3,688 matches
-
mândresc. Ei toți, sunt proprietari pe întinderea numită POEZIE. „Rugiștii” - cum de curând am aflat că se numesc cei care s-au încumetat să-și posteze creațiile stau unul lângă celălalt, mână-n mână, umăr lângă umăr și tâmplă lângă tâmplă, ca într-o uriașă bibliotecă adunând, strâns aliniate și lipite una de alta, cărțile în care se află înțelepciunea lumii. Autorii au descoperit o dimensiune nouă: aceea a comuniunii lirice. Și poate acesta e cel mai mare merit. I-a
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356840_a_358169]
-
la NORMAL. Caut un vers ca pe Sf. Graal, Ca fecioria în cartierul Crucea de Piatră, Dau peste mere și pere, În Piața Matache Măcelarul, Vagabonzi, oameni și câini autodidacți Se adăpostesc în Grădina Ceșmegiului, Motanul Behemoth îmi șuieră la tâmplă, Dar Moartea mea, dacă pun mâna pe tine, Nu știu ce-ți voi face, că ești fecioară. Iubirea din ascunse amintiri, Le cânt și cânt ființa din aceste cânturi, Că om sunt eu, ca voi, oameni- lucruri. Trăim între două
CĂUTARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356881_a_358210]
-
Toate Articolele Autorului De-atâta primăvară mi-e sufletul un mugur Și stoluri mari de păsări în mine se întorc, Izvoare dezghețate de-acum le-aud în susur, Vapoarele cu vise, mi s-au întors în port. Am ghiocei la tâmple și nu mai bag în seamă Cum zilele la vale pornite-s, rostogol, Mi-ar încolți în suflet poate teama De sufletul uscat mi-ar fi și gol. Dar nu știu cum se face că trupul se-nfioară Sunt ca și-un gorun
ÎNŢELEPCIUNE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356898_a_358227]
-
mâinile dintr-o singură gură în care nu a locuit nimeni niciodată iar în ultimele două ziduri sângerează ascuțit femei de unică folosință încolăciri și uși interzise ce răspunsuri ar trebui să poarte toate umbrele înșirate într-un șir de tâmple care se sinucid în ordinea vârstei? mușcă în carne sângele pruncului ciopărțit de secunda în care nu a fost dorit de nimeni niciunde cu zâmbetul pe buze ... Citește mai mult dacă te leg cu un sărut de pat și îți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
lucie. Poate pentru că am înțeles ceea ce nu doream să înțeleg,neînțelegând ceea ce trebuia înțeles,deoarece priveam cu ochii deschiși. Sau poate nu am dorit să înțeleg decât exact bucățica mea, sufocând prima parte a celorlalți din mine. Cu un sărut. Tâmplele îmi zvâcnesc buzele tale. Însetat de cuvinte îți sărut tandru urechea. Tu nu mă auzi cum pășesc așteptarea din coșul pieptului.Să nu ai teamă de mine. Doar ieri am învățat să merg. Citește mai mult Asemeni unui colos, un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
lucie.Poate pentru că am înțeles ceea ce nu doream să înțeleg,neînțelegând ceea ce trebuia înțeles,deoarece priveam cu ochii deschiși. Sau poate nu am dorit să înțeleg decât exact bucățica mea, sufocând prima parte a celorlalți din mine.Cu un sărut.Tâmplele îmi zvâcnesc buzele tale. Însetat de cuvinte îți sărut tandru urechea. Tu nu mă auzi cum pășesc așteptarea din coșul pieptului.Să nu ai teamă de mine.Doar ieri am învățat să merg.... XX. PICTEAZĂ-MI ÎN TĂLPI VÂNTUL, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
moartearoșul infinit are forma clapei rănită de singurătate nimicirea divininului nu ... XXIX. CALEA TATĂLUI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011. delicatețea spațiului dintre puncte sprijin aleargă ascultătoare pământiul nopților drum întunecat de sfâșietoare povară tâmpla rotund de gleznă sângera neliniște lumea ascunsă-n plete uimește vântul cu nerăbdarea trăitului de margini în tălpi ai ascuns viitorul tânăr ca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasul la încheietura dreaptă brațul încorsetat cu moartea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Amintire > IMN ALBASTRU, IOAN GROSARU Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mai curg prin amurgire parade de soprane Iar noaptea tuciurie se-adapă din izvor Pădurea stă o clipă cu tâmpla-n microfoane Coboar-un gând albastru cu straiele-n decor. Alene, pe alocuri, copiii nopții zboară Îmbrățișați la poarta cu sânge pe zăvor Învie-n fiecare o lacrima de ceară Și-albaștri în privire se sting la poarta lor. Să curgă
IMN ALBASTRU, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356960_a_358289]
-
în oameni milenii la rând, îl vedem trăind în spiritualitatea lui Al Florin Țene, proaspăt, viu, entuziast de parcă ar scrie întâiul poem:,, Înfierbântat de poezie și de rază/ Versul mă aspiră spre zenit,/ Celălalt, viclean, îmi stă de pază,/ Din tâmple îmi scoate ce n-am gândit.” Structura poemelor din acest volum este dată de sacrificiul întru dăinuirea Cuvântului (,,Credeai în Cuvânt, înainte de a spera în tine”), un sacrificiu asumat de autor, conștient că nici un cuvânt nu se întoarce înapoi fără
ÎNTÂLNIRE CU AL.FLORIN ŢENE, POETUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356968_a_358297]
-
pământ, pentru a nu i se putea citi durerea și deznădejdea ce o stăpâneau. Întâmplarea ajunsese la urechile vecinilor și îi venea foarte greu să le suporte privirile pline de compătimire, ori să răspundă la întrebările care parcă-i loveau tâmplele și timpanele urechilor: „Gata? A venit?... Au găsit-o? Trăiește?” N-a mai avut răbdare să caute cheile. Nici nu știa dacă sunt în buzunare ori în pungile ce le avea în brațe și era sigură că nu le vede
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
petale de flori...A îmbrăcat palma cu piele catifelată ca să poată mângăia, să poată șterge lacrimi. I-a dat mâinii adieri de primăvară pentru a răcori fruntea arzândă a unui copil bolnav și pentru a alina dureri ce zvâcnesc sub tâmple...Și i-a dat căldură pentru a întâmpina palma celuilalt...Și i-a dat o mână stângă și o mână dreaptă pentru a-l îmbrățișa pe cel ce îl iubește...” Fetița își descoperă în același timp, propriile mâini și îi
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
tine loc în sală. Ți-aduci aminte și de școală De anii zburdalnici de liceu Când cu teamă și sfială Nu voiai să fii un „derbedeu”. Tânăr fiind munceai pe rupte Și nu-ți păsa de greutăți Acum ți-s tâmplele cărunte Ne mai putând citi în cărți. Armata te-a făcut bărbat Căci ai rămas cu mustăcioară Când te-ai întors din nou în sat Însoțit de o zveltă domnișoară. Reșița 20 august 2000 Referință Bibliografică: Aminitiri / Mihai Leonte : Confluențe
AMINITIRI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356578_a_357907]
-
ardere smulsă din goana spinilor crescuți într-un dor tânăr o minune căpruie mi-ai crescut în palme minunându-ți timpul neprihănit cum am ajuns să-ți iubesc iubirea ca un nebun am îndoit genunchiul pentru a-ți atinge marginea tâmplei neatinsă de nicio vreme cu ochiul drept tu înclinai iarba pe o singură parte de unde creșteau cuvinte ce nu aveau greutatea literelor pluteau pur și simplu deasupra umerilor tăi două minute ce-și rătăciseră secundele dintr-o oră necunoscută am
COASTELE VÂNTULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356613_a_357942]
-
de la bucătărie. Aștepta să vadă reacția bărbatului. Cine știe? Poate - poate! Vasilică, luat prin surprindere, fu străfulgerat de cel mai pervers gând: “Oare dracul ăsta se dă la mine, s-a bolânzit?” Întoarse cu iuțeală capul, dar se lovi cu tâmpla de colțul vaporizatorului și se prăbuși cu fața în sus, izbindu-se cu ceafa de gresia rece și dură. Leșină. Femeia a țipat ca din gaură de șarpe. -Un străin în casa mea! Tocmai a intrat pe ușă soțul. Se
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356643_a_357972]
-
Nu am gaz, și-mi este greu N-am feștilă ca să ard Și mă lovesc ca de un gard Stând în calea mea mereu; Somnul iarăși mă evită Din partener mi-a devenit rival Furând din spațiul meu vital, În tâmple sângele-mi palpită Și casa mea îmi e străină Cu pereți care se schimbă, Și cu ferestre ce se plimbă, Ferindu-se întruna de lumină Un obscur ținut eteric Despărțit de o cortină: Toată viața alergăm după lumină, Dar de
TOATĂ VIAŢA ALERGĂM DUPĂ LUMINĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356682_a_358011]
-
în sat de pescari Casele noastre s-au întors cu fața spre icoana apelor răsucind cadranul orelor târzii. Ne-am adunat pe grinda orizontului când se mai aude cântecul sapelor, sărind în horă cu clipele ferecate în călcâie, dansăm cu tâmplele răzmate de luna ca o lămâie, și apele ne fură din umbră; ne trecem iubita dintr-un braț în altul, ca valul din vâsle în vâsle. Bărcile au adormit cu nasul în nisip dar au răma și ele cu apele
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356692_a_358021]
-
e mai albastru decât al celuilalt ochi, ce pare imobil, înghețat, de sticlă ai zice; obrazul drept e neted, cu pielea pergamentoasă, cu pometele bine reliefat, având firele bărbii mai rare decât ale celui opus, unde cresc viguros până în apropierea tâmplei; în colțul drept al gurii, țeapăn, i se adună clăbuci de salivă. Părul alb-gălbui, împuținat de vreme, e despărțit printr-o cărare impecabil trasată dintr-un colț al frunții până spre luminișul creștetului țuguiat. Poartă, închisă până la ultimul nasture, o
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
E fulgul de zăpadă Topindu-se timid... Atît de multe visuri Ne amăgesc cu șoapte Dar timpu-i caravana Dintr-un deșert arid! LUCRURI DELICATE Fulgul de zăpadă Umbra păsării Floarea soarelui coaptă Î n cîmpia cerului Ș i cînd în tîmpla mea Renasc alți zei Mai vii Stelele cad din cer într-o lacrimă Din care cu veșnicie se adapă Fluturii striviți de lumina din lampă ZAPĂ DA ZILEI M-a troienit zăpada M-au nins atîția ani Pe mine cine
DEFINITII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356748_a_358077]
-
urcat în tren mult mai neliniștită decât a fost în ziua în care a hotărât să meargă la București. Privea în gol, plină de incertitudini, fără să audă ori să vadă nimic. Doar timpul se făcea simțit cum lunecă prin tâmple, grăbit, după cum îl aducea în prezent ori îl împingea spre trecut. "Totuși, dacă i-aș fi spus că este copilul său, m-ar fi acceptat? Nu am avut curaj, dar nici încredere. Niciodată nu a dat semne că m-ar
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
de albine... gata oricând a-și lua tributul, lăsând în urmă tristețea florilor. Vaste, inepuizabile sunt posibilitățile poetei în exploatarea registrului simbolic. Nu lipsesc din volum teme ca: tristețea, iubirea, melancolia, deznădejdea, dorul.... “ Mă mistuie gândul și dorul pribeag, / Sub tâmple se zbate dorința nătângă”/.... Natura ocupă un loc important, fiind mediul unde poeta se încarcă “energetic” , se purifică... trăirile împrospătate deschizându-se asemenea mugurilor încărcați de sevă. “ În suflet / muguri se dezghioacă / și se înalță spre lumină, / cu raza soarelui
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
pășești încetișor./ ... Îmi răvășești, nostalgică, pribeagă,/ iatacul sufletului speriat/ și te așterni duios , idée dragă, / ca un covor pe pat imaculat./ ... Prietenă trăsnită și zăludă / îmi ești acum, în nopțile pustii, / și încolțești ca iarba , verde, crudă, / ecou răsfrânt în tâmple argintii./ ... Dar te iubesc, nebuna mea idée, / distantă, rece ori neliniștită, / eu ție mă închin, frumoasă zee,/tu ești rătăcitoarea mea ispită.” ( Rătăcitoarea mea ispită) După mărturisirile poetei Bombonica Curelciuc poezia este “drum spre Lumină”, taină împărtășită, alchimie a trăirilor
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
în sat de pescari Casele noastre s-au întors cu fața spre icoana apelor răsucind cadranul orelor târzii. Ne-am adunat pe grinda orizontului când se mai aude cântecul sapelor, sărind în horă cu clipele ferecate în călcâie, dansăm cu tâmplele răzmate de luna ca o lămâie, și apele ne fură din umbră; ne trecem iubita dintr-un braț în altul, ca valul din vâsle în vâsle. Bărcile au adormit cu nasul în nisip dar au răma și ele cu apele
HORĂ TÂRZIE ÎN SAT DE PESCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355248_a_356577]