2,627 matches
-
roșu, lăbuțe verzi. Numai codița stufoasă mai amintea de pisicuța doamnei Crăciun. În spatele Moșului a apărut și stăpâna ei, care nu știa ce să facă - să râdă de înfățișarea protejatei sale sau să plângă de acest dezastru produs în atelier. Supărat Moș Crăciun i- a spus: - Pentru că nu ai supravegheat- o va trebui să refaci tu jucăriile pierdute, pe mine nu mă interesează. Dacă nu sunt gata până pe data de 24 decembrie, anul acesta copiii nu vor mai primi daruri. Bătrânica
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
au potrivit cu ale mele, dar asta nu s-a arătat în primă instanță. Am fost achitat. Partea proastă a fost că, în timpul ăsta, soția mea a fost convinsă că eu sunt autorul. A introdus divorț în primele zile de după condamnare. Supărată că o arată lumea cu degetul din cauza mea. Nu a putut suporta rușinea. A lichidat magazinul și a plecat la muncă în Italia. Nu știu, acum, unde este. Nu s-a mai întors în comună. Casa de acolo a trebuit
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
muncă. Dar din cauza întunericului și a stării deplorabile a străzii Șicator din Rontău, stradă cu o mie și una de gropi adânci și cu pietre mari, tânărul s-a împiedicat de un bolovan și căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Cum de această stradă nu e ca altele din sat, ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului și cum de nu l-a văzut la timp?. Auleu, dar dacă
RĂDĂCINA ȘI IZVORUL BINELUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372797_a_374126]
-
Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cad stele A căzut o stea azi-noapte am văzut-o de departe cum licărea speriată că din cer e alungată . Pică una căte una singură rămăne luna , nu fi lună supărată că nu cad toate odată! Nu mai fi așa haină , ai și tu un pic de vină dacă strălucești prea tare steaua se-aprinde și moare. Imploră-l lună pe soare să-ți dea o rază mai mare să o
CAD STELE de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373154_a_374483]
-
ea confundă de fapt, sensul celor două urări, dar n-a corectat-o, pentru că îi plăcea să o audă cum o rostește pe una în locul celeilalte. Până într-o zi, cănd Mitică întorcându-se de la muncă, și-a găsit soția supărată foc pe el. “Ce ai de ești așa supărată?” a întrebat Mitică nedumerit. “Lasă-mă în pace! Săptămâni întregi să nu-mi spui ce înseamna drum bun și să mă lași să le inversez?”, i-a replicat Nicole. Atunci și-
O LECTIE DE VIATA DESPRE CE INSEAMNA SA LUPTI PENTRU IUBIREA TA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372096_a_373425]
-
n-a corectat-o, pentru că îi plăcea să o audă cum o rostește pe una în locul celeilalte. Până într-o zi, cănd Mitică întorcându-se de la muncă, și-a găsit soția supărată foc pe el. “Ce ai de ești așa supărată?” a întrebat Mitică nedumerit. “Lasă-mă în pace! Săptămâni întregi să nu-mi spui ce înseamna drum bun și să mă lași să le inversez?”, i-a replicat Nicole. Atunci și-a dat și ea seama că nu e ușor
O LECTIE DE VIATA DESPRE CE INSEAMNA SA LUPTI PENTRU IUBIREA TA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372096_a_373425]
-
găseam paltonul în cancelarie și-i furam cutia de chibrituri, îi puneam alta și el s-a prins și cum zic, că deviai, ne chema să ne întrebe ce origine socială au părinții...” Ai tăi, Mărășescule?” “Chiaburi, domnule!” - răspundea Mărășescu supărat. “Fă-ți bagajele!” “Ai tăi, Popescule?” “Tot chiaburi, tovarășe director!” “Fă-ți și tu bagajele!” “Ai tăi, Ionescule?” “Tot, tovarășe director!” “Bă ai dracului, da ce bă toată țara asta e plină numai de chiaburi?” “Eu nu plec! - zice Popescu-
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
de aceea, cântecele-i erau rugi ce nu se-auzeau. Îi plângea sufletul, pentru că era tot mai aproape de neant, la o margine de prăpastie a timpului care nu a mai lăsat-o, n-a vrut să-i mai arate fața supărată, ochii goi, corpul obosit și topit ca ceara! I-a stins glasul sensibil și trist! A ars-o pe picioare, până la ultimul puls, iar focul ce-a mistuit-o în ultima văpaie, s-a stins singur! Trist, atât de trist
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
se ridică cu mingea în mână, îndreptându-se în viteză către coridor. Constată că terenul este liber și-ncepe o pasă rapidă cu pereții. - Alo puștiulică,aici nu e teren de fotbal ! îi întrerupe nașul antrenamentul după vreo câteva minute. Supărat că distracția s-a terminat chiar înainte de-a începe,intră-n compartiment și-aruncă cu putere mingea către fereastră. Iar mingea buclucașă izbește înghețata ce se împrăștie rapid peste ochelarii,fața și cămașa mea galbenă,cadou de la nevastă.Acum
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
noi, Soarele, încătușat de nori, e la zdup. Doamne, topește frigul și bruma buimacă, Să văd Soarele incandeșcent pe cer; Pomii din livadă, toți mugurii să-i desfacă, Albinele să zumzăie din nou în cartier. Toată lumea este tristă și foarte supărată Lalelele și narcisele plâng de vitregie; Doamne, ai grijă de noi, de vremea sonată Și nu ne păcăli cu așteptare, și sărăcie. Citește mai mult Doamne, primăvara asta a luat-o înapoiCa o Doamnă speriată de lup,Doamne, timpul parcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
de calm. E ca și cum Cerul ar avea nevoie de liniște să-și pună în ordine gândurile, și trimite stropii de ploaie să stingă vacarmul străzilor. Toată lumea e agitată, parcă prea iritată. Oare ce au acești oameni de sunt atât de supărați? De ce complică tot ce au în viața lor! Eu mai tot timpul zâmbesc, iar cei din jurul meu, cei care mă privesc, au certitudinea fermă, că sunt o femeie fericită și parcă prea indiferentă față de ceea ce se petrece în jurul ei, iar
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
n-aș putea da un răspuns sigur. Cunosc o mulțime de oameni care trec s-au au trecut prin viața mea, oameni care m-au supărat și nu știu cum să-și repare greșelile, și care mă roagă să nu mai fiu supărată și să le zâmbesc la fel ca odinioară. Din păcate ei nu știu, și nici n-ar avea cum ști că eu, nu pot fi supărată decât pe mine. De aceea, acestor oameni le răspund cu mult calm să mai
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
muncă. Dar din cauza întunericului și a stării deplorabile a străzii Șicator din Rontău, strada cu o mie și una de gropi adânci și cu pietre mari, tânărul s-a împiedicat de un bolovan și căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Cum de această stradă nu e ca altele din sat, ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului și cum de nu l-a văzut la timp?. Auleu, dar dacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
muncă. Dar din cauza întunericului și a stării deplorabile a străzii Șicator din Rontău, strada cu o mie și una de gropi adânci și cu pietre mari, tânărul s-a împiedicat de un bolovan și căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Cum de această stradă nu e ca altele din sat, ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului și cum de nu l-a văzut la timp?. Auleu, dar dacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
găsit-o? Trăiește?" N-a mai avut răbdare să caute cheile. Nici nu știa dacă sunt în buzunare ori în pungile ce le avea în brațe și era sigură că nu le vede dacă le caută. Era prea buimăcită și supărată. A sunat. Când Tudor i-a deschis ușa, a rămas câteva secunde în prag și s-au privit lung și întrebător în ochi. Nu a fost nevoie de cuvinte. Amândoi au înțeles și la amândoi au apărut lacrimi în ochii
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
urlând disperată. Mama care-l privea mândră se îngrijora: -Aoleu! A pățit ceva mititelul? Gurița mamei, guriță! Nu pățise nimic. Își dezvolta plămânii și mușchiuleții. Iar asistența parfuma atmosfera cu florile admirației: -Ooo! Mânca-l-aș de bucălat! Bucălat și supărat! -Ah, ce îngeraș! Cu zulufii aurii, ochișorii azurii! Atunci mama sau bunica odorului se umfla ca balonașul și zbura...zburaa...până în al nouălea cer. Când odorul urla, asistența era indispusă: -Bă, da ce guiță, de parcă-l taie! -Dă-l, bă, jos
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
de țipetele mele de plăcere care se propagau, sfâșiind aerul rece al nopții dintre ani. Am deschis televizorul, încercând astfel să alung aceste amintiri tulburător de frumoase, expandate în mintea mea în ultimele minute, ca boabele de orez. Oricât de supărată aș fi fost în prezent pe Ovidiu, nu puteam să neg relația noastră, iubirea și pasiunea cu care ne dăruisem unul altuia. Am mers în bucătărie să-mi prepar un ceai de lămâie cu gheață, copleșită de un dor nebun
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
ochi, care făcea să-i curgă lacrimi șiroaie pe obrajii murdari. Mânios, le șterse cu mâneca zdrențăroasă a hainei, izbindu-se dureros cu spatele de zidul casei, sub al cărei pridvor se adăpostise de teama câinilor. O voce de femeie supărată se auzi deodată, dojenind fiarele întărâtate, dar văzând furia cu care acestea insistau să alunge "demonul" ce le invadase teritoriul, intrigată coborî scările de lemn ale pridvorului și nu mică îi fu mirarea când zări printre scândurile putrezite de timp
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
jar rece, ce o fixa din omătul înghețat, învăluit în misterele serii. Aruncă înspre el cu o scândură ce zăcea la ușa cotețului înjghebat sub sălița de blăni, pe care se cobora provizoriu. Lupul își arată colții într-un mârâit supărat dar nu se mută din loc. Lina se îndepărtă uitându-se mereu în urmă, până îl pierdu din vedere. Ciudată fiara asta! Parcă veghează acolo ceva... sau pe cineva... Maria fremăta de nerăbdare când auzi voci la drum. Deschise ușa
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
dacă mai și sforăie un pic! Carlos râse din toată inima, sărutând-o împăciuitor. - Asta nu o voi dezvălui nimănui! promise el mucalit. - Deci, am sforăit! se alarmă ea. Și te-ai distrat bine? Cum ai putut? făcu Lea pe supărata, înfigându-și degetele în părul lui încâlcit. - Parcă spuneai că doar urșii trăiesc prin părțile astea! Văd că aveți și câteva leoaice, în fauna locului! A nimerit una chiar în patul meu! - Daa? Stai să vezi ce gheare ascuțite are
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
mai ține pe spini! Maria se întoarse către băiatul lor și zise: - Cris, vrei să ne lași puțin singuri? Te rog, mami! - De ce mă excludeți? Nu am și eu dreptul să știu ce se întâmplă în familia asta? protestă băiatul supărat. Mama se apropie de el, sărutându-l pe creștet, după care îi spuse, privindu-l în ochi: - Nu te exclude nimeni, dragul meu, dar anumite probleme cer o anumită discreție, mai ales când persoana care ți le încredințează, se așteaptă
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
vreo trei, patru Kilometri distanță ; ceea ce întrece cu mult cele mai năstrușnice basme din copilărie . În altă poveste se spune că niște oameni arau pământul undeva mai înspre Someș , dacă nu greșesc, și iată că o fetiță de-a uriașilor supărată că oamenii arau pământurile lor , i-a luat în poala hainei și i-a dus la mamă-sa spunându-i : Uite mamă, jernii aceștia scurmă pământul . Dar mamă-sa a trimis-o înapoi , să ducă oamenii în locul de unde i-a
COMUNA VAD de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375725_a_377054]
-
îi împuiase capul taică-su, cu reproșiuri: că îl face de râsul lumii cu felul lui necuviincios, de ai lua pe oameni peste picior, când trecea pe drum, fie că erau tineri sau bătrâni. Îl și ameninase taică-său, fiind supărat foc: -Mă obraznicule, dacă nu te înveți minte, să respecți oamenii, eu te dau pe ușă afară! M-ai făcut de bășcălie cu glumele tă-le nesărate, ‘tu-ți crivățu mătii! M-a oprit Mărin al lui Praștie, să-mi spună
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
Așa! Ai răbdare o săptămână și...pe urmă...poți să...Hai, că te las! Plecăm toți la plajă. Ai grijă de tine. Pa! Convorbirea se terminase. Ionică întrebă plictisit: Nici unchiu´ Ilie nu vine, tataie? Nici, sunt foarte... ocupați...și supărați...Da´...eu...ce să fac? Le cer iertare că-i deranjez...La toți le cer iertare... Ha, ha, ha! Hai șă-ncepem! Ionică își frecă palmele și se apropie de telefon. Este, totuși, derutat: Cui mai dăm telefon, tataie? Resemnat, gâfâind
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Te-ai pornit șă mori, apoi mori, bă tataie! Mori, că... mă șupăr! Nu mai așteptă replica lui moș Ion. Învățase să dea telefoane. Formă numărul unchiului de la Dorohoi, ginerele lui moș Ion. De la celălalt capăt al liniei, o voce supărată, răstită: Care ești acolo, bă? Ce vrei? Eu, bă, unchiule! spuse Ionică tremurând. Uite, tataia moare! Ce spui, bă, idiotule? Păi să moară sănătos! Ia, dă-l la telefon! Speriat, Ionică duse receptorul la urechea lui moș Ion: Ce s-
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]