1,279 matches
-
gradelor de comparație, aceleași variabile: * gradul pozitiv: departe; * gradul comparativ de superioritate: mai departe; de egalitate: la fel de departe, tot atât de departe; de inferioritate: mai puțin departe; * gradul superlativ relativ de superioritate: cel mai departe; de inferioritate: cel mai puțin departe; * gradul superlativ absolut foarte departe, extraordinar de departe, îngrozitor de departe, depaaarte, ce departe!, departe-departe etc. Funcțional 117, adverbele care transmit direct sau indirect informație semantică îndeplinesc funcția sintactică-tip de complement circumstanțial: * complement circumstanțial de loc: Pleacă undeva., * complement circumstanțial de timp
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și cu spor." (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) Exemplificați câte trei adverbe formate prin compunere prin alăturare cu cratimă, respectiv prin contopire. Formulați enunțuri în care adverbul departe să îndeplinească funcții sintactice diferite. Exemplificați, în enunțuri, realizarea prin mijloace expresive a superlativului absolut al adverbului repede. Ilustrați, în enunțuri, sensurile adverbului odată. Exemplificați, în enunțuri, cinci locuțiuni adverbiale de loc, de timp, de mod, de cauză și de scop. Formulați două enunțuri în care adverbul desigur să aibă valoare de element incident
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
simplu acțiune derulată rapid în basme; prezentul cu rol în implicarea afectivă a auditoriului în doine; imperativul, cu caracter mobilizator în strigături etc.; * predilecția, mai ales în stilul conversației familiare și în stilul beletristic, pentru mijloacele expresive de formare a superlativului absolut (vezi supra, gradele de comparație ale adjectivului și ale adverbului); (d) la nivel sintactic: * alternarea topicii obiective și a celei subiective, în stilul conversației curente și în cel al conversației familiare vs. impunerea topicii obiective în stilul conversației oficiale
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
substantive comune abstracte și substantive proprii (în număr mai mare decât în cazul celorlalte stiluri funcționale) etc.; * valorificarea, în stilul publicistic și în cel beletristic, a diferitelor tipuri de adverbe și adjective la anumite grade de comparație (în stilul publicistic, superlative create cu formanți lexicali de tipul ultra-, mega-, hiper-, superetc.), interjecții propriu-zise și onomatopee etc.; (d) la nivel sintactic: * predilecția, în stilul științific și în cel juridico-administrativ, pentru construcții enunțiative neexclamative, structuri clare, concise, fără elipse, preponderența raportului de coordonare
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ca-n povești / A fost ca niciodată, / Din rude mari împărătești / O preafrumoasă fată." (Mihai Eminescu, Luceafărul) 3. Alcătuiți enunțuri în care: (a) substantivul copil să îndeplinească funcția sintactică de atribut substantival genitival; b) adjectivul bun să fie la gradul superlativ relativ de superioritate; (c) subiectul să fie inclus (persoana întâi plural); (d) predicatul să fie exprimat printr-un adverb predicativ; (e) atributul să fie exprimat printr-un adjectiv pronominal nehotărât; (f) numele predicativ să fie exprimat printr-un numeral colectiv
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
186-222; Gramatica I, 2005, pp. 142-153; Iordan & Robu, 1978, pp. 397-400 etc. 96 Nu toate adjectivele au categoria gramaticală a gradelor de comparație. Vezi, de exemplu, adjectivele care conțin deja în radical ideea de comparativ (superior, inferior etc.) sau de superlativ (minim, maxim, suprem, extrem), respectiv adjectivele care exprimă însușiri ce nu pot fi puse într-o relație comparativă: perfect, colosal, etern, unic, triunghiular etc. cf. Gramatica I, 2005, pp. 164-165; Iordan & Robu, 1978, p. 405 etc. 97 Vezi, pentru nuanțări
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
însoare cu o consăteancă, însă la nunta lor lostrița reapare. Mirele aleargă la râu, o vede, sare în apă și ambii se pierd în valuri, îmbrățișați. Mai cu seamă povestirile Sezon mort și Pescarul Amin au obținut din partea criticii aprecieri superlative. În prima, în decorul silvestru al unei crescătorii de fazani se înfiripă două idile estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
ideilor literare, de pildă. La polul opus, complexul de superioritate, dezvăluit cu agresivitate, face nu mai puține ravagii. Lipsa de orice simț al proporțiilor îl caracterizează în primul rând. Din care cauză, cei ce au acest complex se lansează în superlative bombastice, delirante. Poezia română, de pildă, mai ales cea actuală și mai ales... a mea este sau ar fi cea mai mare din Europa (Adrian Păunescu). Complexul superiorității, de regulă individualist, se dezlănțuie și sub forma minimalizării, excluderii, agresivității față de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
va fi timp dogoritor. Când nu arde focul bine și luminarea frumos Să fiți siguri că ne vine de undeva un nor gros. Orice copil ar râde azi cu hohote citind în Hristoitie sfaturi ce presupun o stare de animalitate superlativă: Când vei fi la adunare Sau vorbești cu oarecare, Te păzește foarte tare, Ca nu din vreo rea dedare, Să-ți fie mâinile ajunse Spre părțile cele ascunse, Au să te scarpini cu ele Spre locurile acele, Că e lucrul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dintr-un motiv sau altul - să fie prezenți Iorga și Lovinescu. Nici Lovinescu, nici Iorga nu resping și nu ignoră literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai precis autorii "Junimii". În legătură cu Eminescu au amândoi aprecieri superlative. Pentru Iorga, Eminescu este "expresia integrală a sufletului romînesc", pentru Lovinescu, el reprezintă singura noastră tradiție poetică valabilă. Cu toate acestea, nici unul nu întîrzie asupra lui în chip monografic și nici nu-i rezervă în istoria literaturii locul central pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eminesciană impune redimensionarea întregii creații a poetului, prin prisma atitudinilor și opiniilor exprimate în paginile de ziar. Întoarcerea la articolele lui Eminescu, nu pentru o confirmare a etichetelor prestabilite, ci pentru o analiză în marginile textelor, lipsită de abuzul de superlative care nu face decât să mistifice și să limiteze accesul la nucleul dur al creației, oferă șansa descoperirii unui nou Eminescu, extrem de actual și de ofertant pentru interpretul contemporan. Într-o perioadă în care valorile și ființa națională sunt supuse
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dimensiunea metadiscursivă, menită să faciliteze accesul opiniei publice la conținuturi. Analizând stilul jurnalistic din veacul al XIX-lea, Al. Andriescu 494 semnalează o serie de trăsături specifice: * cultivarea relațiilor sinonimice; * numărul mare de îmbinări cu caracter fix; * utilizarea intensă a superlativului; * cultivarea unor unități frazeologice stereotipe, cu valoare metaforică; * valorificarea virtuților analogiei; * prezența construcțiilor retorice, bazate pe acumularea de repetiții. Aspectul eterogen al limbajului publicistic din această epocă, vizibil în numărul însemnat al dubletelor lexicale și gramaticale din paginile publicațiilor, este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
implicare în privința comportării publice și private ale unuia și ale celuilalt. Se poate afirma cu certitudine că persoana lui Paulus Fabius Maximus a atras atenția poetului mai mult decât oricine altcineva: a sa domus, a sa gens sunt exaltate la superlativ. Un fapt deosebit îl surprinde pe cel care citește Fasti: acesta pare să înțeleagă intenția lui Ovidiu de a face din domus Fabia și din diferiții săi reprezentanți de-a lungul istoriei, eroul colectiv, ca să spunem așa, al unui fel
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sus al stărilor, condiția maximă de existență a obiectelor. Dar acest prea nu sugerează, oare, și o depășire a suportabilului, un sublim pe punctul de a deveni contrariul lui? Nu, Heliade nu presimte această primejdie. El n-are sațiu de superlative, Îi plac deschiderile mari, privirile sale au mereu bătaie lungă, tristețile lui sînt atît de puternice incit devin forțele unei aventuri grandioase. Umilința care apare uneori În poeme nu-i, În fapt, decît pauza (o mică pauză) a unei mari
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
excesivă de calități, cultivarea, Îndeosebi, a formelor sublime. A face un obiect să strălucească, indiferent de natura lui, printr-o perfidă exagerare a virtuților suprafeței, iată strategia lui Bolintineanu. Pentru aceasta, el aruncă totul În joc, nu face economie de superlative, nu se teme de repetiție și, cum nu cunoaște Încă valoarea metaforei, folosește În toate situațiile cîteva abstracțiuni. Dacă urmărim modul lui de a caracteriza obiectele, altele decît cele citate pînă acum, observăm că toate indică un anumit grad de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la construirea socialismului În țara noastră și de aceea lipsește un răspuns la această Întrebare esențială pentru aprecierea unei opere literare. În cronica semnată J. Popper procedeul se manifestă printr-o lipsă de analizare a deficiențelor și calităților, prin concluziile superlative la care se ajunge și care nu țin seama de o serie de lipsuri pe care le semnalează totuși ca foarte importante. (Ă). Dar nu numai cititorii ci și autorul Însuși a arătat aceste lipsuri ale unora dintre critici. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Baconsky este un poet care «gândește», care are capacitatea de a generaliza original prin imagini artistice; este un poet de «o uluitoare simplitate», un poet de «impresionantă vigoare», care ar deosebi, chipurile, pe Baconsky de alți poeți Înzestrați ai noștri. Superlative (simplitate), impresionantă (vigoare) nu-i ajută - după părerea noastră - cu nimic poetului clujean să se dezvolte, ei pot cel mult să-i Încurajeze tendința de a scrie versuri ca cele din poemul Scriind În Octombrie («De-acuma mă cunoaște multă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
varsă cota, ura lui neputincioasă, paralizată de vigilența mereu crescândă a țărănimii muncitoare (Ă)». Despre partea mai puțin realizabilă a baladei Lazăr de la Rusca (aceea În care poporul muncitor cere pedepsirea ucigașilor lui Lazăr Cernescu), Dumitru Micu scria În termeni superlativi, din același motiv al lipsei studierii serioase a lucrării. «Cu multă vigoare e redată apoi indignarea Întregului popor muncitor față de mârșavul asasinat. Ca un vuiet În preajma furtunii a izbucnit din toate părțile mânia celor ce muncesc. Din toate colțurile țării
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu observații de ordin pur spiritual, care îi îmbunătățeau sufletește pe ascultători. Răspundea strălucit la orice chestiune care îi era pusă, dovedindu-se a fi un dialectician de mare vocație. Pentru Cassiodorus, bunul său amic Dionisie Smeritul era o întrupare superlativă a celor mai înalte idealuri ale perfecțiunii umane și creștine, căci „dovedea prin faptele sale omenia și era vrednic de societatea regilor”. Cassiodorus îi dedică amicului său Dionisie, magistrul de ars bene judicandi de la Academia din Vivarium, un portret în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
conferen? iar ? i orator, talentul evocator ? i cuno? țin? ele sale enciclopedice ? i temperamentul s? u �i asigurau fascina? ia oratoric? a conferin? elor sale. Era captivant, cucerind emotivitatea celor care �l audiau. Am putea vorbi despre Iorga omul numai la modul superlativ. Bun la suflet ? i milos, puritan �n gusturi, mai mult dec�ț incoruptibil, aproape lipsit de sim? ul valorii banului, el constituia un contrast flagrant fă?? de contemporanii s? i rom�ni. Trebuie s? ad? ug? m c? era totodat? un fiu, șo
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
revenirea în Parisul muzeelor, dar de ce aș renunța, nu?, la pasiunea veche de cînd e trotuarul... O minimă precizare: transcriu bruioanele, fără cosmetizări, subite, calde. Cruditatea clipei. Ireproșabilă în sine. Și încă una (pentru care cer deja scuze): menținerea frecvenței superlativelor. Explicabilă... Pe bancă, în bulevard Grammont. Pe altă bancă, la oarecare distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior peste picior, jambe colosale... Patruzeci, cincizeci de ani? Îngîndurată, posac îngîndurată. O secundă, îi captez privirea, dar masca posacă rezistă. Repet
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de dreapta”. Modelul sovietic de fabricare a etichetelor „ideologice” permitea identificarea unor persoane anume, dar și posibilitatea alăturării unui număr extins de indivizi În procesul de epurare. Referindu-se la Înlăturarea rivalilor lui Dej din partid, Deletant apelează la diverse superlative: Ana Pauker, „cel mai periculos rival” (al lui Dej, p. 188); Lucrețiu Pătrășcanu, „cel mai serios rival” (p. 189). Numai bine a scăpat Dej de cei menționați mai sus că un nou pericol s-a ivit: destalinizarea inițiată de Hrușciov
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la creșterea conformismului cotidian cu care autorul plătea un moment de neconformism” (p. 193). Pe de altă parte, Monica Lovinescu evaluează pozitiv activitatea literară a unor scriitori precum Ștefan Bănulescu și Marin Sorescu despre care „nu se poate vorbi evitînd superlativele” (p. 206). O altă temă abordată În unele dintre articole se referă la modul În care regimul comunist a permis publicarea operelor unor scriitori români de mare valoare, dar ale căror operă nu este Întotdeauna În concordanță cu rigorile realismului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
61; 31, 30/29; 34, 23/22; 40, 12) și de două ori cu al-‘Aðm (2, 255/256; 42, 4/2), cu semnificații apropiate, si o singură dată cu al-′akm (42, 51). Apare o dată și la superlativ: Sabbi≤ ism Rabbi-ka al-’a‘l" (87, 1): „Slăvește Numele Domnului tău, Preaînaltul” (GG). „Înălțimea” este o metaforă universală pentru a sugera superioritatea și inaccesibilitatea. Semnificații de bază: cu superioritate absolută, inaccesibil. 2.1.5.4. al-Muta‘"l: SOI „prea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
calificativ se aplică în Coran la tot ce este plăcut sau vrednic de laudă, de unde o multitudine de traduceri posibile. Cea cu „sfânt”, însă, nu pare justificată. Că nume divin, apare doar în versetele citate și, a treia oară, la superlativ (96, 3). Comentatorii consideră că el exprimă fie perfecțiunea divină în esență ei, fie generozitatea lui All"h. După Baghd"d, karm este acela care „uită slăbiciunile, iartă greșelile, este indulgent cu erorile”. Pentru Hatt"b, All"h este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]