2,093 matches
-
874-877) Totuși un astfel de deznodământ nu mai este o condiție necesară pentru realizarea tragediei. D'Aubignac contestă distincția operată chiar de la începutul secolului între tragi-comedie și tragedie, în funcție de natura deznodământului, fericit sau nefericit. El susține că tragedia, după ce a suscitat emoții foarte vii, se poate termina printr-o bucurie care să le calmeze. "Tragedia reprezenta viața prinților, plină de neliniști, de bănuieli, de tulburări, de rebeliuni, de războaie, de omoruri, de pasiuni violente și de mari aventuri... Or, dacă deosebim
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Le Cid, I.7) Corneille citează trei tragedii care are motive să fie deosebit de mândru, Cidul, Horațiu și Antiochus. El atribuie intensității conflictului dintre relațiile de alianță de sânge și prin căsătorie entuziasmul pe care aceste trei piese l-au suscitat publicului. "Horațiu și Curiațiu nu ar fi deloc de plâns, dacă nu ar fi prieteni și cumnați, nici Rodrigo dacă ar fi urmărit de altcineva decât de iubita lui, iar nefericirea lui Antiohus ar impresiona mult mai puțin, dacă altcineva
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vedere încă din 1750 în Discursul asupra Științelor și artelor (Discours sur les Sciences et les Arts16), în care răspunde la următoarea întrebare, propusă de Academia din Dijon: "dacă restabilirea științelor și artelor a contribuit la epurarea moravurilor". Scrisoarea este suscitată de articolul Genève pe care l-a publicat d'Alembert în tomul 7 al Enciclopediei, apărut în 1757. D'Alembert l-a redactat la cererea lui Voltaire, care voia să implanteze un teatru la Geneva, în scopul de a-i
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comediantului constituie obiectul unei mari dezbateri de-a lungul întregului secol al XVIII-lea, care acordă un loc privilegiat emoției. Actorul trebuie sau nu să simtă ceea ce joacă? Arta sa, care le apare unora ca fiind produsul unei alchimii magice, suscită și analize raționaliste, cea a lui Diderot în special. Științele care încearcă să exploreze psyché-ul, psihiatria, fenomenologia, psihanaliza, deși încă departe, se întrevăd deja din suita strălucită de întrebări din Paradoxul asupra comediantului (Le Paradoxe sur le comédien). Luigi Riccoboni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se teme că îi fug treptele de sub picioare." Traducerea lui Vigny, care taie unele bucăți de scenariu, care minimalizează multe distanțări de la normă în limbaj, care atenuează brutalitatea sălbatică a lui Iago, rămâne totuși timidă. În ciuda scandalului pe care îl suscită, piesa are totuși, spre marea satisfacție a lui Vigny și a romanticilor, un viu succes, ceea ce apare ca un răspuns pozitiv la întrebarea pusă de Vigny, în Scrisoarea către Lordul *** despre seara de24 octombrie 1829 și despre un sistem dramatic
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Grotescul generează atunci un râs salubru, eliberând trupul de interdicțiile ce apasă asupra lui. El înflorește în epoca Renașterii cu cei "trei Homeri bufoni: Ariosto în Italia, Cervantes în Spania, Rabelais în Franța". În epoca romantică, grotescul, devenit mai sumbru, suscită un râs scrâșnit printre dinți, care nu mai este împărtășit de grupul social, ci răsună, lugubru, în solitudinea sufletului 90. Cuprinzând viața în toate dimensiunile ei, oricât ar fi ele de contradictorii, de la sublim la grotesc, drama atinge un adevăr
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-lea. În 1895, când Lugné-Poe montează Le Chariot de terre cuite 6, una din piesele cele mai celebre ale repertoriului sanscrit, se petrece o adevărată revelație pentru publicul occidental. În 1931, venirea la Paris a unei trupe din Bali, care suscită imediat un articol înflăcărat de-al lui Artaud, intitulat "Pe scena balineză" ("Sur le théâtre balinais"), provoacă la rându-i entuziasmul. Influența teatrelor orientale asupra dramaturgiei europene în secolul al XX-lea este imensă. Ele oferă un spectacol complet în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai concep decorul ca pe un cadru ilustrativ. Emile Dujardin, care visează la un "teatru invizibil", pune față în față spectacolele amărâte pe care i le oferă scena timpului său, unde totul este artificial, și imaginile interioare pe care le suscită muzica. El scrie, în La Revue wagnérienne din 8 aprilie 1886: "Astăzi avem de ales între: * sau un teatru, decoruri, actori, un fel de decoruri în trompe-l'oeil, aparența unei păduri și scândurile, nici convenție pură, nici reprezentare artistică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
noastre și actorii din Meiningen, un compromis între o convenție și o realitate, falsul prin definiție; * sau concertul, adică nicio pretenție de reprezentație, ci drum liber concepției, spațiul deschis realității superioare a pădurilor și gazdelor divine pe care o va suscita în noi imaginația: căci această muzică este un decor, (...) și această muzică mai reprezintă și personajele (...), și cu ochii închiși sau cu ochii deschiși în timp ce cântă muzica, iar cuvintele răsună duse de voci la fel de absolut abstracte ca instrumentele orchestrei, noi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el încearcă emoțiile personajului pe care îl încarnează, stăpânindu-le în același timp. Pentru acest lucru, el trebuie să caute "subtextul", adică să descopere, printr-un îndelungat efort de a coborî în sinea lui, toate emoțiile pe care textul le suscită în el și pe care le va retrăi în joc. "Ce înțelegem prin SUBTEXT? scrie Stanislavski în Construirea personajului. Ce anume, din text, se ascunde în spatele și în interiorul cuvintelor propriu-zise ? (...) Este exprimarea manifestă a conținutului omenesc al rolului, exprimare resimțită
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sine. "Ceea ce ni se pare a fi de cel mai mare interes social, scrie el în Despre o dramaturgie nearistotelică, este scopul pe care Aristotel îl atribuie tragediei: catharsisul, curățirea spectatorului de teamă și de milă prin imitarea unor acțiuni suscitând teama și mila. Această curățire se bazează pe un act psihologic foarte special: identificarea spectatorului cu personajele în acțiune pe care le imită comedianții. Numim aristotelică orice dramaturgie care provoacă această identificare, fără a ne interesa să știm dacă ea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Corneille. 18 Aristotel se ferește să-l citeze pe Euripide, care folosește mult deznodământul cu mașinării, căci îl consideră, pe de altă parte, ca pe "cel mai mare tragedian dintre poeți". 19 Nu trebuie confundat cu "ceea ce înfricoșează" care suscită, ca și "monstruosul", o reacție de spaimă, dar care poate fi credibil. 20 Corneille va relua textual în Primul Discurs cele patru proprietăți cerute din partea eroului tragic. 21 Prin "limbaj îmbogățit", chiar Aristotel explică faptul că el îl înțelege ca
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
34 Garrick (1717-1779) domină scena engleză începând din 1741. Actor, director de teatru și autor, el se distinge în marile roluri din Shakespeare, al cărui text original îl dezvăluie parțial, grație adaptărilor. Cu ocazia celor doi ani petrecuți în Franța, suscită o vie admirație, în special pe cea a lui Diderot, care îl citează în nenumărate rânduri. 35 Evariste Gherardi, Le Théâtre italien, Paris, Société des Textes Français modernes, 1994. Această culegere de cincizeci și cinci de comedii într-un act
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de-a doua, el tratează despre istoria fiecăreia din piesele sale, într-o ordine cvasi cronologică, despre geneza lor, despre primirea făcută de public, despre raporturile sale cu diferitele trupe cărora le aparține, despre gelozia pe care succesul său a suscitat-o la alți autori dramatici italieni. Cea de-a treia parte este consacrată povestirii vieții sale în Franța, din 1762 până la moarte, și raporturilor sale cu Comedianții Italieni la Paris. 55 Dacă romanticii germani îl admiră, în ciuda conservatorismului său, pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
românească postcaragialiană clarifică scopul și natura demersului critic, și anume: ce se urmărește, unde și cum. Aparența lipsei de dificultate sau a evidenței presupusă de răspunsuri este pusă în lumină de fascicolul interogațiilor pe care, la rândul lor, acestea le suscită. Astfel, pare de la sine înțeles că obiectul studiului trebuie să fie reprezentările literare ale comicului și ale absurdului. Însă, ce este comicul și ce este absurdul vor fi automat întrebările care vor trebui lămurite inițial și pentru care, de neocolit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin intermediul teatrului, Există nervi dezvăluie, din acest punct de vedere, un univers al terorii pentru care formula absurdului este cea mai adecvată. Întrucât "eroii trăiesc o zodie a suspiciunii"86, absurdul nu mai surprinde, se poate instala brutal și nu suscită proteste, însă nu din prostie sau din nepăsare, ca la eroii caragialieni, ci din cauza spaimei întreținute sistematic. Astfel, pătrunderea inopinată a Profesorului care susține că apartamentul este, de fapt, un compartiment de tren, este acceptată de Locatar din reflexul unei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în evidență miturile ce servesc drept temelie societății în care trăim", deși se încearcă acest lucru în epocile de ruptură și pluralism, însă cel care denunță miturile apare ca un protestatar și încercarea sa, prin chiar reacțiile pe care le suscită, arată că mitul îi conferă domeniului uman structurile mentale și sociale, fiind "păstrătorul valorilor fundamentale".290 Robert Ellwood vorbește de paradoxul dialecticii mitului, prin care inițial era glorificată conștiința tribală colectivă, mitul nefiind considerat o creație individuală ci "vocea poporului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
criză, dorințele colective se întruchipează în lider, care face inutilă orice altă reglementare, devenind o combinație de homo magus cu homo faber și preluând funcțiile magice și profetice.454 Michel Cazenave atrage însă atenția că entuziasmul mitic pe care îl suscită un dictator, "dincolo de un sociologism orizontal", nu poate fi înțeles în aceeași manieră ca entuziasmul mitic care se manifestă în jurul unui sfânt creator al unei ordini noi: nu este doar o diferență de grad, ci și de natură, fiind implicată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
249. Rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva Cel de-al Doilea Război Mondial devine un mit, dincolo de aspectul său istoric. Oricum, ipotezele de genul "cum ar fi fost dacă", inutile în cazul studiului istoric, se înmulțesc și pe alocuri suscită chiar mai mult interes decât analizele istorice propriu-zise. Oricum, putem vorbi de un adevărat cult închinat lui de către Discovery Channel. De asemenea, s-au croit narative de acest calibru și în jurul conflictului din Viet-Nam, care a dat naștere unei categorii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unde stătuse un an. „Închideți toate ușile acelea“, porunci. Și trecu mai departe. Apoi deschiseră pentru el legendarele, modestele camere private ale lui Augustus; le străbătu cu amestecul de familiaritate orgolioasă și de ranchiună plină de suferință pe care-l suscita acea amintire. Ieși din ele ușurat și porunci: „Încăperile acelea trebuie să fie păstrate intacte, pentru istorie“. În cele din urmă, intră glorios în splendidul palat imperial, sediul oficial al puterii în vremea lui Augustus. Mersul prin sălile imense, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ce, îmi e greu să răspund. Dacă stau și mă gândesc mai bine, mi-e greu să mă debarasez de modul în care văd acum inevitabil lucrurile și mi se pare imposibil să încerc să îmi amintesc ce anume îmi suscitase interesul inocent și simplu pentru fata aceasta. Știu că începusem să țin la ea: stabilirea unui contact autentic cu ea devenise un fel de obsesie, îmi dau seama de asta- era cu siguranță mai mult decât o provocare amuzantă, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dragostea micește obiectul iubirii? Îndrăgostit, eu? Eu, și îndrăgostit! Cine-ar fi spus-o?!... O fi având însă dreptate Víctor? Oi fi îndrăgostit ab initio? Pesemne dragostea mea și-a precedat obiectul. Ba mai mult, tocmai dragostea asta l-a suscitat, ea e cea care l-a extras din ceața creației. Dar dacă aș fi avansat cu turnul, nu mă făcea mat, nu mă făcea. Și ce e dragostea? Cine a definit dragostea? Dragostea definită încetează să mai fie dragoste... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apăsat pe un buton, toate femeile din jurul nostru și-au deschis gențile de unde au scos un întreg arsenal sado-maso. Lisa și cu mine eram țintuite de scaune încercând să ne dăm seama dacă vom putea scăpa de acolo fără a suscita vreo înclinație violentă. Când au pus tema din Buffy, spaima vampirilor, am luat-o la sănătoasa. Când am ajuns afară, am târât-o pe Lisa până la primul restaurant și am comandat șampanie. Sunt gravidă, a protestat ea, nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
apropie, au zis, ca-ntotdeauna, nocomoco. Vă mărturisesc cavalerește că la Început chestia cu nocomoco mi-a scăpat. Treacă de la mine Încă o mostră: Bușeu! neglijența aștrilor abjură docta astrologie. După câte știm, cuvântul inițial al frumosului distih nu a suscitat nici cea mai mică instrucție preliminară a autorității competente; moliciune care se justifică Întru câtva, deoarece bușeu, derivat din lat. bucco, „gură mare“, apare la pagina 204 a ediției a șaisprezecea a numitului dicționar. Atunci, pentru a ne pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ambiguu s-a arătat don Gervasio Montenegro, care a ținut la Universitatea de Vară un mic curs cu privire la hainele confecționate cu pensula și la neliniștitoarele perspective deschise de ele În fața activității croitoricești. Restricțiile și refuzurile expozantului n-au Întârziat să suscite vestita Plângere a lui Anglada: „Chiar și după ce-i postum Îl calomniază!“ Nemulțumit de chestiune, Anglada l-a provocat pe Montenegro să Încrucișeze mănușile În orice ring și, foarte nerăbdător să-l ajungă o riposte, a plecat cu un Jet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]