casă la alta. Într-o zi, trezit de chemarea ei, nu am mai adormit la loc... Am auzit ușa noastră pocnind ușor și voci înăbușite pătrunzând în sufragerie. În clipa următoare, una dintre ele a șoptit fericită, uitând de sine: - Oh, ce bine-i la tine, Șura! Parcă aș fi culcată pe un nor... Intrigat de cuvintele acelea, am aruncat o privire după perdeaua care despărțea sufrageria de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]