11,672 matches
-
În după amiaza aceleiași zile am auzit clinchete de zurgălăi și am alergat în întâmpinarea lui Axel. Dar nu, nu era el ci un mujic din Gherasimovka care ne aducea foarte puțin din proviziile de care mai aveam nevoie ca să supraviețuim până în primăvară. Ne-am bucurat totuși pentru un săculeț cu linte și un altul cu mălai pe care ni-i adusese. Ne-a adus însă și vestea proastă că Axel este foarte bolnav, zăcea la pat cu fierbințeală mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
le aduce Artim. Nu mai este prea mult timp până trebuie să pleci, dar nici eu nu mai am mult de povestit. Din păcate mai am de depănat un episod cu adevărat tragic. Mă tot întreb cum de am putut supraviețui atât de mult după toate câte s-au întâmplat ? Dar poate asta a fost dorința celui plecat: să te aștept pe tine ca să putem închide, prin întâlnirea celor două ramuri, cercul lui de dor. Cele două femei mănâncă în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
El știe una și bună, anume că alesul, oricare o fi el, este dator să-l slujească, să-l ocrotească, să-l dădăcească, să-i dea, să nu-i ia, să-i rezolve, să-l povățuiască, să-l ajute să supraviețuiască, să intervină, să... să... În timp ce de-ale lui personale să se ocupe nevasta, soacra, copilașu... care adesea dau explicații pe la DNA și ANI și prin tribunale. Că tu... veșnic bagabont pe drumuri și prin cele ședințe, Cotescule! Și nedormit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
polul opus: nu puteam transforma nici măcar iluziile în cadavre. Ce mult aș fi vrut... Aș accepta dacă iluziile mele ar putea deveni cadavre aș accepta să fiu administratorul unui cimitir al iluziilor. Dar iluziile nu mor. Iluziile mele, cel puțin. Supraviețuiesc într-o creșă de adulți care cultivă himere. Uneori am impresia că sunt un personaj cu o viață încropită din mii de iluzii cumpărate în rate. Aș vrea să fiu chiar și un cimitir ambulant al iluziilor, al amintirilor urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
despre soțul ei. Iată, mi-am zis, înțelegând în sfârșit totul, că moartea este o adevărată mană cerească pentru om. De-atunci nu m-am mai temut niciodată de moarte. Copil fiind, chiar îmi părea rău că nu voi putea supraviețui morții mele, măcar un pic, atât cât ține drumul de la capelă până la groapă, ca să aud și eu, în sfârșit, vorbindu-se foarte frumos despre mine, adică rostindu-se adevărul gol-goluț. Este o satisfacție deosebită să vezi atâta lume care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Îmi întinde o vioară cu siguranță era un Stradivarius și zice angelic: "Mai întâi Sonata nr. 3 în re minor, de Mozart. În deșert, apa este foarte scumpă. În viață, totul se plătește; mai ales în deșert, unde foarte puțini supraviețuiesc..." A, nu, mi-am zis, este iluzia aceea de deșert, Fata Morgana, care a luat chipul profului... Mă liniștesc și dau din nou să beau. Bombeul prinde viață și mă altoiește delicat peste bot. Încerc să mă dezmeticesc, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
iarba fiarelor este și cea care ține în viață speranța. Vine o vreme, în viața oricărui om, nu numai în viața unui ticălos ca mine, când, deși a avut momente în care-și dorea moartea, vrea cu orice preț să supraviețuiască. Atunci e nevoie de speranță. Am avut acolo, într-o pușcărie, în aceeași celulă, un om foarte înțelept; poate că am avut norocul să-l întâlnesc pe cel mai înțelept om din lume. Știi, îmi spunea el, atâta vreme cât nu încetezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
facă. Ți-a scris de câteva ori însă, cum tu ai fost plecată... Ce-ai mai văzut prin țările prin care ai trecut? În străinătate totul este diferit. Trebuie să înveți să cunoști rapid locurile și inșii respectivi pentru a supraviețui. Acest lucru e cam așa și aici. Să știi că în Franța și în Anglia lucrurile stau mai simplu. Sunt câteva lecții și cam atât. Și te-ai simțit bine? Să știi că da. Pot spune că a fost frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai rece, furtună mai sălbatică, Lună mai luminoasă sau natură mai fioroasă. Nu erau spiritele rele cele care mergeau, era Universul întreg împotriva a două entități separate, care, prin voință, nu s-au distrus. Ele n-au luptat, ei au supraviețuit, existând mai departe și dăinuind universal împreună. Au mers în alt colț al Nimicului și au format acolo un alt Univers. Au devenit Soarele și Luna și sprijinul unei noi Veșnicii. Pentru că au fost Nemuritori. Idei (Aventura III) De la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de țară. Între orașe desenate în luminițe colorate și locuri sacre, pitorești, artă a religiei lăsate în prețiozitatea sa, între claritate și pulbere de aur, între mic și strâmt și imensitate adusă din condei. Scopul vieții e supraviețuirea. Pentru a supraviețui trebuie ca individul să fie idealul său de perfecțiune. Atunci el va putea găsi un inmodificabil în stare să trăiască veșnic, receptiv plăcerilor infinite. · Am ajuns acasă la iubitul meu. Ceva, mii de ceva mă urmăresc, dar aici e numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
surprize și obișnuințe. În realitate, nu e nimic atrăgător la un criminal. Aseară ți-am luat cercei/ să stea agățat ca ei" Ascult "Sandu", "De la sate" de la Fără Zahăr. Și ne luptăm pe viață. Pun tot ce am pentru a supraviețui. Însă se pare că el poate ceva mai mult, căci îmi prinde mâinile deasupra capului. Nu vreau să mor, așa că țip. Pe fundalul negru cu fulgere, pe melodia cerului străfulgerat, el spune: Și cine crezi că te va ajuta? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de pasiunea mea și îl sărut. Și el vrea mai mult, mi-e foame de el. Îmi cere mai mult, eu atâta am vrut, și ne împletim într-un zbor plăcut prin încăpere. · Și umanitatea e în siguranță daca eu supraviețuiesc cum cred eu, ea va supraviețui bine în formula mea, întregul univers. · · · · P.S. Tindem, ne îndreptăm spre micimea unui punct. · Cred că știu de ce trecutul trecut rămâne: ne perfecționăm cu fiecare clipă ce trece și nu am putea să let
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și el vrea mai mult, mi-e foame de el. Îmi cere mai mult, eu atâta am vrut, și ne împletim într-un zbor plăcut prin încăpere. · Și umanitatea e în siguranță daca eu supraviețuiesc cum cred eu, ea va supraviețui bine în formula mea, întregul univers. · · · · P.S. Tindem, ne îndreptăm spre micimea unui punct. · Cred că știu de ce trecutul trecut rămâne: ne perfecționăm cu fiecare clipă ce trece și nu am putea să let go la nimic din ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tot timpul liber la dispoziție pentru a-l petrece după bunul plac, aceasta în timp ce bărbatul trudește de dimineața până seara, iar acasă este absolut dependent de îngrijirile primite de la ea. Femeia se răzbună transformând subtil subjugatorul în subjugat: incapabil să supraviețuiască singur, bărbatul este tolerat, făcându-i-se toate voile nu pentru că el este stăpânul, ci din generozitatea arătată celui mai slab. Iată însă că, în Japonia anilor '80, se petrece o mutație curioasă: în loc să adopte, în continuare, rolul acesta supus
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să-mi acord eroismul recuzării timpului. Pentru că nu am fost atinsă de el, dăruită sau blestemată cu această lipsă congenitală a unei forme apriorice de sensibilitate, o oroare care i-ar fi tulburat somnul bătrânului filosof. Vă întrebați cum am supraviețuit până în prezent, spre a vă încerca răbdarea cu aceste rânduri. Vă atrag atenția că, acum, vă țin de vorbă pentru a vă arăta că mult mai interesant decât această mirare cu caracter general este cazul particular, în speță, cum am
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
până în prezent, spre a vă încerca răbdarea cu aceste rânduri. Vă atrag atenția că, acum, vă țin de vorbă pentru a vă arăta că mult mai interesant decât această mirare cu caracter general este cazul particular, în speță, cum am supraviețuit călătoriei la Kyoto. După planul lui Reiko, trebuia să ne sculăm în fiecare zi la șase, uneori la cinci, într-o jumătate de oră să părăsim hotelul pentru a ne arunca într-un vârtej nebunesc de alergături între diverse obiective
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
când simțea că se sufocă departe de Tokyo, de unde venise doar cu un an înainte). Ne-am așezat și noi aproape de capătul neprimejdios al mesei, adică departe de ceata zgomotoasă de bărbați, care se grupase, compact, în partea opusă. Încă supraviețuiește în Japonia, și puternic, conștiința care desparte, la petreceri chiar, femei și bărbați, făcându-i să se simtă inconfortabil unii cu alții. De jur împrejur, răsuna acum ciripitul femeilor, punctat la răstimpuri scurte de nelipsitul oishii, delicios, da, delicios nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să formulăm interogația cu privire la cauzele creșterii alarmante a numărului de sinucideri în arhipelag, în loc să ne refugiem în explicații care acuză exclusiv perioada de recesiune economică (și ea, pe cale de a se sfârși în prezent). Totuși, nici o societate umană nu poate supraviețui ca atare în absența unor identificări (ideologice, politice, ontologice etc.) care modulează în profunzime profilul mentalitar al membrilor săi. Așadar, la ce resurse fac apel japonezii în încercarea de a umple vidul, neputincioși fiind să eludeze complet amenințarea sa surdă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lui. Astfel, Înotător a vânat doi pureci, Plimbăreț-trei, Visător-trei, Voiajor-patru, Săltărețdoi, Somnoros-trei și Ochiblând -doi. Tatăl familiei a făcut suma și era tare nemulțumit că întreaga familie a prins doar nouăsprezece pureci. -Dragi copii, cu așa pradă nu vom putea supraviețui, zise Pește-gri. Gândiți-vă bine, captura împărțită la nouă este egal cu doi pureci și ceva pentru fiecare dintre noi. Nu cred că măcar unul din voi ar putea trăi doar cu atâta hrană. -Ploaia care a venit împreună cu Vijelia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Sunt în afara realității, vizionari religioși și entuziaști care nu au picioarele pe pământ; • persoane care au încredere în viață, dar nu posedă o credință religioasă. Nu le poate fi contestată acestor persoane, ce aparțin complet acestei lumi, posibilitatea de a supraviețui chiar mai bine și decât anumiți credincioși. Ajung la încrederea de fond prin relații interumane, muncă, activitatea politică sau științifică și prin etica umană. Închei prin a spune că și ateii sau agnosticii, pe baza încrederii lor de fond, pot
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Biblie (11, 6), unde lupul trăiește împreună cu mielul, iar leopardul se culcă lângă căprioară, unde vițelul și puiul de leu vor mânca împreună și un copil îi va paște. Așadar nu îmi fac iluzii, ființele vii, oricând și oriunde, pot supraviețui numai în dauna altor ființe vii și doar distrugându-le. Noi oamenii nu putem face altceva decât să limităm daunele pe cât este posibil. Nimic mai mult sau mai puțin. Nu putem schimba cursul timpului. Chiar în momentul când cerem ouă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acoperiș. Aceste persoane nu suferă de crize de pierdere a sensului existenței. În epoca imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, în centrul vieții persoanelor era, cum e și de înțeles, munca: în primul rând pentru a supraviețui, după aceea pentru a trăi din ce în ce mai bine. În această societate de muncitori timpul liber avea un rol secundar. Munca nu aducea doar siguranță, ci și un standard de viața mereu mai ridicat. Pe baza ei se ajunge la întemeierea noii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
măsură decât înainte să prevadă care din așteptările sale vor fi satisfăcute. De aceea, în acest ultim capitol doresc să exprim ceea ce simt drept profesiunea unui " Sper ce anume sper". Speranța, tripla viziune a speranței mele, împărtășită de mulți, va supraviețui scurtei mele existențe. Mi-am petrecut întreaga viață de teolog luptând pentru reînnoirea Bisericii catolice și a teologiei, ca și pentru o înțelegere ecumenică între Bisericile creștine. Am putut constata anumite succese, mai ales sub pontificatul Papei Ioan al XXIII
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Acest lucru l-au făcut și oamenii la începutul începuturilor, ținând seama numai de partea pur igienică. Cu timpul însă, și mai ales, după ce s-a constituit familia și s-au stabilit legături reciproce de iubire și simpatie, omul decedat supraviețuia în amintirea și sentimentele celor rămași în viață, fapt care a condus la stabilirea cultului morților, în alt sens decât cel igienic și pe care l-am putea numi oarecum religios, căci la stabilirea lui au intervenit și elemente din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cauzal între ele? Iată atâtea întrebări la care nimeni nu poate să răspundă cu preciziune! Dar fiecare dintre noi avem ultima dorință pe care o formulăm la capătul vieții, fie că ea va fi executată întocmai de către cei ce ne supraviețuiesc, fie că nu. Aceasta este realitatea! Răsfoind trecutul neamului nostru găsim pagini de duioase amintiri din care desprindem ideea de bunătate și evlavie, cuprinse în acele "adiate" sau "testamente", cum li se spune astăzi. Ele închid "ultima dorința", pecetluite cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]