1,669 matches
-
scriitori. Unii scriu poezie de război ca Cicerone Theodorescu, Cântece de galeră (1946) - unde se regăsesc și imagini absolut remarcabile: "duci de-a călare cerul pe ceafă și pe spate" (În marș). Mihnea Gheorghiu evoluează de la o poezie de influență suprarealistă, a viziunilor tulburi, fantomatice din volumul de debut Anna-Mad (1942) - în care elemente din domeniul geografiei, biologiei, fizicii se asociază cu aluzii culturale - spre o lirică de război și chiar una socială, angajată în Primăvara în Valea Jiului (1949): "o evlavie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
însă voită, accentuată astfel încât aparenta seriozitate este subtil contrazisă tocmai de emfază. Ora fantastică, Cetățile albe, Șapte vânturi, Noaptea geniului anunță chiar prin aceste sintagme-titlu universul poetic aparte pe care Stelaru îl construiește, unul al umbrelor, fantomatic care prelungește imaginarul suprarealist. Toți cei patru poeți cunosc încercările unui destin tulbure. Lui Dimitrie Stelaru i se ia bucuria cea mai mare, aceea de a putea evada în spațiul literaturii și de a-și vedea opera publicată, Constant Tonegaru nu rezistă regimului de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
conturează un univers halucinant și decadent. Stilul incantatoriu amintește însă mai mult de Blaga decât de romantism. E o mitologizare a lumii, realizată însă prin refacerea sensurilor elementelor arhetipale. Călătoria eului liric are similitudini și cu cea prezentată de imagistica suprarealistă. Se călătorește dincolo de limitele rațiunii, într-un spațiu al umbrelor înșelătoare. Universul astfel constituit e mai puternic, mai pregnant decât orice realitate. Eumene, numele folosit pentru eufonie, cu rezonanțe grecești, are o semnificație ambivalentă, sugerând o făptură neomenească la marginea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest./ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu". Dincolo de imaginile acestea, dincolo de aspectul suprarealist al textului, să bănuim o conturare alegorică a universului literar al epocii? Sau doar o discuție în termeni generali despre universul poetic? Greu de zis, în condițiile în care Tonegaru nu e unul dintre membrii grupării care să exceleze prin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar poetul creează iluzia realității (opera de artă are câteodată și un autor fictiv, un amplasament, eul poetic se pune în postura posibilului admirator) și, respectiv, conceptual, ekphrasisul în care obiectul descris nu numai că este imaginar, dar are trăsături "suprarealiste" care-i fac imposibilă existența. Clasificarea nu poate fi riguroasă, ne avertizează autorul studiului, decât teoretic, practic tipurile acestea se amalgamează și putem regăsi poeme care au aspectul unor hibrizi din acest punct de vedere. Am ales să folosim termenul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
La Tonegaru, poemul Weltschmerz descrie un cadru ireal, disproporționat, în care, în ciuda tonului calm, se abordează tematica morții omniprezente. Fiecare strofă se focalizează asupra unui "colț" al acestui tablou imaginar. Fragmentarea textului, ca și asocierile neobișnuite apropie textul de pictura suprarealistă: "Umbrele dobitoacelor curg pe apă,/ limba lor rămâne în tristețe;/ ele ling turnuri,/ palate de sus cu care se adapă". Accentul se pune nu pe descrierea realității, ci pe reflectarea în adâncuri, dar această imagine în oglinda deformatoare a apelor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
face mai real decât realul: "La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret/ picherul negru gâfâie - amanet/ la linia ferată cu hipnoză." (Carnet lapidar). Universul astfel destructurat anticipează poezia celor din grupul oniric, continuând și preluând câteva modalități suprarealiste. Când se refuză metafora, rolul ei de a crea imagini sugestive este preluat de alte elemente ale limbajului artistic. Enunțurile repetitive revin, de aceea, cu o insistență pe care nu o mai descoperim, în poezia anterioară, decât la simboliști, în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dintre suprarealism (recunoscut, de altfel, în calitate de strămoș al onirismului, alături de romantism) și, totodată, se evidențiază un mod de înțelegere a producției literare care îi va apropia pe acești poeți de postmodernii anilor '80 și '90. Onirismul împrumută câte ceva din repertoriul suprarealist, din tehnicile sale, fără însă a pierde din vedere controlul lucid asupra actului creator: " Spre deosebire de suprarealism, literatura onirică nu reordonează și nici nu aglomerează la întâmplare elementele lumii reale. Ea creează o nouă legislație în care amintitele elemente alcătuiesc o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de actualități proiectate înaintea începerii filmelor! Iar dacă, la capătul drumului, veți spune și Dumneavoastră că "acesta nu este un jurnal", mă voi simți mai aproape de Magritte în efortul de a descifra ce se ascunde sub aparența realului în lumea suprarealistă în care am fost condamnați să trăim. Iași, decembrie 2014 2009 1 ianuarie 2009 " Sunt scepticul de serviciu al unei lumi în agonie" scria Cioran, la finele deceniului al optulea, în ale sale, ultime, Mărturisiri și anateme. Nu era aici
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
numi, polemic, "adevăratul roman al tranziției". Polemic față de prietenul Liviu Antonesei, cel care- s-a grăbit, din considerente amicale, să pună această etichetă pe volumul Maestro scris de Stelian Tănase, un op cu calități literare, dar mult prea stufos și suprarealist, haotic, insuficent strunit profesional și, la fel ca și în cazul meritoriei reconstrucții simbolice realizate de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor, lipsit de un editor tăios, hotărât cu vedetele mediatice, care să scoată balastul ce împovărează inutil manuscrise altfel interesante. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
asupra agendelor culturale și economice ale sistemelor de impunere a afacerilor și informațiilor drept conținuturi indiscutabile ale globalizării virtuale. Rădăcinile mediilor tactice au fost identificate atât în manifestările mișcării dadaiste, prin cultivarea șocului și antitezei, ori în cele ale mișcării suprarealiste, prin critica socială, politică și culturală pe baza experiențelor imaginației, cât și în practica deturnării situaționiste, prin aproprierea acțiunilor, imaginilor și cuvintelor culturii dominante și schimbarea sensurilor acestora. Apărut în urma evenimentelor care au dus la căderea Zidului Berlinului, drept consecință
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Fortuny), care găzduiau varii expoziții cu tâlc mai mult sau mai puțin. Palazzo Fortuny, de pildă, găzduia o splendidă expoziție intitulată ArtTempo, ce recapitula arta de-a lungul vremurilor, oferind gurmandului și totodată gurmetului cel mai grozav salon-hală de tip suprarealist, imaginat vreodată. Nici pomeneală să-și poată închipui cineva așa ceva (la Centrul Pompidou din Paris am văzut expuse frânturi din cabinetul lui André Breton, dar acestea sunt mignone pe lângă salonul lui Mariano Fortuny, celebrul stilist catifelar și mătăsar, prieten cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
putut citi niciun ziar atunci când Zidul Berlinului a căzut. Îmi aduc aminte de un coleg de clasă american, care ne-a adus cu mare emoție un ziar dimineața la micul dejun, țipând entuziasmat că zidul a căzut. Totul părea foarte suprarealist, și atunci nu am putut întrevedea toate implicațiile acelui eveniment istoric. Apoi în 1993, pe când așteptam răspuns de la diverse programe postuniversitare din Statele Unite, am călătorit în România din motive personale și am stat acolo vreo șapte luni. Am vizitat întreaga
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
natal, Timișoara. S-a dovedit a fi începutul sfârșitului pentru regimul Ceaușescu și cel mai bun tonic pentru recuperarea mea medicală. Reacția mea inițială la evenimentele acelor zile istorice ale lunii decembrie 1989 a fost foarte mult afectată de scenele suprarealiste prezentate de TVR prin intermediul televiziunilor occidentale. TVR a făcut înregistrările folosind echipamente și tehnici vechi, lucru care a creat o atmosferă, bine descrisă de Robert Kaplan în cartea sa Balkan Ghosts, care "revela o lume fizică în care cel de-
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
numai în perspectiva lui 2007 au dispărut. Din zori până seara Spectacolele de stradă au fost mult mai mult decât parade de personaje menite să stârnească râsul copiilor. Companiile cele mai mari din lume au animat orașul: Il Corso, show suprarealist al Aktion Theater Pan Optikum, din Germania, cu zeci de actori, acrobați și muzicieni ce brăzdau cu instalațiile lor uriașe marea miilor de spectatori, apoi conturul de foc realizat de francezii de la compania Carabosse cu numeroase ghivece cu flăcări înconjurând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de atitudine - din anii comunismului, și cel universal, de rebeliune în fața oricărei forme de autoritate. Nu cred că-i vine ușor... LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Frații Jderești CSI de Bragadiru se pune în funcțiune, în fiecare seară, în menajeria suprarealistă a lui Dan Diaconescu Direct. Alături de Agatha Christie din Caracal, Luis Lazarus investighează dispariția unei avocate din Brașov. Vorba aceea: a fost sau n-a fost...? A omorât-o soțul, zic unii. A fugit cu amantul, spun alții. Zeci de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
trezit pe toți în fața unei realități despre care nimeni nu părea să știe, sau în orice caz, nu vorbea cu voce tare, ca și când ar fi fost o infirmitate: PSD nu mai e atotputernic, alternativa există. Am trăit într-o Românie suprarealistă, a partidului-stat, în timp ce în realitate acesta scăzuse la 33%, cât a reușit să obțină la consiliile județene. Adversarul principal, Alianța D.A. (PNL-PD), căreia cei mai mulți analiști îi dădeau a doua șansă, l-a depășit cu două procente. Lucrurile sunt limpezi: chiar dacă
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
peste mai fine sau mai nete apropouri la Beatles, dar și la alte trupe istorice. Eroul se numește Jude, (Sexy) Sadie și (Dear) Prudence sunt și ele personaje ale epopeii lui, intermezzo-urile artistice sunt niște pauze de cele mai multe ori suprarealiste, realizate în transă colorată (vezi Strawberry Fields Forever și delirantele căpșuni de vopsea), dar perfect valabile și viabile. Nimic de ordinul kitsch-ului sau imitației leșinate. Osatura filmului - în ciuda unei povești coerente cu un băiat din Liverpool care pleacă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cum făcea și Frida, pe palierele subtile dintre culoare, formă și sunet, pe filierele acelea sinestezice care se deschid în stare de grație. Across the Universe se vede și se ascultă cu aceleași simțuri. Julie Taymor vine cu un caleidoscop suprarealist Într-un context actual în care filmul muzical ia forma filmului biografic, vezi Walk the Line sau Ray - urmând fidel linia roșie a etapelor vieții și creației, când nu mută pe ecran musical-uri celebre (Chicago), Julie Taymor vine cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
context actual în care filmul muzical ia forma filmului biografic, vezi Walk the Line sau Ray - urmând fidel linia roșie a etapelor vieții și creației, când nu mută pe ecran musical-uri celebre (Chicago), Julie Taymor vine cu un caleidoscop suprarealist, altfel extrem de bine gândit - nimic nu e delirant -, care își așază piesele mereu altfel. E și un film foarte personal (pe frații regizoarei îi cheamă Lucy și Max, ca pe două personaje principale), e și un film despre prezent, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
jur doar opere de artă din cristal aparținând unor mari artiști precum Keith Haring, Niki de Saint Phalle, John Brekke, Andy Warhol, Salvador Dali etc.. Tot aici te întîmpină teatrul mecanic de mare finețe al lui Jim Withing cu spectacole suprarealiste de o ireală, nepământeană frumusețe. Domul de Cristal, o cupolă geodezică din 595 de elemente, luminat mirific pe acordurile muzicii lui Brian Enos te ajută să spargi granițele spațiului și pe cele ale timpului. Evadezi mental în lumile multidimensionale. Frumusețea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
mod diferit, deoarece după ce a fost recunoscut ca "pictor de excepție" cum l-au numit câțiva critici de artă celebri se vorbea pretutindeni de persoana și personalitatea lui Alias, în timp ce unchiul care-l adoptase devenise peste noapte: tatăl talentatului pictor suprarealist. Ascensiunea neașteptată, petrecută cu mare repeziciune, a deșteptat însă o vie și deplină satisfacție în persoana mătușii sale. Ea nu s-a sfiit deloc când a afirmat, în prezența mai multor persoane, că Alias e un geniu. Era tare mândră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
avea timp să se ducă. Intrase într-un fel de inerție fatală ce-l ținea legat de pensulă, culori și pânză. Imaginația lui bogată crea tablouri noi ce nu-l dezmințeau, nu-l trădau continua să fie cu obstinație pictor suprarealist să nu-și dezamăgească criticii, să nu dezamăgească publicul. Așa se lansase, așa vroia să sfârșească: o celebritate ancorată pentru totdeauna în arta secolului, suprarealismul. Vedea în el tot ce e mai bun și mai durabil în plan estetic. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și o duduie decorativă în apartamentul din Boteanu. Maestrul, plin de emfază, s-a ridicat, la un moment dat, a toastat în cinstea lui Emmanuel și i-a încredințat-o, ritos, pe Cătălina! Eu mă uitam ca la un film suprarealist... și Dolfi ținea în mod deosebit la el, pentru că era un personaj! În ultima vreme, mai ales când era bolnav, am fost lângă el permanent, fie eu, fie Cătălina, fie nepoata lui, Irina. Peste tot, acasă, prin spitale, am fost
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Lucian Blaga, la Sibiu și Cluj, cursurile Facultății de Litere și Filosofie, absolvite în 1946. Horia Stanca îl debutează cu versuri în pagina culturală a ziarului clujean Națiunea română (1937). Publică Povestea tristă a lui Ramon Ocg (1941), mic roman suprarealist, în care se întrevede deja metaforismul fastuos-serafic al viitoarei sale exegeze eminesciene. Tot în 1941 îl vizitează, la București, pe E. Lovinescu, față de care va păstra, până la sfârșit, sentimentele ardente ale unui Ganymed față de Iupiter. Colaborează la Curțile dorului (1941
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]