12,131 matches
-
mai fie În apele lui, devenind mai tăcut ca de obicei și mai abătut. Se supăra foarte repede, având, uneori, și izbucniri violente. Într-o zi, din cauza unor probleme care au apărut legate de cazarea unor turiști străini, s-a supărat atât de tare, Încât a căzut jos În agenție. Îi crescuse tensiunea foarte mult și făcuse o ușoară semipareză. Avea un fel de bâlbâială, atunci când vorbea. A Început un tratament pentru tensiune oscilantă. De la decesul soției au trecut déjà doi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
adune multe nu va dispune de timp pentru a se bucura de ele. Bucurați-vă de viață și, pentru toate, mulțumiți lui Dumnezeu. Cu oamenii din jurul vostru, vecini, colegi de muncă, prieteni să vă stăruiți totdeauna să fiți corecți, nu supărați pe nimeni, ajutați pe tot omul dacă puteți. Numai trăind în pace cu toții veți avea pace și voi. Să nu râdeți de nimeni niciodată, că fiecare om este diferit, pe unii oameni îi poate durea tare atunci când cineva râde de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest lucru, mai ales când te doare mult sufletul, dar dacă dorești să ierți și ceri de la Dumnezeu să te ajute, El te ajută. Iertarea nu vine poate nici azi, nici mâine, poate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acestea. De astă dată, tatăl îi spune că nu se poate. Copilul se întristează. Tatăl nu i-a explicat de ce nu se pot mânca acele fructe, copilul e prea mic și nu va înțelege că ele sunt otrăvitoare. Așa ne supărăm și noi, fără să știm că, de fapt, ni s-a făcut un bine neprimind cele cerute. La un călugăr dintr-o mănăstire din România veni într-o zi o doamnă, care îi arătă o carte. Era pentru copii, despre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și ce am mai văzut, ce a mai zis cutare sau cutare. Ea, din cauza bolii, nu se putea duce mai departe de poartă, iar eu eram un fel de radio pentru ea. Eu cunoșteam bine acest lucru și când se supăra tare pe mine, începeam să-i povestesc multe și mărunte și îi trecea imediat. În acea zi, ieșisem, ca de obicei, pe poartă, fără a o aviza pe mama. În drum, mă gândeam la cine să mă mai duc azi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
băncilor așteptând să intre învățătorul. Când acesta intră, îi spuseră toți tare „Buna ziua!”. El le răspunse și le zise să ia loc. Ei îl cunoșteau bine și nu greșeau niciodată, atunci când îl vedeau supărat. În acea dimineață era foarte supărat! Îi întrebă imediat pe toți: - Eu v-am învățat pe voi cum să salutați persoanele mai mari? - Daaaaaa! - se auziră vocile copiilor. - Alexandra, ieși în fața clasei! strigase el fetiței. Alexandra ieși, avea chipul speriat, dar încă nu-și dădea seama
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așa, nu înțelegeau, erau încă mici pentru a înțelege că, de fapt, în acele momente, Alexandra suferea pentru Hristos. De unde găsise ea putere pentru a suporta acea pedeapsă timp de aproape o oră? Cine o întărise pe ea? Nu se supărase pe învățător. Nu știu dacă măcar le spuse părinților despre cele petrecute la școală, mulți dintre copii nu le spuneau nimic de frică să nu fie mai tare pedepsiți. După această întâmplare, mulți ani, Alexandra și alți colegi de ai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mare atunci cuvintelor ei. Simți rușine și vină. Se gândi la sora cea mai mare, cărei îi rămase casa părintească după trecerea părinților din viață. Ea fusese mereu alături de ei, până la ultima lor răsuflare veghease la capul lor. Nu se supără pe ea, nu o judecă defel, o înțelegea foarte bine. Sărmana soră, la cei șaizeci de ani, și încă cu boala ei, nu mai avea puteri să poarte două gospodării. Din cauza muncii și a frigului, își are mâinile deformate, i
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
le dorea. Încercă și ea într-o zi să coase la rochița ei, fără să o vadă maică-sa, desigur, care stătea de vorbă cu o cumnată de a ei afară, dar acul nu ascultă defel de ea, chiar se supărase și începuse a încâlci ața în așa fel că se văzu nevoită să lase totul baltă. Când maică-sa reveni la cusut, își dădu seama imediat că Ionica încercase să „o ajute”. Descurcă ața încâlcită, nu fără a o certa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cam lungea mult treaba. Într-o zi de luni dimineața, preoteasa îi zise: „Mai scoți la capăt gardul sau te apucă celălalt an cu el așa?”. Părintele îi zise că nu putea face nimic, era sărbătoare, Sfântul Chiril. Preoteasa se supără pe el și îi zise: „Mata, părinte, când auzi de sărbătoare, îți joacă țărna sub picioare! Hai, apucă-te de treabă, că în fiecare zi e sărbătoare, dacă te potrivești. Nu e așa mare aceasta, se poate de lucrat!”. El
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
adune multe nu va dispune de timp pentru a se bucura de ele. Bucurați-vă de viață și, pentru toate, mulțumiți lui Dumnezeu. Cu oamenii din jurul vostru, vecini, colegi de muncă, prieteni să vă stăruiți totdeauna să fiți corecți, nu supărați pe nimeni, ajutați pe tot omul dacă puteți. Numai trăind în pace cu toții, veți avea pace și voi. Să nu râdeți de nimeni niciodată, că fiecare om este diferit, pe unii oameni îi pot durea tare atunci când cineva râde de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest lucru, mai ales când te doare mult sufletul, dar dacă dorești să ierți și ceri de la Dumnezeu să te ajute, El te ajută. Iertarea nu vine poate nici azi, nici mâine, poate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mult lipsa mamei. Sora mai mare îi propusese să treacă cu traiul la ea acasă, ca să nu fie singur și apoi și ei i-ar fi fost mai ușor, dar tata nu acceptase. O rugă pe sora să nu se supere, zicându-i că nicăieri nu se va simți mai bine decât la căsuța lui, acolo unde și-a trăit viața alături de mama și unde, împreună, și-au crescut copiii. Toată mângâierea lui era Biserica, credința și nădejdea pe care niciodată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Reușise să cultive multă dragoste și la nepoții, pe care foarte mult îi iubea. Aceștia se adunau la el acasă ca albinele la flori. Datorită tatălui meu, ei toți erau și sunt ca frați. Când se întâmplă câteodată să se supere de la ceva între ei, era deajuns să spună cineva: „Oare ce ar zice bunelul Tudose dacă ar vedea de la ce ne supărăm noi?” și imediat, pomenirea numelui lui le aduce pace și liniște. Vara, peste doi ani, plecasem din nou
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la flori. Datorită tatălui meu, ei toți erau și sunt ca frați. Când se întâmplă câteodată să se supere de la ceva între ei, era deajuns să spună cineva: „Oare ce ar zice bunelul Tudose dacă ar vedea de la ce ne supărăm noi?” și imediat, pomenirea numelui lui le aduce pace și liniște. Vara, peste doi ani, plecasem din nou acasă și zburasem ca gândul să-l mai văd pe tata. Ce se mai bucurase! Mă întrebă când ne întoarcem acasă. Vorbisem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fericit și mulțumește lui Dumnezeu pentru toate, atunci omul este înțelept. Această virtute am văzut-o permanent la părinții mei. Deși multe persoane în locul lor s-ar fi considerat nefericite, ei niciodată nu s-au plâns și nu s-au supărat pe Dumnezeu. Au știut să găsească bucurie și în mijlocul durerii. Dacă astăzi le-ași putea vorbi, i-aș ruga, în primul rând, să mă ierte pentru tot ce nu am făcut la timpul cuvenit pentru ei, pentru toate câte le-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cineva care m-ar înțelege corect, nu cu oricine. Aceasta este durerea mea, doamnă. Cu ea în inimă, trăiesc și aștept mereu ca Domnul să se milostivească și să-mi trimită această fericire. Știu că am greșit, că L-am supărat pe Dumnezeu, pentru că nu am primit pruncii atunci când El a binevoit să mi-i dăruiască. Am vrut să se facă voia mea, nu a Lui. Acum, am înțeles că am greșit mult și că pentru păcate și greșeli se plătește
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
loc pentru mult timp în inimile lor, pentru că sunt curate. Inima curată ușor iartă și repede uită supărările pricinuite de către alții. Îi privesc și îmi dau seama cât de mult ne deosebim noi, cei maturi, de dânșii. Copiii, când se supără, își spun tot ce gândesc unul altuia, nu ascund nimic în inima lor, și odată terminată cearta, ei uită tot, sunt din nou prieteni. Ei iartă totul, fără să știe ceva despre iertare. Noi, cei maturi, mai repede decât copiii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gândesc unul altuia, nu ascund nimic în inima lor, și odată terminată cearta, ei uită tot, sunt din nou prieteni. Ei iartă totul, fără să știe ceva despre iertare. Noi, cei maturi, mai repede decât copiii ne ofensăm și ne supărăm, iar supărarea și mânia pot dura mult timp, uneori chiar ani întregi. Cu greu iertăm și nu ușor ne cerem iertare. Ne orbește orgoliul. Nu suntem sinceri precum copiii, nu ne spunem tot ce gândim, mereu ascundem ceva, din mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mânia pot dura mult timp, uneori chiar ani întregi. Cu greu iertăm și nu ușor ne cerem iertare. Ne orbește orgoliul. Nu suntem sinceri precum copiii, nu ne spunem tot ce gândim, mereu ascundem ceva, din mai multe motive. Ne supărăm de la fleacuri, de cele mai multe ori. Îmi amintesc, când eram mică, ne certam și noi, copiii, ne supăram unii pe alții, dar repede de tot ne împăcam atunci când nu interveneau maturii. Era deajuns să se implice cei maturi, că supărarea dura
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iertare. Ne orbește orgoliul. Nu suntem sinceri precum copiii, nu ne spunem tot ce gândim, mereu ascundem ceva, din mai multe motive. Ne supărăm de la fleacuri, de cele mai multe ori. Îmi amintesc, când eram mică, ne certam și noi, copiii, ne supăram unii pe alții, dar repede de tot ne împăcam atunci când nu interveneau maturii. Era deajuns să se implice cei maturi, că supărarea dura mai mult. Cred că problema celor maturi, spre deosebire de copii, este neputința de a ierta. Mi s-a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
el, îl luă cu binișorul zicându-i: - Ascultă, Ionică, ce vreau să-ți spun. N-am putut să-ți dau pe Ileana, deoarece Catinca e mai mare ca ea și, dacă se mărită cealaltă înainte, aceasta rămâne nemăritată. Nu te supăra așa, cu ce este mai rea Catinca decât Ileana? E doar cu doi ani mai mare, dar e și ea tânără și frumoasă. Dacă te căsătorești cu dânsa, eu vă mai dau pământul cel de lângă pădure și un cal. Vă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cum să le spună. Lucra la ei de șase luni, erau obișnuiți cu ea și știau că avea intenția să rămână cel puțin doi ani, dar n-au trecut decât șase luni. Îi respecta mult și nu dorea să-i supere, dar nu avea de ales și a hotărât să le spună totul așa cum este. A doua zi, a potrivit un moment în care i-a avizat despre hotărârea lor, a ei și a soțului. A fost neașteptată vestea, i-a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu erau noi. Și acum mă tulbură amintirea bunicii care mă lua în brațe atunci când voia să-mi dea câte o povață. Una dintre acestea suna foarte asemănător cu regulile australiene: "Poți să te porți oricând în voie, dacă nu superi pe nimeni cu purtarea ta", spunea bunica. Era o țărancă neinstruită. Satul copilăriei mele se guverna după astfel de reguli, foarte puțin diferite de cele australiene din anul 2009. Dar a venit colectivizarea și nimeni nu a mai respectat pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu este niciun răsfăț, este răsplata comunității pentru ceea ce scrii în revistă și tu știi că scrii bine. "Ești curajoasă, dar mai ales fermă în păreri, spui lucruri neplăcute pentru o parte a celor din comunitate, dar ei nu se supără fiindcă o spui frumos. Numele tău este deja cunoscut, ai stil. Ți-ai greșit cariera, ar trebui să fii diplomat de carieră sau politician la vârf". Mă uit la Kati și nu-mi vine să cred că aud asemenea lucruri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]