4,234 matches
-
Domnul știe cum și-a cârpit viața, frații fără grai... Niță era bărbat frumos, cu-naltul de mijloc, părul negru tuns în foarte scurt, ochii privind în blând, buzele pline cu zâmbet de colț, dar vorba era moartă și auzul surd. Nu auzea ce-i spui, dar înțelesul era în caznă și-ți răspundea cu mutul în repet, cu zâmbet și cu dat din cap... - Bună ziua, Niță ! - ?!?!...(Parcă-mi șoptea „Bun întâlnișul!”) - Ce mai faci ? - !?!?... Schița un ușor zâmbet) - Știi cine
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
ceva rău și de rușine... Apoi pleca cu capu-n jos cercând s-ascundă supărare în trist și ne-ajutor... Iar eu veneam să-i fiu de sprijin, certând copiii și zicându-le că e păcat să superi un om surd și mut, dar ceata oțărâtă se îndârjea în rău. Atunci veneam spre Niță și îl băteam pe umăr ca să-l fac să uite iar el înțelegea palma și-o-nlocuia cu zâmbet de mulțam. Apoi pășea spre ei cu o
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
Iane Cantacuzino fiind mare ban al Olteniei și capuchehaia domnului Munteniei la Constantinopol). O poruncă a lui Mihnea Turcitul este adresată ,,slugei domniei mele lui Mihail banul din județul Mehediți". La finele aceluiași an (1590) este mare stolnic. Sub Ștefan Surdul devine mare postelnic (1591), apoi mare agă (1592) și chiar ispravnic, în locul unchiului său Iane, care locuia la Istanbul. În urmatorul an, Mihai era ban al Olteniei, cea dintâi dregătorie a țării, domn fiind Alexandru cel Rău. Birurile grele impuse
NE-AM UITAT EROII ACESTEI GLII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340716_a_342045]
-
până la apus. singurătatea țese rembrantiind la stampe, cu chipul Tău pe ceruri, pe șesuri și pe ape, adâncul întuneric se-ntinde ca un vis, iubirea mea e mare, tăcerea, un abis ... Tu porți iubirea noastră-,întregul univers și eu durerea surdă a ultimului vers, pe trepte de albastru cobor patriarhal pe cum îmi cade vremea, ca valul după val. joi, 2 august 2012 Referință Bibliografică: Cerule... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 580, Anul II, 02 august 2012
CERULE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340809_a_342138]
-
le puteau scoate afară, așa că alergau de colo colo, spre disperarea țambalagiului. De atunci așa i-a rămas numele sârbei altoite pe căluș, „Șoarecele”. Și unde mai pui că era și în satul cunoscutului fotbalist...Șoarece! *** Rămânea satul mut, rămânea surd, asta până se întorceau de la nunți, luni seara. Se întorceau tăcuți, obosiți, nedormiți de trei nopți. În tot acest timp luau țărâna în picioare și în piept, uneori luau cuvinte grele, care dureau mai mult decât efortul și se uitau
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
Acasa > Poeme > Devotament > (BE)ATITUDINE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1263 din 16 iunie 2014 Toate Articolele Autorului zidesc ferestre încastrate în sufletul tău citadelă-atee nu pot cu aripile mele surde să mutilez (dez)ordini sofisticate aerul eretic amuțește ecouri inspiri blazat iubiri camuflate spuma berii amare ai întins-o pe sânii mei ca un călăreț din stepă saliva însetatată de frumusețe fumul țigării îți pictează tavanul deformat de rudimente campestre
(BE)ATITUDINE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340929_a_342258]
-
te-am chemat în visurile mele, ca pe luceafăr singur între stele. Dar de iubirea-mi ai rămas departe. T-am urmărit cu dorul, neîncetat. Iar dragostea ți-am pus-o-n poezie. Dar inima mi-a rămas pustie că, surd ai fost la strigăt, când te-am chemat. Ți-am ascultat iubirea de vioară, când alt chip ducea acorduri pe strune. Că-n el te vedeam, ca odinioară. Ecouri de dor îți las în suspine, să îmi auzi a inimii
4 SONETE- (I) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341010_a_342339]
-
dor încă din primul text «Pământul făgăduinței» pe care ne-o prezintă ca fiind o „femeie frumoasă... cu statura sub medie, spre scundă, dar bine proporționată”. Mama, femeia milostivă gata oricând să ofere în blid de mâncare necăjitei Caterina din «Surda» „murdară și plină de păduchi”, mama care empatizează până la autoidentificare cu «Frosa» pentru necazurile căreia lăcrimează și face tot ceea ce îi stă în putere ca să o ajute. Întruchiparea „icoană” a ceea ce este și trebuie să fie mama nu se restrânge
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
să-și poată găsi un loc de muncă, putând astfel să își asigure cu multă demnitate și prin forțe proprii existența sieși dar și copiilor, până la revenirea acasă a capului familiei. Model de înaltă demnitate feminină este și Caterina alias Surda care, rămasă pe drumuri după ce bărbatul de al doilea, un bețiv violent, i-a vândut casa pentru plata datoriilor făcute cu băutura, ajunsă bătrână, bolnavă, totuși „Surda nu cerșea niciodată”. Am remarcat în povestirile lui Dan Petrescu că acesta nu
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
acasă a capului familiei. Model de înaltă demnitate feminină este și Caterina alias Surda care, rămasă pe drumuri după ce bărbatul de al doilea, un bețiv violent, i-a vândut casa pentru plata datoriilor făcute cu băutura, ajunsă bătrână, bolnavă, totuși „Surda nu cerșea niciodată”. Am remarcat în povestirile lui Dan Petrescu că acesta nu se dedică creionării unor portrete minuțioase, cu descrieri fizice ample, doar câteva cuvinte, în una, două fraze, însă lasă cu măiestrie să se dezvăluie personalitatea acestora din
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
rolului de transmitere a acestor valori spre noile generații de către familie și în special de către mamă care stătea acasă ocupându-se de educația și supravegherea copiilor, în timp ce bărbatul era plecat la muncă: „mama... ne punea la punct când deveneam obraznici”- «Surda». „Pelerinul Rătăcit” este un volum cu povestiri care prezintă aparent fapte banale, comune desprinse dintr-un cotidian familiar. Stilul frust, concis, cu care sunt prezentate, fără nici un fel de artificii care sa ia din originalitatea curată a zugrăvirii schițelor sale
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cald Calzi și cuibăriti De suflete Stăm înrudiți Prin cărți Umblăm înnebuniți Privind pe geam înmărmuriți Întinși în pat Goi și uluiți Aruncați cortina peste noi E o seara magică Surdă de lumină Nemișcată de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorată de suflete imense Aruncați cortina peste noi Ne-am îmbrățișat Și suntem goi! Referință Bibliografică: Cald / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01
CALD de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341104_a_342433]
-
este în Italia și fără să-mi spună nimic... Trebuia să mă lăsați să mor, la ce să mai trăiesc? Apucă el să spună printre ușoare sughițuri și pauze între cuvinte, continuân apoi să plângă, sacadat, înecându-se în gemete surde. Între timp, la fața locului mai sosise un echipaj de la Poliția locală, o agentă și un agent care auziseră prin stație apelul și un echipaj de la Ambulanță. În timpul relatării omului, îi ascultau povestea încremeniți, încercând să-i dea un motiv
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
n-au răsărit. Se aude cum închizi ușa, cari după tine geamantane - cu toate înfrângerile de până acum. Cum te apropii, se scutură ninsorile, diminețile albe de așteptare își lipesc florile de geamul ferestrei, în tâmple parcă-mi bat clopote surde. Se deschide poarta destinului pe care-l poftesc să intre; Moș Crăciun cu sania nopții, Te înconjor cu daruri și sunete de stele aflate acum pe acoperiș; sania pleacă lăsând vraiște atâtea bucurii în odaia cu brad împodobit unde iubirile
NOAPTE DE CRĂCIUN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341496_a_342825]
-
Cine să-mi slăvească împlinirea, acolo unde freamătul izvoarelor s-a înstrăinat... Cînd apele mușcau din maluri și pămîntul se golea de seve, toate întrebările se înrădăcinau în noua ordine a lucrurilor; și, uneori, se zbate-n tîmplă o durere surdă ca o amintire. 25 mai 2013 Despică întunericul Despică întunericul ce defilează ca o nălucă prin fața amintirilor năruite prin viața mea stingheră, trăită pe un cîmp de luptă. Cuvintele cad ca o grindină în cupa prea plină a învingătorilor; priviri
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
nu un rătăcit, printre sălbatici, ci un adevărat și încăpățânat luptător, pentru NĂDEJDEA MÂNTUIRII ARMONIEI LUMII TERESTRE! Luptător, cu incredibile resurse, pentru recuperarea și restaurarea, în lumea aceasta căzută, a Frumosului, întru Duhul Umano-Divin Resurect! El, THEODOR RĂPAN, nu e surd la realitate, ci are curajul (apropiat de demența senină hölderlin-iană!), de a impune EL ritmuri lumii, refuzând să accepte sincopele thanatico-apocaliptice, care i se propun, ca surogate de viață/ritm vital. THEODOR RĂPAN vrea VIAȚĂ AUTENTICĂ/SACRĂ, tot așa cum el
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
mari pretenții: „Ce mi-e tandea, ce mi-e mandea!”; „să trăncănesc ca prostu-n tramvai!”; „Tot un drac până la urmă!”; „o mie de vorbe un ban nu fac”; „de ceapa ciorii”; „Hai, ușcheală”; „să nu te mai trezești vorbind ca surda-n clacă!” - desigur, toate acestea având un înțeles doar de ei știut și intrat în folclorul dunărean, de la lume adunate. Un alt părocedeu stilistic este introducerea în povestire a filelor de jurnal, referitoare la evenimentele petrecute atunci, de pildă, mutatul
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
îmbrăcată cu o rochie verde de smarald mulată pe trup, avea părul lung roșu-castaniu cu șuvițe blonde - s-a apropiat de mine, am lăsat-o să se apropie nepermis de mult, pentru că aflasem deja că săraca fată era și puțin surdă, adică surdă-surdă, dar frumoasă foc. Și cu o voce neobișnuită mi-a șoptit, delicat, la ureche: - Unde sari, tu, nebuno? Ca să văd ce sămânța de moarte mai are în ea - de moartea din dragoste primită ca un semn de lumina
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
Dacă era după ea, muream demult ... Da', ia zi! Cum te împaci, cum o duci cu baba? - Cocoș!... Moș Cocoș mă cheamă, nepoate! - Hai, las-o! Te faci că n-auzi! Te dai cocoș și-mi spui că baba-i surdă ... Se vede c-ai fost sub papuc toată viața. Caroseria pilotului de cursă lungă sări de pe fix la vreo 10 km de orgoliu fâlfâindu-și flapsurile fleșcăite în fața lui Mișu. - Io, bă!? Ia uite ce mușchi de avion am! Când
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
pipăi secundele. Pe de altă parte, zâmbetul izvorât din încrederea în triumful binelui și al frumosului în viață este acela care a dat forță scrisului meu, ajutându-l să nu se împleticească printre lumini gata să se stingă, printre ecouri surde, l-a ferit să se împiedice de muțenia tăcerii și să se lase dominat de prea lungi ecouri din trecut. Firea mea optimistă, cu deschideri spre orizonturi mai largi, a pus zâmbetul încrederii în viață să-mi supravegheze scrisul, să
CUVÂNT ÎNAINTE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342184_a_343513]
-
o umbră trecătoare/ că viața mea/ e pură întâmplare/ neînțeles cuvânt.../ Eu cred că sunt/ sclipirea unei năluciri/ solare/ fiorul prins/ în iernile polare/ năucitor avânt.../ Eu știu că sunt.../ Eu cred că m-am născut/ spre a muri.../ ce surdă e strivirea/ între azi/ și timpul ce-a trecut.../ (Sub semnul timpului). Pentru Valentina Becart întreaga lume aparține timpului, cu ghearele lui de gheață, implacabil, timpul ca o tăcere, sub semnul căruia poeta afirmă: Să n-auzim tăcerile jelind/ Să
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
iubirii parcă este tot mai îngustă și toamna asta atât de bogată-n culori ar fi trebuit să ne împlinească să ne unească dar simt cum ne îndepărtează și clipa oftează frânge aripa nu aud decât un țipăt al zborului surd ce se sugrumă și cade învins ... lasă-mă să te privesc chiar dacă iubirea se stinge odată cu amurgul toamnei să-ți simt ultima licărire din ochi precum ultimul jar din sobă înainte de a deveni cenușă ... pe ulița mea pustie plouă cu
ELEGIE LA SFÂRŞIT DE TOAMNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342209_a_343538]
-
greu seceta lui patruzeci și opt, fiecare sat își plângea flăcăii plecați pe front și care nu mai apucaseră să se întoarcă la vetrele lor și, încet încet viața se reașeza în matca ei, cu bune și rele, indiferentă și surdă la durerile oamenilor. Părinții mei își câștigau pâinea din truda zilnică, uitându-se spre cer dacă plouă sau nu plouă și socotind mereu dacă ne va ajunge bruma de recoltă a celor trei pogoane și jumătate de pământ pe care
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
bucura de fiecare oră.” John Boswell Seară friguroasă de început de ianuarie. Nori negri, grei, se fugăresc pe cer, scuturânu-și încărcătura asupra pământului. Prin rafale puternice, crivățul își revendică pretențiile asupra mării și ținutului dintre aceasta și Dunăre. Un vuiet surd este perceput de urechea mea, ca un zgomot de fond. Sunt apele mării. Aceasta își manifestă prin zvârcoliri tulburarea de care este cuprinsă la sosirea iubitului, pe care nu-l pot reține numai pentru ea. În odaie plutesc miresmele focului
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
bucura de fiecare oră.” John Boswell Seară friguroasa de început de ianuarie. Nori negri, grei, se fugăresc pe cer, scuturânu-și încărcătură asupra pământului. Prin rafale puternice, crivatul își revendică pretențiile asupra mării și ținutului dintre această și Dunăre. Un vuiet surd este perceput de urechea mea, ca un zgomot de fond. Sunt apele mării. Aceasta își manifestă prin zvârcoliri tulburarea de care este cuprinsă la sosirea iubitului, pe care nu-l pot reține numai pentru ea. În odaie plutesc miresmele focului
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]