KorAP: Find »[drukola/base=supranatural & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...96 >

2,381 matches

Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548

este conceput ca o relatare veridică a unor evenimente petrecute în timpuri îndepărtate, imemoriale, explicând structura ontologică a lumii și găsind motivații temeinice ale existenței divinității, cosmogoniei sau antropogoniei. Într-o altă definiție, mai succintă, miturile revelează istoria faptelor ființelor supranaturale, îmbrăcând-o într-o formă veridică. Totodată, miturile exprimă formele creației, ele făcând adesea aluzie sau prezentând în mod direct maniera în care au luat naștere ființele, lucrurile sau acțiunile semnificative, fiind o paradigmă a oricărei manifestări umane majore. Mircea

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
sau sacre, descoperite de entități spirituale superioare omului, încă din timpuri imemoriale 95. Clasificate în diferite categorii 96, la Kernbach miturile se disting printr-o vădită trăsătură de sacralitate, care le unește. Astfel descris, mitul oglindește în viziune proprie forțele supranaturale ce își trag esența din transcendent și erup în lumea reală, imanentă. Atribuindu-i-se trei funcții 97 majore cea narativă, prin care se povestește și descrie, cea inițiatică, ce scoate la iveală sau dezvăluie, respectiv cea etiologică, prin care

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
perfecta și de a le desăvârși, este datorată moștenirii divine cu care omul însuși ca și creație a fost înzestrat inițial, încă din momentul facerii sale. Desigur, nu putem să nu remarcăm totodată și rolul fundamental pe care această trăsătură supranaturală, transmisă firii umane, și palpabilă mai mult cu ochiul inimii decât cu ochiul lumesc 109, o prezintă în cadrul activităților sale creatoare, incluzând aici și manifestarea sensibilă a harului, talentului, sensibilității și abilităților înnăscute ale artistului. Cu toate acestea, validitatea creației

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
vizuale, atât în sensul imitației sau reproducerii, cât și în cel al reprezentării unor idei abstracte cu semnificații profunde, sacre, polisemia 120 simbolului fiind una dintre cele mai importante calități ale acestuia. Înțelegând sacrul ca un concept complex, caracteristic lumii supranaturale, reprezentarea acestuia nu ar putea fi posibilă, în sens figurativ, în absența simbolului și a funcției de simbolizare, care permit transpunerea realităților naturale și supranaturale în imagini artistice "echivalente". Putem vorbi astfel de o formă simbolică de cunoaștere cu exprese

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
dintre cele mai importante calități ale acestuia. Înțelegând sacrul ca un concept complex, caracteristic lumii supranaturale, reprezentarea acestuia nu ar putea fi posibilă, în sens figurativ, în absența simbolului și a funcției de simbolizare, care permit transpunerea realităților naturale și supranaturale în imagini artistice "echivalente". Putem vorbi astfel de o formă simbolică de cunoaștere cu exprese calități metafizice, regăsită aproape pretutindeni în practicile, ritualurile și obiceiurile societăților primitive sau tradiționale, încărcate de experiențele sacre 121. Aceasta justifică modul în care, în

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
religioase. Teama i-a impus omului o departajare conștientă față de ceea ce nu putea să-și explice prin mijloacele propriei rațiuni. Moartea însă a fost cea care, așa cum indica și istoricul francez Fustel de Coulanges, i-ar fi sugerat omului ideea supranaturalului, a celui dintâi mister, înălțându-i mintea de la vizibil la invizibil și de la omenesc la divin. De aici pornește prima experiență religioasă a omului, din contemplarea siderantă a morții și din frica dispariției totale, care au impus apariția imaginii asemenea

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
plin dovada acestui fapt. Inedita îmbinare a reprezentării prin mjloace artistice extrem de sărace a imaginilor animaliere sau a ritualurilor magice concentrate în jurul ideii de sacrificiu constituie expresia cea mai concretă a înțelegerii raporturilor dintre viață și moarte, dintre natural și supranatural, în mijlocul unei epoci lipsite de orice modele artistice. Din acest punct de vedere, ideea reprezentării vizuale s-a dovedit a fi, așa cum sugera și Régis Debray, o primă posibilitate a omului de împăcare a vizibilului cu invizibilul, imaginea constituind pârghia

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
ca o transcendere către o lume superioară celei efemere. Semnificând o replică la un nivel mai redus a actului primordial al facerii lumii, după unii autori, procesul creației artistice are inserată în codul său genetic tendința naturală de orientare către supranatural, către și dincolo de marginile cunoscute ale lumii, refăcând ritualul ciclic de reîntoarcere la originea sa divină. De aceea, sinceritatea actului creator poate fi asemănată cu un fenomen de exaltare religioasă, această constatare putând deveni un criteriu al operei de artă

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
vechi teorii cosmogonice. Haosul este descris ca o formă inițială de existență a materiei dezorganizate, imaginația și credințele specifice fiecărei culturi în parte atribuindu-i un statut personificat, ce lua, de cele mai multe ori, înfățișarea unei divinități sau a unei făpturi supranaturale. De aici s-au afirmat, treptat, acele definiții care înțelegeau creația ca o opoziție față de dezordinea inițială a materiei, conotațiile acesteia referindu-se și la aspectele spațialității, în sensul nemărginirii și infinitului, prin impunerea unui principiu al ordinii și perfecțiunii

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
creator uman își dezvăluie măsurile spațio-temporale limitate, Creația divină (ex nihilo) prezentând un potențial infinit, nesupus vreunei limitări (poate doar neînțelegerii depline a acesteia din partrea naturii umane). În acest timp însă, creația umană, ca imitație și prelungire a modelului supranatural, presupune producerea a ceva nou, folosindu-se de anumite elemente preexistente, care o determină în mod implicit, atât în spațiu, cât și în timp. Și într-un caz și în celălalt, se evidențiază o trăsătură comună, ambele exemple constând într-

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
prezența divinității 177. Interpretând aceste aspecte într-o cheie religioasă, alăturarea comparativă a creației ex nihilo, desemnând o "acțiune de a scoate ceva din neant"178, celei realizate "după chipul și asemănarea" lui Dumnezeu, pune într-o lumină nouă calitatea supranaturală a acestui fenomen, reliefându-i natura divină, aflată dincolo de puterea de înțelegere și imaginație a omului 179. În paralel, în ceea ce privește capacitatea omului de a crea, aceasta se justifică în mod deplin prin asemănarea cu Creatorul său, sensul acestei analogii fiind

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
faptul că, în sens spiritual, actul creației se manifestă asemenea unui mister inexplicabil, intraductibil și regăsit în însăși constituția dihotomică a omului 180. Din aceste rațiuni, noțiunea de creație face astfel referire atât la atributul natural, cât și la cel supranatural al firii umane. Constituit din spirit și materie, omul face parte din două lumi diferite, ce interferează printr-o multitudine de modalități, capacitatea de invenție și realizare de noi opere fiind unul dintre numitorii comuni ai acestei interacțiuni divino-umane. În

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
teatrul și alte ramuri adiacente, a găsit dintotdeauna mijloacele necesare comunicării cu celelalte domenii ale culturii, instrumentând potente sisteme de coeziune creatoare. În consecință, arta s-a dovedit a fi un adevărat mijloc de cunoaștere și de apropiere de lumea supranaturală, configurând prin diversele sale forme, expresiile nesfârșite ale necesității de regăsire a formelor ideale (paradisiace). În spiritul acestei idei, Schuon susținea că pentru Dumnezeu, creația reflectă un aspect exteriorizat al Său, în timp ce pentru artist, aceasta reprezintă reflexia unei realități interioare

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
prin situații aparte, care nu depind în totalitate de factorul uman. Una dintre aceste posibilități de interacțiune este și cea realizată prin intermediul inspirației, un fenomen datorat atât posibilităților naturale de cunoaștere intuitivă, cât și disponibilităților de comunicare extrasenzorială cu lumea supranaturală ale celui supus incidenței acestui fenomen. Fiind un termen utilizat adesea atât în limbajul curent, cât și în cel de specialitate, inspirația se arată a fi un concept specific atât psihologiei și filosofiei, cât și domeniilor artistic și religios. Putând

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
personale a artistului, ca un act de voință și de clarificare a imaginii inspiratoare. În acest fel, inspirația creatoare se datorează unui cumul de factori, conștienți și inconștienți, apărând în mod spontan în conștiința creatorului și producând senzația revelării ei supranaturale. Acesta a fost și specificul gândirii antice a lui Platon, care concepuse inspirația ca un mesaj al divinității însăși 206, al viziunii renascentiste a lui Dürer sau a celei baroce a lui Bernini, în a cărui accepțiune, operele de artă

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
Bernini, în a cărui accepțiune, operele de artă erau rodul unui "furor divinus"207, și desigur al multor altor gânditori și creatori ai diferitor perioade ale istoriei. Pe marginea unei mai vechi discuții privitoare la dialectica dintre originea naturală sau supranaturală a acestei facultăți creatoare, a fost remarcat faptul că între inspirația artistică și mistica religioasă există o serie de asemănări, ca și între trăirile artistului și cele ale credinciosului "convins că, în extrema încordare a contemplației sau a extazului, pipăie

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
relație specială cu însăși ideea de sacru. Din aceste rațiuni, în teologie, inspirația este înțeleasă ca o acțiune revelatoare realizată asupra omului de către divinitate, artistul putând fi privit din această perspectivă, asemenea unui adevărat instrument al voinței divine. Evidențiind caracterul supranatural al inspirației, Nichifor Crainic scria că aceasta este "o înrâurire de caracter dinamic, (...) ca un impuls ce vine de mai presus de tine și nu-l poți întâmpina cu rezistență"209, oferind definiția cea mai sugestivă din punct de vedere

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
deosebirea fundamentală dintre cele două expresii analizate: revelația divină este infailibilă, în vreme ce inspirația artistică este subiectivă, deci perfectibilă. Ajungem astfel la concluzia că, în spațiul fenomenelor creatoare, descoperirea sacrului este posibilă atât prin formele sale naturale, cât și prin cele supranaturale de revelație 216, în vreme ce creația artistică se prezintă asemenea unei adevărate sinteze a elementelor specifice inspirației. O privire de ansamblu asupra acestor aspecte, definește inspirația ca un complex proces de descoperire, atât prin deducție rațională și iluminare intelectuală, cât și

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
acestei interpretări, adevăratul artist reordonează haosul universului înconjurător, transformându-l într-un cosmos reordonat, reeditând actul Creației divine la o scară corespunzătoare nivelului uman de conștientizare și elaborare. Importanța inspirației divine în cadrul creației artistice, a acestui însemnat fenomen cu conotații supranaturale, se descoperă în ultimă instanță și prin efectele pe care aceasta le produce asupra artistului și a creației realizate. Din acest punct de vedere, inspirația divină oferă posibilitatea unei triple transcenderi: cea dintâi a artistului ce realizează opera, prin contactul

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
vedere, idolii îndeplineau satisfăcător funcția unei punți de legătură cu divinitatea (contactul cu zeul fiind rezervat doar unui grup restrâns de persoane), aceștia marcând prin funcțiunea lor religioasă atât apropierea de lumea spirituală, cât și distanțarea fundamentală dintre natural și supranatural, dintre vizibil și invizibil. Sub acest aspect, exista credința că "idolul nu îl personifică pe zeu și, prin urmare, nu-l amăgește pe adorator, care nu vede în el zeul în persoană. Dimpotrivă, adoratorul se știe artizanul care, din metal

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
care mitologia greacă îi evocă. Istoricul de artă francez Fustel de Coulanges identifica esențele sentimentului religios al acestei civilizații în însăși prezența și manifestarea cultului strămoșilor, conștientizarea morții fiind cea care a înlocuit orizonturile naturale ale vizunii omenești cu cele supranaturale, înălțând "gândirea de la vizibil la invizibil, de la trecător la etern, de la omenesc la divin"352. Astfel, încă din vechime, aproape pe întreg parcursul artei cicladice, numeroase dintre sculpturile realizate păreau a reprezenta idoli 353, care erau meniți să exprime vizual

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
reprezentare vizuală, care impun acestor imagini rigoarea, ordinea și armonia, asemenea unor expresii lumești ale calităților divine. Acestui ansamblu de caracteristici i se mai adaugă și un anume decorativism, ce caută să exprime în mod simbolic expresiile esențiale ale lumii supranaturale. Hieratismul, veridicitatea, frontalismul, cromatica atent aleasă, perspectiva ierarhică, proporția obiectivă, preferința pentru profil sau pasul înainte, cu care sunt înfățișate figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
esențiale ale sacrului. Caracterul sublim al operelor antice oferă o impresionantă demonstrație vizuală și prin plăsmuirea acelor gigantice creaturi de factură fantastică (tauri androcefali înaripați sau sfincși), care, în mod evident, poartă atât amprenta lumii naturale, cât și a celei supranaturale. Tot cu privire la raporturile instituite între sublim și frumos în arta antică, mai putem deosebi și o anume alternanță a acestora 363. Astfel, dacă creațiile mesopotamiene și egiptene au fost dominate de atenția acordată sublimului în raport cu frumosul, în cele ale civilizației

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
de sinteză asupra complexității întregului fenomen artistic al reprezentării vizuale a sacrului din perspectivă contemporană, ar putea să indice spre următoarele idei: 1. Lunga istorie a reprezentării vizuale a sacrului reflectă interesul constant al omenirii față de cunoașterea și înțelegerea lumii supranaturale, preocupare ce s-a concretizat prin numeroasele încercări, elaborate de-a lungul timpului, și de la o civilizație la alta, de redare în formele și posibilitățile de exprimare ale artei a ceea ce se poate înțelege, de la caz la caz, prin conceptul

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
în istoria umanității, Enciclopedia Rao, București, 2004, p. 28. 336 Considerați printre primii creatori ai unei arte fantastice, asirienii sunt cei care au realizat primele animale fabuloase, cu corp de taur și cap de bărbat, sugerând tăria și forța ființelor supranaturale. 337 Jean Margueron, Orientul antic, în vol. Larousse, Istoria Artei, coord. A. Châtelet și B. P. Groslier, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 46. 338 Ibidem, p. 60. 339 Kazimierz Michalowski, L'art de l'Égypte, Éditions Citadelles & Mazenod-Editio, Paris

Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]