6,950 matches
-
Singura „vină” a oamenilor din această categorie a fost că s-au opus comunismului și imoralității din viața politică. Acești oameni sunt legionarii. Pentru susținerea celor arătate mai sus a fost întocmit acest dosar cu probe oficiale și mărturii ale supraviețuitorilor din care reiese că: 1. Mișcarea Legionară a pledat permanent pentru Statul de Drept. 2. Statul din timpul domniei regelui Carol al II lea a ucis, prin unii reprezentanți ai lui, sute de legionari fără judecată. 3. Legionarii au participat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
români, probele și mărturiile din acest dosar, cerând să faceți dreptate legionarilor și morților acestora. În numele celor care-și cer dreptate, Partidul „Pentru Patrie” Președinte Dr. ing. Constantin Iulian Document 11.24 extras din dosar pag. 370 Petru C. BACIU, supraviețuitor al prigoanei couminste declară: „Fratele de Cruce ION BULIMAN, din grupul F.D.C. 47 Bacău, arestat în ziua de 15 mai 1948, este bătut timp de două luni la tălpi, la testicule, până la starea de semidecedat și readus apoi la viață
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
prin care îl implora să se închine lui Iisus înainte ca el să moară. Mal îl ura prea mult ca să-i dea satisfacție și era prea preocupat să se roage pentru o moarte fulgerătoare și lipsită de chinuri a fiecărui supraviețuitor de la Buchenwald, pentru totala curmare a amintirilor acestora și a coșmarurilor sale. Bătrânul a murit în octombrie. Fratele lui Mal, Desmond, regele mașinilor la mâna a doua din Sacramento, i-a trimis o telegramă bogată în invective religioase. Se încheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
celor patru victime. Barmanul a încercat să-l anihileze pe agresor, dar acesta l-a bătut cu patul pistolului până când omul și-a pierdut cunoștința. Barmanul a decedat din cauza rănilor la cap în această dimineață, la spitalul Queen of Angels. Supraviețuitorii l-au descris pe criminal ca fiind un «bărbat alb, posibil italian, trecut de treizeci de ani, înalt de un metru optzeci și cinci și de aproximativ nouăzeci de kilograme». Vinnie, ăsta ești tu! Scoppettone zbieră: — Nu-s eu! Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Înțeleseseră prea târziu că se află În fața unei forțe excelent antrenate, care știe În fiecare secundă ce are de făcut. Turcii fuseseră secerați de săgeți, iar, În panica atacului, nu putuseră reacționa la șarja condusă impecabil de căpitanul Baldini. Puținii supraviețuitori crezuseră că retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir direct, fără boltă, cu săgeți grele, de oțel, care aveau forța de a străpunge armurile. Turcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de sărăcie. Nimeni nu știa, Încă, de ordinului secret al domnitorului. Dacă spătarul Mihail și căpitanul Oană izbândeau măcar să salveze Suceava, călărimile aveau să primească ceea ce ceruseră Înainte de a pleca la luptă. Trei săptămâni ca să-și Îngroape morții, ca să salveze supraviețuitorii și să strângă cât puteau din recolte. Era o decizie care nu ținea de comandantul de oști, ci de omul care trebuia să asigure viața țării, indiferent de rezultatul războiului. Înfrântă sau nu, Moldova trebuia să supraviețuiască. Chiar și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două mari flote mongole s-au scufundat În anii 1274 și 1281, din cauza unor furtuni pe cât de necruțătoare, pe atât de inexplicabile. La rândul ei, flota turcească pornită În august 1476 spre Moldova s-a scufundat și ea, fără nici un supraviețuitor. Momentul este descris astfel de Nicolae Iorga: „Pe marea albastră așteptau corăbiile cu pânze, luntrile ca să treacă Înapoi pe Împăratul neînvins, sau cercetau porturile muntene și crâmlene pentru ca să aducă de acolo hrană la zecile de mii de ostași. Dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Agra, primul lucru pe care l-a făcut, a fost să consulte un ghicitor în palmă, care i-a recomandat să se ferească de apă. Poate tocmai această recomandare a salvat-o. Ea și alți doi servitori au fost singurii supraviețuitori ai potopului sau cel puțin așa au crezut. Căutând și alți supraviețuitori, au luat-o spre viroagă, ajungând la o peșteră a tâlharilor, în fața căreia se afla Amrita, îmbrăcată în cămașă și șort kaki. Trupul unui englez pe jumătate dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un ghicitor în palmă, care i-a recomandat să se ferească de apă. Poate tocmai această recomandare a salvat-o. Ea și alți doi servitori au fost singurii supraviețuitori ai potopului sau cel puțin așa au crezut. Căutând și alți supraviețuitori, au luat-o spre viroagă, ajungând la o peșteră a tâlharilor, în fața căreia se afla Amrita, îmbrăcată în cămașă și șort kaki. Trupul unui englez pe jumătate dezbrăcat, fusese scos din noroi la vreo doi kilometri mai jos, spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe purtătorii unor vechimi, noua orînduire ar fi trebuit să-și făurească propria cultură. Inventînd cu consecințe imprevizibile reguli, omul a creat un mod de supraviețuire care a ucis forme ce-ar fi trebuit salvate măcar atîta vreme cît rezistau supraviețuitorii lor. Goilav continua să monologheze. Creator ori nu, omul rămîne un creat. În răstimpul milioanelor de anotimpuri necesitatea i-a format nu numai condiția fizică, ci și una sufletească: fără protejarea ei, schimbările îl împing în prăpastie. Picasem la Goilav
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Anayama, armata lui Ieyasu merse de la Minobu la Ichikawaguchi. Oda Nobutada atacă Suwa de sus și pârjoli Capela Suwa Myojin și un număr de temple buddhiste. Arse până-n temelii casele oamenilor de rând din lungul drumului, în timp ce urmărea soldați inamici supraviețuitori și înainta - zi și noapte - spre Nirasaki și Kofu. Într-un târziu, sosi și sfârșitul. Era dimineața celei de-a unsprezecea zile din Luna a Treia. Unul dintre vasalii personali ai lui Katsuyori se dusese în sat, de cu noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea să se înhăiteze cu Mori și să profite, armata lui Hideyoshi, care cheltuise atâția ani obositori cu campania, avea să rămână îngropată în apus, fără a mai vedea niciodată capitala. Tokugawa Ieyasu, care se afla la Osaka, era un supraviețuitor inteligent. Odată ce ar afla că Nobunaga e mort, atitudinea lui avea să depindă, în întregime, de ceea ce-i oferea Mitsuhide. Hosokawa Fujitaka, fără îndoială, urma să se indigneze pentru moment, dar fiul lui se căsătorise cu fiica lui Mitsuhide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mulți oameni se îmbolnăveau, iar proviziile alimentare se stricau din cauza umezelii. Apărătorii adunaseră uși și scânduri și construiseră bărci ușoare, cu care să atace corăbiile de război ale lui Hideyoshi. Două sau trei dintre micile nave se scufundaseră, dar supraviețuitorii înotaseră până înapoi la castel și declanșaseră un al doilea atac. Când sosi armata clanului Mori, iar drapelele și flamurile începură să se vadă din castel, apărătorii crezură că erau salvați. Dar, nu peste mult, înțeleseră imposibilitatea situației. Distanța dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fără el, asemenea probleme importante nu puteau fi rezolvate. Folosind drept „cheie“ această putere de influență, Katsuie schimbă direcția și coti spre Castelul Kiyosu, din Owari. Pe drum, din ceea ce auzi și după rapoartele cercetașilor, descoperi că mulți dintre vasalii supraviețuitori ai clanului Oda se îndreptaseră spre Kiyosu înainte ca scrisorile lui să fi ajuns la destinație. Samboshi, fiul moștenitorului lui Nobunaga, Nobutada, se afla deja acolo și, în mod firesc, toată lumea era de părere că și centrul de comandă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu modestie, Maeda Geni, vasalul care primise ultimul ordin al lui Nobutada când acesta din urmă era pe punctul să moară, în lupta de la Castelul Nijo. După câte se părea, nu găsea nici o onoare în faptul de a fi singurul supraviețuitor prezent. Samboshi avea doar doi ani și, pe când păzitorul său îl ținea în poală, drept în fața tuturor seniorilor adunați, nu avea deloc astâmpăr. Întindea mâna, îl apuca pe Tamba de bărbie, iar, la un moment dat, se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
remarcile anterioare, deși abia putea să suporte dezamăgirea. Totuși, mai nutrea o anumită speranță. Era în legătură cu următorul punct la ordinea de zi a conferinței: soarta fostului domeniu Akechi - sau, cu alte cuvinte, problema modului de a împărți domeniul între vasalii supraviețuitori ai clanului Oda. Întrucât era o problemă substanțială care afecta, în mod direct, interesele tuturor generalilor, nimeni nu se aștepta să se poată ocoli această dificultate - chiar mai mult decât în cazul problemei succesiunii. — Această chestiune ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Deci, nu vrei să puneți capăt acestei gâlcevi? întrebă, în cele din urmă, Inuchiyo. Nu prea e o problemă pentru cineva ca mine, dar familia Seniorului Nobunaga încă mai este încurcată în toată situația. Nu se cade ca vasalii săi supraviețuitori să doarmă în același pat, având, însă, visuri diferite. Cuvintele lui Inuchiyo părură să schimbe expresia din ochii lui Hideyoshi. Inuchiyo îi atribuise vina conflictului, iar acum se pregătea să facă față unui protest violent. Pe neașteptate, Hideyoshi încuviință viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Yanagase din Echizen. Când a auzit că Hideyoshi ajunsese la Yamazaki, Ieyasu a spus: — Provincia noastră poate fi întru totul liniștită. Și și-a retras armata la Hamamatsu. Ieyasu nu se considerase niciodată ca fiind din aceeași categorie cu vasalii supraviețuitori ai lui Nobunaga. El era un aliat al clanului Oda, câtă vreme Katsuie și Hideyoshi erau generalii lui Nobunaga. Se întreba de ce ar fi fost cazul să ia parte la lupta dintre vasalii rămași în viață, de ce să se bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ogane și Kinoshita își adunară repede oamenii și coborâră versantul muntelui. Era acel moment al zilei când zorii se albeau, iar Hayato își trimisese forțele. Când oamenii conduși de Ogane și Kinoshita ajunseră la poala muntelui, fură ambuscați de Osaki. Supraviețuitorii atacului încercară să fugă spre bradul cel mare din Ikenohara, unde aveau să-l aștepte pe Shogen. Dar oamenii lui Hayato înconjuraseră capătul de miazănoapte al Muntelui Dangi și, prin acea direcție, le tăiară calea. Încercuiți și de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Castelul în sine, însă, nu căzu până în seara zilei a șasea. Hideyoshi puse să se construiască fortificații pentru mai târziu, într-un punct strategic din Taki, și reveni până la Ogaki, în ziua a treisprezecea. La Castelul Ogaki, se întâlni cu supraviețuitorii din familia lui Shonyu și le consolă pe soția și pe mama lui. — Îmi dau seama că vă simțiți singure. Dar nu uitați nici un moment despre viitorul promițător al copiilor voștri. Trebuie să-ncercați să vă trăiți restul vieții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
istorie. Unul dintre ei este și Alexandru Mânăstireanu, profesor pensionar, care la vârsta de 90 de ani publică această carte, recenzată aici. Din dicționarul lui Vasile Ghica aflăm că Alexandru Mânăstireanu a absolvit și cursurile facultății de Filologie din București. Supraviețuitor fiind, erou în sensul cel mai adevărat al stării acesteia, după mulți ani de așa-zisă normalitate, reușește să-și capete unele drepturi, pe care le „cucerise” prin muncă și prin luptă. Să cităm din carte: „Prin 1935, în octombrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
eu cu un zâmbet enorm, dar timid întipărit pe chip. Am reușit. Am trecut pe la Cloisters și am supraviețuit ca să ne spunem povestea. Senzația generală era că amândoi trecuserăm printr-o încercare groaznică, iar experiența asta ne unise. Eram precum supraviețuitorii dintr-un avion care fusese deturnat și care se întâlneau acum o dată pe an ca să rememoreze, cu ochii aburiți de lacrimi, clipele în care-și băuseră propria urină, își măcelăriseră rudele ca să aibă ce mânca și fuseseră bătuți măr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în dimineața aia, îmi pusesem pe mine prima cămașă pe care o înșfăcasem de pe fotoliu - aceeași cămașă neagră, cu nasturi până jos, pe care o purtasem și în vinerea precedentă. O zi care fusese deosebit de stresantă. Cămașa arăta ca un supraviețuitor dărâmat; de la subțioară emana un puternic miros alcalin. Când să mă îndrept către ușă, ochii mi-au căzut pe calendarul uriaș de pe perete. În sfârșit, ianuarie - a șaptea lună. Simbolul jumătății perioadei. Crăciunul venise și trecuse, cu biata mea mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
decât oricând altcândva. Eram îndrăgostită nebunește de el. Nici un bărbat nu se mai purtase așa frumos cu mine și trăiam cu sentimentul incredibil că sunt apărată, că omul ăsta inteligent și cumsecade știe cu adevărat cine sunt. Eram amândoi niște supraviețuitori. Trecuserăm amândoi prin atâtea și, după atâtea suișuri și coborâșuri, stăteam amândoi pe picioarele noastre, pregătindu-ne să ne căsătorim... Într-o zi, m-am dus la New York, să-l văd pe Tom, și trebuie să recunosc că mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sfârșit, rătăcitori: foști țărani liberi, moldoveni, fugiți din satele lor, date - și prinși; deasemeni: alungați de pe pământurile lor din Sud, de la Gurile Dunării și de pe litoral, unde Rușii „curățaseră” terenul, apoi Îl colonizaseră masiv cu Germani, Elvețieni, Francezi - unii fiind supraviețuitori din Marea Armată, de aceea fuseseră fixați În sate-noi cu nume dulci urechilor galonapoleoneene: Berezina, Borodino, Arcis (sur-Aube)... Întâia ispravă a Italianului (oamenii Îi spuneau ’Talianu’, dar și, ca o răzbunare onomastică: Sârdar Ali și Sâr Ali): construirea „Curții”. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]