6,080 matches
-
ton solemn, dar mult mai sincer: Veți avea conducătorii pe care îi meritați, așa a spus Profetul. Ea repetă după el: — Kama takunu yuala aleikum. Apoi spuse cu nevinovăție: — Ce vrei să zici? N-ai fost tu unul dintre susținătorii sultanului de acum? N-ai ridicat tu cartierul Albaicin ca să-i vină în ajutor? Nu ești tu un personaj respectat la Alhambra? Nimerit în plin, Khâli dădea să se apere protestând violent, dar își dădu seama că n-o avea dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acel an, urcasem devreme la Alhambra, nu pentru a mă duce, după obicei, în mica încăpere a diwan-ului unde întocmeam epistolele prințului, ci pentru a prezenta, laolaltă cu vreo câțiva dintre oamenii de vază din familie, urările pentru Râs-es-Sana. Curtea sultanului, majlis, care se întrunea cu acel prilej în sala Ambasadorilor, mișuna de cadii purtând turbane, de demnitari cu tichii înalte din pâslă, verzi sau roșii, de neguțători bogați cu părul vopsit cu hena și despărțit în două, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în jurul bazinului, pierzându-se în salamalecuri. Cei mai de vază dintre ei se așezau pe divanele acoperite cu covoare, rezemate de pereții imensei încăperi, făcându-și din greu loc cu mișcări din șolduri spre a se apropia pe cât posibil de sultan sau de viziri, pentru a le adresa vreo cerere sau, pur și simplu, spre a face dovada că erau bine văzuți la curte. În calitatea mea de scrib și de caligraf la cancelaria statului, lucru vădit de petele de cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
critică, se exprimau în termeni ambigui, făcând apel la versete și zicale, pentru a se putea retracta în caz de denunț. Chiar dacă se simțeau mai liberi, mai puțin supravegheați, locuitorii Granadei nu erau totuși mai puțin severi în aprecierile la adresa sultanului, deși se găseau sub acoperișul acestuia, deși veniseră să-i ureze viață îndelungată, sănătate și victorii. Poporul nostru e nemilos cu suveranii care nu sunt aidoma. În ziua aceea de toamnă, frunzele îngălbenite erau mai strâns prinse de copacul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceea de toamnă, frunzele îngălbenite erau mai strâns prinse de copacul ce le purta decât erau notabilitățile Granadei de monarhul lor. Orașul era divizat, de ani de zile, între partida păcii și partida războiului, nici una dintre el nebizuindu-se pe sultan. Cei care voiau pacea cu Castilia spuneau: suntem slabi, iar creștinii, rumii, sunt puternici; frații noștri din Egipt și din Maghreb ne-au abandonat, în vreme ce vrăjmașii noștri se bucură de sprijinul Romei și al tuturor creștinilor; am pierdut Gibraltarul, Alhama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care-i plăteau tribut, care-i deschideau porțile orașelor noastre. Nu i-a făgăduit însuși Boabdil lui Ferdinand să-i predea într-o zi Granada? Au trecut trei ani de când i-a semnat o hârtie de felul ăsta la Loja. Sultanul ăsta e un trădător.Trebuie să fie înlocuit cu un adevărat musulman, hotărât să ducă războiul sfânt și să redea armatei noastre încrederea. Ar fi fost greu să găsești un soldat, ofițer, comandant peste zece oameni, o sută sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
religiei, cadiu, notar, ulema 1 sau predicator la moschee, care să nu împărtășească acest din urmă punct de vedere, în vreme ce neguțătorii și țăranii se declarau mai curând pentru pace. Însăși curtea lui Boabdil era divizată. Lăsat în voia înclinațiilor lui, sultanul ar fi încheiat orice fel de pace, cu orice preț, căci se născuse vasal și nu dorea să moară altfel; numai că el nu putea să nu țină seamă de vrerea armatei, care observa cu neascunsă nerăbdare luptele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și le înfierbânta mințile. Boabdil nu era deloc bucuros de acest lucru, căci Yahya, eroul Bastei, era unul dintre dușmanii lui cei mai aprigi. Revendica de altfel chiar tronul Alhambrei, pe care stătuse cândva bunicul său, și îl considera pe sultanul prezent un uzurpator. Chiar în ajunul Anului Nou, o nouă ispravă a apărătorilor Bastei le ajunse la urechi celor din Granada. Castilienii aflaseră, se spunea, că la Basta cam începeau să se împuțineze proviziile. Pentru a-i convinge de contrariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unei însemnate sume de bani și al făgăduielii că viața le va fi cruțată soldaților și locuitorilor orașului său. Căpătase însă și mai mult: convertindu-se el însuși la credința în Hristos, acest emir din familia regală, acest nepot de sultan, avea să devină un înalt personaj al Castiliei. Îți voi mai vorbi eu mai încolo despre el. La începutul anului 895, nu se bănuia desigur că o asemenea metamorfoză ar fi cu putință. Dar, încă din primele zile ale lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
luptă în mâinile castilienilor. Partida războiului își pierduse eroul, iar Boabdil scăpase de un rival stingheritor; cu toate astea, victoriile castilienilor reduceau regatul la nu prea mare lucru, doar Granada cu împrejurimile sale, ele însele fiind supuse la repetate incursiuni. Sultanul trebuia oare să se bucure sau să se tânguiască? În astfel de momente, zicea unchiul meu, ies la iveală măreția sau micimea sufletească. Iar eu pe aceasta din urmă am citit-o pe chipul lui Boabdil, în ziua de Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Tocmai aflasem crudul adevăr despre Basta de la un tânăr ofițer berber din pază, care avea rude în orașul împresurat. Venea ades să mă vadă la cancelaria statului, și mi se adresase mie căci nu cuteza să i se adreseze direct sultanului, mai cu seamă pentru a-i vesti o nenorocire. L-am condus pe dată în fața lui Boabdil, care l-a invitat să-i dea raportul cu voce scăzută. Aplecat spre urechea ciulită a monarhului, el îi repetă bâiguind informațiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nenorocire. L-am condus pe dată în fața lui Boabdil, care l-a invitat să-i dea raportul cu voce scăzută. Aplecat spre urechea ciulită a monarhului, el îi repetă bâiguind informațiile pe care le căpătase. Dar, pe măsură ce ofițerul vorbea, chipul sultanului se lărgea într-un zâmbet amplu, indecent, hidos. N-am uitat nici până astăzi buzele acelea cărnoase care se deschideau, obrajii păroși care se desfăceau parcă până la urechi, dinții rari care credeau că mușcă din victorie, ochii care se închideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noștri erau corupți, că nici n-aveau de gând să apere regatul și că plecarea în surghiun avea să fie în curând soarta poporului nostru. Dar a trebuit să văd cu propriii mei ochi sufletul dezgolit al celui din urmă sultan al Andaluziei pentru a mă simți constrâns să reacționez. Dumnezeu îi arată cui vrea El calea cea dreaptă, iar celorlalți calea pierzaniei! Unchiul meu n-a mai rămas la Granada decât trei luni, cât să schimbe discret câteva bunuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi, Sara sosi încărcată de vești. Mai înainte chiar de a se așeza, începu să-și debiteze povestea făcând mii de gesturi. Tocmai aflase de la un văr instalat la Sevilla că regele Ferdinand primise în mare taină doi soli ai sultanului Egiptului, doi călugări de la Ierusalim, având sarcina, zice-se, să-i transmită un avertisment solemn din partea stăpânului de la Cairo: dacă atacurile împotriva Granadei nu încetau, mânia sultanului mameluk avea să fie cumplită! În câteva ceasuri vestea a făcut înconjurul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
instalat la Sevilla că regele Ferdinand primise în mare taină doi soli ai sultanului Egiptului, doi călugări de la Ierusalim, având sarcina, zice-se, să-i transmită un avertisment solemn din partea stăpânului de la Cairo: dacă atacurile împotriva Granadei nu încetau, mânia sultanului mameluk avea să fie cumplită! În câteva ceasuri vestea a făcut înconjurul orașului, crescând peste măsură și îmbogățindu-se constant cu amănunte, astfel că a doua zi, de la Alhambra pâna la Mauror și de la Albaicin până în cartierul Olarilor, oricine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
medicina era aceea în care se mărginea cel mai puțin la rolul de simplu cititor. Numai că nu se alesese din medicină cu nici un dirham, căci nu de pe urma ei trăia: avea în bogata Vega din Granada, nu departe de pământurile sultanului, o duzină de sate înconjurate de lanuri de grâu și de orz, de livezi de măslini și de alte soiuri de plantații admirabil întreținute. Recoltele sale de grâu, de pere, chitre, portocale, banane, dar și de șofran și de trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și metempsihoză. Printre ei erau adesea prinți din familia regală și Boabdil însuși a fost un adept ocazional al chefurilor pe care le făceau, cel puțin până în ziua în care atmosfera creată în oraș de către Astaghfirullah l-a silit pe sultan să se arate mai prudent în alegerea însoțitorilor săi. — Erau oameni de știință și de lipsă de conștiință, reamintea taică-meu; când nu se îndeletniceau cu băutura, spuneau adesea lucruri de bun-simț, dar într-un mod care, prin nelegiuirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici praf de pușcă, nici tunari, iar vizitatorii lui au început să rânjească. Din fericire pentru el, șeful poliției, muhtasib, alertat de îmbulzeală, a pus să fie ridicat obiectul de către câțiva oameni și tras spre Alhambra spre a fi arătat sultanului. Nimeni nu l-a mai văzut vreodată. Însă multă vreme încă s-a mai auzit vorbindu-se despre el, din gura medicului, evident, care nu obosea repetând că doar cu ajutorul tunului și-ar putea musulmanii învinge dușmanii, că, atâta timp cât ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu se vor hotărî să facă rost sau să fabrice un mare număr de asemenea mașini de război, regatele lor se vor afla în pericol. Astaghfirullah predica cu totul altceva: doar prin jertfa luptătorilor pentru credință vor fi striviți asediatorii. Sultanul Boabdil avea să-i pună de acord, căci, în ce-l privea, el nu dorea nici tunuri, nici jertfe. În vreme ce șeicul și medicul cârteau neîncetat, iar, prin intermediul lor, Granada întreagă se întreba ce soartă o așteaptă, stăpânul orașului nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu măsură și modestie, căci orice dărnicie însemna o provocare, orice bunăvoință - o umilire. Iar când populația capitalei, ajunsă la capătul puterilor și al iluziilor, și-a manifestat în stradă furia și confuzia, iar o delegație s-a dus la sultan spre a-l soma să pună capăt războiului în orice mod, tata a acceptat să se alăture reprezentanților cartierului Albaicin. Astfel că, atunci când îmi povestea despre căderea Granadei, istorisirea lui începea întotdeauna din sălile tapisate ale Alhambrei. — Eram treizeci, veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi dat bir cu fugiții de nu m-aș fi temut că mă fac de râs. Închipuie-ți așadar nebunia demersului nostru: vreme de două zile încheiate, mii de orășeni semănaseră dezordinea pe străzi, zbierând cele mai cumplite ocări la adresa sultanului, insultându-i sfetnicii și luându-i peste picior nevestele, somându-l să se bată sau să cadă la pace, mai curând decât să prelungească la nesfârșit o situație în care viața nu mai avea nici o bucurie, iar moartea era lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înconjurat de doi soldați înarmați și de câțiva sfetnici. Avea riduri extraordinar de adânci pentru un bărbat de treizeci de ani, barba cenușie și pleoapele veștede; în fața lui, un enorm brasero din aramă cizelată ascundea vederii celorlalți picioarele și pieptul sultanului. Era la sfârșit de moharram, care corespundea în anul acela cu începutul lunii creștine decembrie, o perioadă atât de rece încât ne aducea aminte de vorbele insolente ale poetului Ibn-Sara de Santarem, când vizitase Granada: Oameni ai acestui ținut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de Santarem, când vizitase Granada: Oameni ai acestui ținut, nu vă rugați, Nu vă întoarceți fața de la lucrurile interzise, Veți putea astfel să vă câștigați locul în Iad, Acolo unde focul este atât de mângâietor Când bate vântul dinspre miazănoapte. Sultanul ne-a primit cu un zâmbet abia schițat pe buze, dar care mi s-a părut binevoitor. Ne-a poftit cu un gest să ne așezăm, ceea ce am făcut abia atingând locul. Dar, chiar mai înainte ca discuția să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vizirul nostru al-Mulih își va da cel dintâi cu părerea; eu nu voi vorbi decât la sfârșit.“ După care, și-a rezemat spatele de pernele înșirate la perete și n-a mai scos o vorbă. Al-Mulih era principalul colaborator al sultanului, astfel că oamenii se așteptau din gura lui la elogii în versuri față de atitudinea adoptată până atunci de cel ce-i era stăpân. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Dacă și-a adresat discursul „slăvitului coborâtor din glorioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o puternică armată musulmană s-ar afla în drum spre noi pentru a despresura Granada și a-i pedepsi pe asediatori, numai că noi știm acum că nu ne va sări nimeni în ajutor. Tu, senior al regatului, ai scris sultanului din Cairo și celui otoman, ți-au răspuns?“ Boabdil își înălță sprâncenele în semn de tăgăduire. „Iar, mai de curând, ai scris suveranilor musulmani din Fès și Tlemcen să vină cu armatele lor. Ce-au făcut? Sângele tău nobil, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]