2,825 matches
-
Acasa > Poeme > Emotie > MARE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Un fluture în noapte, gândul suspinat de ape, o stea ce nu vrea să apună, și-o pasare ce cântă nebună! Primesc așa, constant, dezmirdător, ghem de șoapte. Mă prefac că le ignor, le las în ploaie să se ude, doar-doar vor zbura departe. Și mă
MARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380970_a_382299]
-
dar mereu așteptata reîntâlnire cu sufletul pereche ( Eu știu, Toamna mult râvnită ): Parfumul tău îl mai adun din haine / Și-l port în podul palmei ca trofeu, / Mă asaltează clipele din toamne, / Iar pasărea de noapte mă strigă tot mereu // Suspină lacrima de ceară-n lumânare, / Iar fruntea mi se pleacă obosită / Și mă întorc din nou la clipa-n care / Ne-om contopi în toamna mult râvnită (Toamna mult râvnită). Solilocviile revoltei Și totuși, deși timpuri s-au adunat deasupră-i
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
am coborât alunecând cu sania pe derdelușul timpului.Am trecut pe lângă Mihai Codreanu care recita la înceri sonete din volumul său Turnul de fildeș.Acesta mi-a strigat din urmă: În orice amurg surâde o auroră și în orice auroră suspină un amurg. Am alunecat, am alunecat și m-am trezit în aurora dimineții. Atât Sinele cât și Eul intraseră în trupul meu îmbrăcat în pijama.Am privit spre raftul de cărți, trei dintre ele s-au prins de coperți, precum
EVADARE ]N MINE, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374390_a_375719]
-
De tine, ochii lacomi. Eu te iubesc femeie, Până și gându-n noapte Ți-l mângâi în tăcere Să nu stârnesc izvoare Neliniștite-n tine. Să nu-ți cuprindă visul Străine năluciri Să tulbure ființa Și-n somn, să mai suspini. De-ar fi s-o faci vreodată Să fie doar, de... dor, Ascuns adânc în suflet, De mine, până mor. Eu te iubesc femeie Ca ploaia cea de vară Pe care eu, pământ, Cu sete o aștept, Să-mi răcorești
EU TE IUBESC, FEMEIE... de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374432_a_375761]
-
de-a pururea prin vieți spălându-mi trupul cruce lăsat de Tatăl Zeu prin ochii Tăi Iisuse o pasăre de zboară are mișcarea lină cum este pasul Tău e Duhul care vine în trupuri ea coboară când o greșeală facem suspină Dumnezeu ne iartă neputința robiți suntem de zile pierduți suntem pe cale uităm de pasul drept noi rătăcim poteca poverile reptile sug sângele din suflet nu cred că-i înțelept să rătăcim bezmetici la nesfârșit uitând de rostul nostru-n viață
PRIN OCHII TĂI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374485_a_375814]
-
Iisus i-o las să mi-o încuviințeze, Si gândul binecuvântat de a ierta mereu Prin Înviere, viu îmi e, și voi ca să dureze. Eternă, preasfințita Înviere e firească, Si iert, si nu gândesc la preamărire, Din trupul lui Iisus suspina firea omenească- Am înviat din El prin suferință și iubire... LILIA MANOLE Referință Bibliografica: DIN TRUPUL LUI IISUS / Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1563, Anul V, 12 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate
DIN TRUPUL LUI IISUS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374529_a_375858]
-
simfonia veșnică a naturii. Este și simfonia naturii lui sufletești. Dacă există o bogăție a verbelor vântului, registrele lor sensibil- imaginare sunt infinite: vântul sună, frânge, pleacă, urlă jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate lin și dulce, desprinde, acoperă, împreună camp și cer, aromește, frământă
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
și aceasta dovada acelui mult discutat pesimism eminescian? Vântul vesel lipsește din poezia lui. Ca intensitate, această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile, ferestrele sparte
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
și ploi apar și curcubee, Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-alee Frunzarul clipelor, înfiorându-ne... Balanța Lumii veșnic se înclină, Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău... Glasul Mulțimii râde zilnic, sau suspină, Uitând, sau amintindu-și des numele Tău.... Pe cerul nostru-înalt sunt păsări, o mulțime, Țărâna e călcată de vietăți, puhoi, Apele și uscatul încă mai pot susține Eterna foame, sete, care zace-n noi... Dar...cred că uneori ar fi
RAPORT ASUPRA STĂRII PĂMÂNTULUI... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374616_a_375945]
-
Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Îmbracă-mă în flori de liliac Și dă-mi un trup măcar cu împrumut Să poți simți, gustând insomniac Iubirea-mprăștiată-n așternut. * De doruri și suspine să dezbrac Un gând ce te robește absolut Îmbracă-mă în flori de liliac Și dă-mi un trup măcar cu împrumut. * Pe pernă inima să mi-o desfac Și dorurile toate ce-ai avut Să le topesc si-apoi
RONDELUL FLORILOR DE LILIAC de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374627_a_375956]
-
odaia unde ea citea, o aduse aproape cu forța să asiste la discuția cu negustorul. Când o văzu iar în cameră, negustorul scoase un rânjet schimonosit și începu să toarne, cu viclenie, povestea lui mincinoasă: - Frumoasa mea fată!... Auzisem că suspini după un tânăr sărăntoc plecat în lume să facă parale din pictură. Dar, trebuie să știi că l-am văzut pe pictorul tău drag în oraș, pictând conacul unei boieroaice frumoase și nemăritate. Și am văzut cum boieroaica rotea ochii
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TU, IUBITE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Arată-mi drumul când visele suspină Și eu mă reazăm de-o floare de sulfină Să-mi curăț tălpile de păsări și spini, Speranțe pierdute-n vânt și mărăcini. Și-nchide porta dintre mine și mine Să nu mai cutreier prin umbre străine. Un pas înainte
TU, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373309_a_374638]
-
spini de trandafiri Și-n dorințele de miri? Mai știi când e lună plină, Ai mai fost seara-n grădină? Ai lăsat cerul să-ți pupe Dalbul pe-ale tale pulpe Ce și astăzi mă corupe? De ce simt eu că suspini Și plâng ochii tăi blajini? Ai lăsat sânii la soare Să-i dezmierde blânda boare, În mirosuri de cicoare? Ai mai mers mână de mână, Că eu te voiam... stăpână... Interveni și Aurel la versurile lui George adresate Cristinei, de parcă
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Acasa > Strofe > Atasament > MĂRȚIȘOR Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului MĂRȚIȘOR Când pleoapa o deschizi încet, și geana Și mă privești cu ochii tăi adânci, Eu doar suspin, dar tu începi să plângi, Uimirea îți ridică iar sprânceana. E sufletul precum un foc pe stânci, Fulger aprins în lumea pământeana, Iar sângele în clocot fierbe rana Și-n colțul tău stai mică și te frângi. Nici mugurii nu
MĂRŢIŞOR de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373337_a_374666]
-
pălețe ... XXVII. MELANCOLIE DE IARNĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Își golește natură trupul Să-și pună mantie de stele- Pulbere de diamante, Vis de noapte albă. Dezgolita de timp, se zbate spasmotic. Suspina, strigă: Să cadă zăpadă! Să potopească ger! Să înghețe apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și munții, si apele, si cerul. Își țipă puterea în suflete de om, Își deapănă nefericirile În
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Abia palpita, abia o percepi, abia o trăiești. Alteori e ca o muzică- O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes. De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere- Și suspini. Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie- Atunci vrei să o împărtășești cu toți. Apoi sosește momentul când viața se stinge, Când nu mai are putere, glas, zvâcnire, voința- Atunci ne resemnam
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
murmur-Abia palpita, abia o percepi, abia o traiesti.Alteori e ca o muzica-O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes.De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere-Si suspini.Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie-Atunci vrei să o împărtășești cu toti.Apoi sosește momentul când viața se stinge,Când nu mai are putere, glas, zvâcnire, vointa-Atunci ne resemnam și ne
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ai dat har și pace multă Și nădejdea Tu mi-ai dat. Dragostea etern mă inundă Fii în veci glorificat! Baia Mare, 18 martie 2017 Plânsul primăverii Cu lacrimile sale, primăvara, Udat-a câmpu-mbrățișat de iarnă, Când pleoapele-și închide seara, Suspină muguri adormiți pe creangă. Șiroaie mari de lacrimi de iubire, Se-mprăștie prin frigul de afară. Misterul dulce, zvonul de venire, Florile-l aduc cu șoapta lor suavă. Tacit iar gândul fuge înspre tine, Deși-l opresc cu un profund
TRUP DE CER de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373481_a_374810]
-
secretară că șeful ascultase stupefiat povestea lui Cosmin Matei și luase imediat legătura cu Poliția. „Unul dintre băieții mei a călcat pe bec și acum e șantajat!” repetă femeia cuvintele șefului. - Asta, n-o să iasă bine pentru nici unul dintre noi, suspină colega așezată lângă Florin. Dodo se ridică și părăsi biroul, fără un cuvânt. Intră în secretariatul gol și bătu încet la ușa semideschisă a șefului. Matei se vedea prăbușit în fotoliul din fața biroului impunător, cu capul cuprins între palme. - Tu
MARE GRIJĂ LA CE FACI! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373537_a_374866]
-
s-o strângă în brațe, s-o sărute, să-i spună că o iubește și că fără ea luna nu va mai apare pe bolta înstelată. Că pescărușii vor părăsi nesfârșita mare refugiindu-se cine știe pe unde. Ana adormi suspinând în somn ca un copil ce visează ceva ce nimeni nu poate ști. Era parcă pe mare într-o barcă cu pânze care se legăna din cauza valurilor din ce în ce mai mari. Se repezea cu prova în talazuri ca apoi să se ridice
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Kuppenheim, Vineri, 2 Decembrie 2016 E liniște ca după nuntă, Nici lapoviță nu-i, nici ploaie, Din Munți cu barba lui căruntă Coboară Moșul Nicolae... Copil plecat prin țări străine, Inima ta de ce suspină? El o să vină și la tine Cu traista plină de lumină! Tu singurul din câți mai sunt Moș Nicolae, moșul meu, Cel mai iubit de pe pământ Să te trimită Dumnezeu Prin satele tot mai pustii Și prin orașele sărace, Te
E LINIȘTE CA DUPĂ NUNTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371379_a_372708]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DE CE SUSPINI, COPILUL MEU? Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului De ce suspini, copilul meu? Nu știi că plânsul tău mă doare Că lacrima ce-ți scaldă ochii Revarsă-n mine-ngrijorare? De ce ești
DE CE SUSPINI, COPILUL MEU? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371460_a_372789]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DE CE SUSPINI, COPILUL MEU? Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului De ce suspini, copilul meu? Nu știi că plânsul tău mă doare Că lacrima ce-ți scaldă ochii Revarsă-n mine-ngrijorare? De ce ești trist? Ce gând hain A înorat al tău surâs? Eu sunt aici să te mângâi Să șterg și lacrima
DE CE SUSPINI, COPILUL MEU? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371460_a_372789]
-
doare O rană împotriva firii Eu voi depune un sărut Ca o pecete a iubirii... Da...sunt aici, copilul meu! Mereu să crezi....mereu să știi Și-atunci când voi pleca la ceruri Te voi veghea din veșnicii! Referință Bibliografică: De ce suspini, copilul meu? Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337, Anul VII, 25 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DE CE SUSPINI, COPILUL MEU? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371460_a_372789]
-
a treia zi, Cățelul Pământului se înfățișă de unul singur la patul de suferință al împăratului. - Iartă-mă, stăpâne, Peștera Ruginoasă este goală. Nu sunt semne că ar fi locuit cineva acolo. - Acolo am trimis-o pe prima mea împărăteasă, suspină împăratul, nu mi-a ascultat nici de data aceasta porunca, așa cum nu mi-a ascultat-o nici când trăgeam nădejde să îmi dăruiască un moștenitor. Auzise ea că Râul Adâncului poate face minuni și s-a îmbăiat în el înainte de
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]