1,430 matches
-
muri, noroc bun!" Avem aici mai multe simboluri care duc la ideea de concepere. Mai întâi, simbolul cheii este legat de rolul ei de a închide și de a deschide intrările. "În psihanaliza lui Freud, cheia e un simbol falic, supoziție susținută și de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundenței și prosperității, iar cheia și lacătul reprezintă complementaritatea principiilor masculin și feminin." Apoi, sărutul este semnul unității, care păstrează "efectul polivalenței
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
atunci când am avut în față oameni din mediul rural și urban care și-au manifestat dorința de "a povesti" cu noi. O altă cauză pentru care am preferat folosirea interviului constă în flexibilitatea și caracterul său interactiv. "Una dintre principalele supoziții ale interviului scrie Septimiu Chelcea este consistența relației dintre vorbă și faptă, dintre atitudinea exprimată verbal și comportament"126. Practic, am avut ocazia să stăm de vorbă cu oameni care trebuiau să povestească despre isprăvile lor cotidiene atât de neobișnuite
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
exemplu) stau sub semnul cunoașterii. În consecință, pentru el regulile sociale vor fi mult mai blânde și mai îngăduitoare. Această interpretare suspectă de unele influențe feministe zugrăvește o societate a bărbaților în care femeile sunt ostracizate, stigmatizate și condamnate definitiv. Supoziția noastră este că această reprezentare duală a fenomenului divinatoriu a fost alimentată de străvechi credințe precreștine (de pildă, miturile și legendele referitoare la relațiile dintre femeie și lună) care atestă predispoziția femeii pentru practici magice, divinatorii. Aceste reprezentări precreștine au
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care concură la producerea sensului și la eficiența comunicării lui sunt: a. contextul social - identitatea, statutul social al interlocutorilor, relațiile dintre aceștia, scopurile comunicării, reprezentările și codurile socioculturale etc.; cadrul fizic al comunicării: locul și momentul enunțării; b. contextul psihologic - supozițiile, intențiile, opiniile, orizontul de așteptare al inter locutorilor; c. contextul lingvistic - referentul/realitatea la care se referă mesajul. Fiecare dintre aceste elemente ale situației de comunicare activează câte o funcție. FUNCȚIA EMOTIVĂ/EXPRESIVĂ/ REFLEXIVĂ denotă capacitatea emițătorului de a personaliza
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Sunt narate evenimente exterioare; se notează, uneori, reacțiile manifeste ale trăi rilor psihoafective, utilizânduse tehnici analitice indirecte (observație comportamentală). - Naratorul nu își asumă judecăți de valoare/opinii. - Uneori se textualizează ipostaza uniscientă a naratorului printrun „joc al apro ximărilor“, prin supoziții/ipoteze (proza modernă, „romanul comportamentist“). Pluriperspectivismul/focalizarea multiplă (variabilă/difuză) se identifică prin: - Multiplicarea perspectivelor este generată de proliferarea „vocilor“ narative/a eurilor narator. - Trecerea de la un tip de focalizare la altul produce o ruptură de perspectivă (ex ternă→internă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
suspiciunile îndrăgostitului. 9. Întreaga secvență urmărește „seismele“ sufletești ale protagonistului, declanșate de revederea lui Ann, întrun portret expus în vitrina fotografului. Primele două enunțuri iau forma monologului interior, redat însă în stil indirect, în discursul naratorului. Per sonajul principal face supoziții privind intenția lui Ann de a rămâne în viața lui, dar refuză lucid autoiluzionarea. Ultimele trei enunțuri impun perspectiva naratorului omniscient care surprinde nevoia obsesivă a îndrăgostitului de a revedea fotografia fe meii iubite, fără de care se simte pierdut. Întreaga
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de aparență ("X [sau Y] pretinde că X mănîncă o tartină în fiecare zi"), cunoaștere ("X [sau Y] știe că X mănîncă o tartină în fiecare zi"), descripție ("X [sau Y] spune că X mănîncă o tartină în fiecare zi"), supoziție ("X [sau Y] suspectează că X mănîncă o tartină în fiecare zi"), subiectivizare ("X [sau Y] crede că X mănîncă o tartină în fiecare zi") și atitudine ("Lui X [sau Y] îi place că X mănîncă o tartină în fiecare
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de a dispărea în neant ½ × 0 = 0 probabilitate de ½ de a ajunge în iad </formula> Valoare scontată = ∞ Infinit negativ. Mai rău de atât nu se poate. Un înțelept ar alege evident creștinismul în defavoarea ateismului. Dar aici, noi am făcut o supoziție - că probabilitatea ca Dumnezeu să existe este egală cu probabilitatea să nu existe. Ce se întâmplă însă dacă probabilitatea ca Dumnezeu să existe este de numai 1/1000? Rezultatul așteptării creștinului va fi următorul: probabilitate de 999/1000 de a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
modificare aparent atât de ilogică în legile fizicii: conform lui Planck, moleculele nu se puteau mișca oricum. Ele vibrează numai la atingerea unor niveluri acceptabile de energie, numite cuante. Nu pot avea energii situate între aceste valori acceptabile. În aparență, supoziția nu este prea ciudată, însă nu acesta este modul în care pare să funcționeze lumea. Natura nu se mișcă în salturi. Ar fi absurd să avem doar oameni înalți de 1,50 m sau de 1,80 m, între aceste
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și-au dat seama că nu există nici o diferență; viteza luminii era aceeași în orice direcție. Cum se putea întâmpla așa ceva? Din nou, cel care a venit cu răspunsul a fost tânărul Einstein, în anul 1905. Și tot din nou, supoziții foarte simple aveau să aibă consecințe enorme. Prima supoziție făcută de Einstein pare destul de evidentă. El a spus că, dacă un anumit număr de oameni urmărește același fenomen - cum ar fi, să zicem, zborul unui corb spre un copac -, legile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
viteza luminii era aceeași în orice direcție. Cum se putea întâmpla așa ceva? Din nou, cel care a venit cu răspunsul a fost tânărul Einstein, în anul 1905. Și tot din nou, supoziții foarte simple aveau să aibă consecințe enorme. Prima supoziție făcută de Einstein pare destul de evidentă. El a spus că, dacă un anumit număr de oameni urmărește același fenomen - cum ar fi, să zicem, zborul unui corb spre un copac -, legile fizicii sunt aceleași pentru fiecare observator. Comparând observațiile unei
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
discutăm aici, există restricții cu privire la tipul permis de mișcare. Fiecare observator trebuie să se deplaseze cu viteză constantă, în linie dreaptă. Cu alte cuvinte, ei nu pot percepe vreo accelerație. În teoria relativității generalizate, nu mai există restricții.) A doua supoziție este puțin mai derutantă, mai ales fiindcă pare să contrazică principiul relativității. Einstein a presupus că toată lumea - indiferent de viteza de deplasare - cade de acord în ceea ce privește viteza luminii în vid: de aproximativ 300 de milioane de metri pe secundă, o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
asupra noastră cu viteza c. Nu contează dacă persoana care ține lanterna stă nemișcată, aleargă spre noi sau se îndepărtează în fugă; raza de lumină călătorește întotdeauna la viteza c din punctul nostru de vedere - și al tuturor celorlalți. Această supoziție sfida tot ceea ce fizicienii presupuseseră despre mișcarea corpurilor. În cazul în care corbul ar fi acționat ca o cuantă de lumină, atunci observatorul din tren și cel aflat la sol, în poziție fixă, ar fi trebuit să cadă de acord
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Mai mult, numeroase persoane sunt ambivalente în acele momente, nesigure dacă doresc să moară sau să traiască. Suicidul a fost și este considerat de mulți autori, în special psihiatri, ca fiind o conduită patologică. Observațiile noastre ne-au condus la supoziția raționalității acestui act în marea parte a cazurilor. De aceea, considerăm importantă, din acest punct de vedere, împărțirea suicidului în doua grupe: • suicidul rațional, nepatologic, numit de către unii autori și exogen, care ies în evidență factori de ordin conflictuali-relaționali; factorii
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
practic (ca rațiune pură practică, voință pură) face posibilă, cumva, "salvarea" conceptelor-obiect ale vechii metafizici. Demersul acesta, într-o oarecare măsură recuperator, se află în Întemeierea metafizicii moravurilor și în Critica rațiunii practice. Aceste postulate nu sunt dogme teoretice, ci supoziții necesare din punct de vedere practic; ele nu extind deci cunoașterea speculativă, dar procură Ideilor rațiunii speculative în general (cu ajutorul raportului lor cu ceea ce este practic) realitate obiectivă și le justifică ca concepte, a căror posibilitate altfel ea nu s-
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
potrivit contextului aporetic kantian. Întregul demers kantian, în însăși esența sa "critică", nu constituie altceva decât desfășurarea acestei idei despre unitatea de existență a omului; filosoful german consideră de la bun început unitatea în cauză, asumându-și-o, întâi, ca o supoziție a demersului său (în Critica rațiunii pure, ea apare ca idee despre unitatea subiectului cunoașterii, în formula "eu sunt"), apoi o problematizează (în Critica rațiunii practice, ea este supusă unei "critici" în contextul discuției despre dubla determinare a unității de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
înțelege pe om și ca subiect moral: deși viața omului este dependentă de satisfacerea unor nevoi "sensibile", lui îi este îngăduită și speranța în desăvârșirea sa morală și în împlinirea fericirii sale: dar numai în perspectiva nemuririi sufletului și în supoziția existenței lui Dumnezeu. Fericirea, în proiectul critic "practic" kantian, este mai degrabă demnitate de a fi fericit, adică virtute. Și tocmai imperativul categoric reprezintă indiciul pentru "adevărul" fericirii și pentru speranța "subiectivă", desigur în desăvârșirea sa în perspectiva nemuririi sufletului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fericirea împlinită). Așadar, finalitatea nu include în structura ei nici o putere în afara omului și a facultăților sale ca ființă rațională. S-ar putea ca înlănțuirea teleologică a naturii să stea sub ordinea Inteligenței supreme, dar, din perspectiva cunoașterii, o asemenea supoziție nu are rațiune suficientă; iar din unghiul moralității, ea poate fi doar gândită (nu cunoscută). Analogia dintre rațiunea pură ("teoretică" și "practică") și facultatea de judecare reflexivă (schițată mai devreme) ne îngăduie să gândim și "lucrarea" acesteia din urmă ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a omului are drept consecință, în plan teoretic, construirea teleologiei în forma criticii facultății căreia îi este concept finalitatea: facultatea de judecare. Ca orice critică a unei facultăți a ființei raționale în sistemul kantian, teleologia nu este posibilă decât în supoziția unei anume viziuni asupra omului ca scop final al creației, o viziune care ia forma proiectului antropologic (acesta constituind forma kantiană a antropologiei) și al cărei conținut poate fi concentrat în două enunțuri, "Omul este ființă cunoscătoare" și "Omul este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sens: "Teoria sa despre personalitate (teoria lui C. Rădulescu-Motru n. C.) poate fi definită, ținând seama de noțiunile folosite și de raportările stabilite între ele, și ca o antropologie filosofică"105. Personalismul energetic are, neîndoielnic, date fiind conceptele sale fundamentale, supozițiile esențiale, "regulile de metodă" ale discursului, sensul unei reconstrucții a omului; mai bine-zis, a personalității: de aici statutul său de teorie a "persoanei" omenești înțeleasă ca formă sau ipostază finală de actualizare a energiei. El cuprinde două niveluri de generalizare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în capitolul anterior. Pe de altă parte, pretenția de valabilitate a cunoștințelor, încrederea noastră în posibilitatea de a dobândi adevărul, impune problema identității dintre "conștiința cunoscătoare" și obiectul ei, "lumea cunoscută"; altfel nu ar fi posibil un adevăr (desigur, în supoziția naturii adevărului ca o corespondență între gând și fapt). Până la Kant, spune Rădulescu-Motru, filosofii au susținut în diferite chipuri unitatea lumii, toate acestea decurgând mai degrabă dintr-un detaliu arhitectonic al conștiinței, dintr-o anumită poziționare a "formelor" acesteia față de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
istorice ale personalității. Prin urmare, nu aceste forme nedesăvârșite, unele foarte apropiate de natură (de condiționat) exprimă scopul final al evoluției, ci o formă desăvârșită care nu este posibilă decât prin acordul cu un ideal, posibil, la rândul său, în supoziția Absolutului. A concepe personalitatea energetică asemenea unei unități de echilibru al omului, unitate care adună ființa fizică și pe cea culturală a acestuia, înseamnă a dezvălui "locul natural" al omului în ordinea universală și, totodată, a-i reface unitatea de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
explicație identității conștiinței și, prin aceasta, o nouă bază pentru rezolvarea problemei lui Kant"171. Aprecierea inadecvării timpului kantian la rezultatele științelor operează cu două planuri: cel al filosofiei transcendentale și cel al cunoașterii științifice, planuri de înălțimi diferite, cu supoziții, ipoteze, probleme și răspunsuri diferite. De altminteri, nu doar înțelesul kantian al timpului este judecat de C. Rădulescu-Motru prin raportare la psihologie, în general la știință, ci însăși problema centrală a filosofiei critice: identitatea conștiinței și posibilitatea cunoașterii științifice. Cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unghiul modelelor de reconstrucție a umanului, dar, totodată, ea propune o regândire a locului acestei filosofii în orizontul filosofic actual, argumentând ideea că personalismul energetic este o specie a personalismului contemporan 312. Toate aceste gânduri dobândesc valabilitate prin raportare la supoziția asumată explicit de autorul acestei lucrări și dezvoltată în sensurile amintite, anume ideea analogiei dintre structura formală a conceptului kantian al finalității și determinismul prin finalitate personalist energetic. Conținutul unei filosofii este supus condiționărilor culturale ale epocii. Așa se întâmplă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și externă la această dată. Cooptarea lui Roman în grupul care redacta, în după-amiaza zilei de 22 decembrie, Proclamația FSN către țară are rațiuni încă destul de obscure. Indiferent de cauzele ei reale, asupra cărora s-au formulat cele mai variate supoziții de la versiunea acreditată de Petre Roman însuși, a revoluționarului venit din mulțime și acceptat aproape întâmplător, la contrariul ostil al acesteia -, sub aspectul imaginii, operația era excelentă, generând un cuplu complementar de o forță de persuasiune remarcabilă. Disjuncția bine controlată
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]