2,234 matches
-
mai alunga-o. După un moment, privi crispat de-a lungul gardului pe care se cățărase. Mai bine să se dea jos, să se întoarcă spre casă și să facă una dintre acele băi de soare după care corpul lui tânjea cu ardoare tot timpul. Un om care are astfel de gânduri nu pleacă. Nu încă. Pe când se răsucea precaut într-o poziție potrivită pentru a coborî, avioanele, care fuseseră adineaori niște puncte zgomotoase îndepărtate, trecură pe deasupra capului lui și șterseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o ambianță, un decor în care se consumă nemulțumirea ta. După aceea vei rămâne din nou singur, tu cu tine, e drept într-o altă ambianță, dar asta nu va curma cauza și nici nu va rezolva esența nemulțumirii. Vei tânji după viață, vei încerca să te întorci, să dregi ceea ce numai aici se poate drege... Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de morminte îți joacă feste. N-ai grijă, nu voi veni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ziua în care l-am cunoscut! Mai vrea oare să-și pună capăt vieții sau doar să câștige acest absurd război cu mine, al cărui sfârșit nu se întrezărește?" -... Oricum, cu permisiunea ta, aș prefera să fiu un strigoi care tânjește după viață, decât un om viu tânjind după moarte, își încheie Carol monologul. Moartea nu e un sfârșit, ci un început, își continuă Filip ideea lăsată neterminată, aprinzându-și una din țigările lui tăiate cu briciul în jumătate. Asta o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vrea oare să-și pună capăt vieții sau doar să câștige acest absurd război cu mine, al cărui sfârșit nu se întrezărește?" -... Oricum, cu permisiunea ta, aș prefera să fiu un strigoi care tânjește după viață, decât un om viu tânjind după moarte, își încheie Carol monologul. Moartea nu e un sfârșit, ci un început, își continuă Filip ideea lăsată neterminată, aprinzându-și una din țigările lui tăiate cu briciul în jumătate. Asta o știu înțelepții, care atunci când unul de-al
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mine un ins sub patruzeci de ani. Dar nici una dintre aceste două particularități nu va funcționa acum. Ambele conțin o anumită cantitate de adevăr perfid, dar nu suficient. Pentru că tocmai acum, între paragrafe, am descoperit faptul ireductibil și înspăimântător că tânjesc să vorbesc, să fiu iscodit, să fiu interogat despre acest anume om mort. Mi-a trăsnit prin cap că printre numeroasele justificări ale acestui fapt - și, sper, unele mai puțin infame - se numără și obișnuita mândrie a supraviețuitorului că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prin străchini, recunoscu el. - Și vă mai legați și de femei, clătină din cap gazda. - Trist, dar adevărat, oftă Extraterestrul, degustând din scrumbioară și umplându-și păhărelul gol. Noi disprețuim, În general, lumea brută În care trăiți voi. Dar câteodată tânjim după ea. Materia, ca și eterul, Îți oferă multe bucurii. Și În lumea voastră sunt multe lucruri minunate, aflate, ce-i drept, Într-o stare de imperfecțiune. Poate că ar fi trebui să ajungem la un compromis. - Am văzut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Într-un gang ca un șobolan. Odată Îndepărtată această marjă de civilitate, domnul Sammler niciodată nu-și recăpătase totalmente Încrederea În restaurarea ei. Avusese puține ocazii să exerseze artele ascunsului și ale eschivării În New York. Dar acum, deși oasele Îi tânjeau dureros după pat și țeasta-i era hămesită după pernă, el stătu la tejghea cu ceaiul. Nu mai putea folosi autobuze. De acum Încolo, metroul. Metroul era o abominație. Dar domnul Sammler nu scăpase de hoțul de buzunare. Omul evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-și facă somnul; era după unu noaptea; era ciufut cu somnul, cu sănătatea. În cele din urmă dăduse buzna peste el cu un sărut zdravăn. Strigase: „O să ne futem toată noaptea!“. Dar mai Întâi trebuia să facă o baie. Pentru că tânjise după el toată seara. „O, femeia e un sconcs. Atâtea mirosuri, unchiule“, spuse ea. Scoțând tot, dar trecând dresul cu vederea, se aruncase În cadă. Wharton era uimit și se așezase pe capacul toaletei În halat În timp ce ea, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai În vârstă decât Gruner, nepotul său printr-un amănunt tehnic amuzant. Sammler era copil din a doua căsătorie, născut când tatăl său avea șaizeci de ani. Evident că tatăl lui Sammler fusese un Întreprinzător, sexual vorbind.) Iar doctorul Gruner tânjise după un unchi european. Era elaborat de deferent, de-a dreptul chinez În cultivarea formelor vechi. Părăsise țara de baștină la vârsta de zece ani, era sentimental În privința Cracoviei și voia să depene amintiri despre bunici, mătuși, veri, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
necaz acum, că ești În dublă dificultate. — Mă tem că tata a aflat despre asta. Pe chipul Angelei, ca și pe cel al lui Wallace, se citea ceva blând, o urmă de pruncie sau de visare copilăroasă. Părinții probabil că tânjiseră peste măsură după bebeluși și prin urmare inhibaseră ceva În ciclul de dezvoltare al copiilor lor. Ultima privire a Angelei, Înainte să Înceapă să plângă În hohote, Îl uimi pe Sammler. Buzele Întredeschise, fruntea Încruntată, pielea exprimând predare necondiționată, trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ar dezmetici. Îmbătată de teroare? Da, și fragmentele (un fragment ca domnul Sammler) Înțelegeau: acest pământ era un mormânt; viața noastră Îi era dată cu Împrumut de către elementele ei și trebuia returnată: venea o vreme când elementele simple păreau să tânjească să se elibereze de formele complicate de viață, când fiecare element din fiecare celulă spunea, „Ajunge!“ Planeta era mama noastră și cimitirul nostru. Nu era de mirare că spiritul uman dorea să plece. Să părăsească acest pântec fecund. Să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
univers Închis e Încă reală, doar că impulsul nu trebuie să fie pus pe seama oboselii și deșertăciunii vieții și nu trebuie neapărat să fie o călătorie a morții. Necazul este că numai specialiștii antrenați vor putea face călătoria. Sufletul care tânjește nu poate să se ducă prin impuls direct numai pentru că are o nevoie nemărginită sau intenția sau puterea de suferință. Va trebui să știe inginerie și să poarte acele costume aparte și să suporte umilințe personale, organice. Poate că problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
șolduri, a făcut câțiva pași pe lângă noi, rotindu-se ca un manechin. Era un gest zburdalnic pe care bărbații de felul lui - în mod fundamental lipsiți de talent actoricesc - ar trebui sfătuiți să nu-l facă niciodată. Cămașa pentru care tânjea după aprobarea Shebei era de un albastru azuriu, cu guler tare alb și un buzunar mare în față pe care trona numele unui designer. După dungile simetrice de la împachetare care i se vedeau pe piept, cămașa era nouă-nouță. Sheba a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am intrat într-o stare de euforie. Îți aduci aminte, Jina. Credeam că am tot ce-mi dorisem. Și așa și era. Or tocmai asta a fost problema. Capeți ceea ce ți-ai dorit și nu mai ai la ce să tânjești. Începi să inventezi lucruri, numai ca să mai poți să dorești ceva. Jina s-a lăsat pe spătarul scaunului. Vouă v-a spus ceva despre subiect ? Femeile au clătinat din capete și-n secunda aia, în mijlocul restaurantului Zutto’s, alături de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dorește să schimbe totul în ceea ce-o privește ? Ea nu renunțase la vechile obiceiuri fiindcă, pe lângă faptul că-și dorea să-l vadă pe Danny fericit și să-și găsească un bărbat care să facă pasul, cel mai mult tânjea după confort. Mike a întins o mână. Jina s-a întors, refuzând să se lase indusă în eroare de acest gest de tandrețe nefundat. Mike se pricepea de minune să cucerească pisicile și femeile în vârstă, își plătea anual abonamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
îndesate printre așternuturile lui Danny. Jina știa că era imposibil, dar ar fi putut să jure că, atunci când intra în camera fiului ei, simțea miros de râu. Nu mai auzise muzica de la Super Mario Brothers de zile întregi, iar acum tânjea după ea. Tânjea după orice care ar fi putut să acopere zgomotul cascadei, mugetul nesfârșit de râu înspumat pe care-l auzea în urechi. La Blockbuster, Danny se uita după filmele cu aventuri pe râuri. The River Wild, Snowy River
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui Danny. Jina știa că era imposibil, dar ar fi putut să jure că, atunci când intra în camera fiului ei, simțea miros de râu. Nu mai auzise muzica de la Super Mario Brothers de zile întregi, iar acum tânjea după ea. Tânjea după orice care ar fi putut să acopere zgomotul cascadei, mugetul nesfârșit de râu înspumat pe care-l auzea în urechi. La Blockbuster, Danny se uita după filmele cu aventuri pe râuri. The River Wild, Snowy River, vechea peliculă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la gabară. Zach i-a dat vesta lui de salvare, iar el a îmbrăcat-o pe cealaltă. A ajutat-o pe Jina să urce în barcă și i-a susținut privirea destul de mult cât soția lui să înțeleagă că Zach tânjea după aventură, dar pe ea o iubea și mai mult; destul de mult cât Jina să priceapă că Zach s-ar fi oprit oricând i-ar fi spus ea, dar că era îngrozit de ideea că soția lui avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din lungul pereților canionului. Irene nu se imaginase vreodată în munți, iar dacă acum iubea locul ăsta, atunci cine știe ce altceva avea să adore ? Orășele de provincie ? Liniștea ? Anonimatul ? Niciodată nu-i trecuse prin minte c-ar putea să nu mai tânjească după celebritate. John a gustat din berea cu hamei pe care Ellis o prepara în subsolul casei, iar Mary s-a așezat lângă Irene. Alice a apărut dinspre râu. Venea înspre el cu teamă, dar Irene și-a ținut gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
căpătase obiceiuri și mai rele. Acum devenise mofturoasă când venea vorba de priveliștea de la fereastra ei sau de persoanele care-i țineau companie. Devenise prea bătrână ca să-și mai irosească timpul cu oameni pe care nu-i plăcea. Tot timpul tânjea după pericole, după orice ocazie de a descoperi ce-ar fi putut să piardă, de a-și da seama cât de multe pierduse deja. Terrierul ăla chiar că le știa pe toate: fericirea e un băț pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
însuși îl distrusese. Americanii erau ca niște copii: proști și lipsiți de delicatețe. Distrugeau lucrurile, apoi voiau să vină cineva care să le repare. Propovăduiau pacea, dar, în realitate, erau niște golani, în timp ce Islam-ul spune limpede: „Dacă vreun om tânjește la altă religie decât Islam-ul, aceasta nu se va accepta niciodată.” Musulmanii nu încearcă să convertească pe nimeni; n-au nevoie să schimbe părerile nimănui. Dacă nu crezi, atunci trebuie să fi eliminat, ignorat sau învins, iar Allah le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
însă Ellis nu se întorsese de la vânătoare. Helena era afară, în grădină. Jina s-a dus la telefon. Cabana Red Salmon, a spus ea. Jina ? Jina, tu ești ? Femeia aproape c-a răspuns nu. A auzit râul și mugetul copacilor. Tânjise să audă vocea lui Mike, dar acum vocea asta răsuna ca un țipăt prin întuneric, era ceva ca venit dintr-un alt timp. Bună, Mike, a zis ea. Slavă Domnului ! Am tot sunat. Cred că n-a mers telefonul. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se ridice din pat. Preț de-o lună, tot ceea ce vedea împrejur i se părea a fi atât de imposibil, încât Zach n-a scos nici măcar un singur cuvânt. Nu avea încredere nici în vocea și nici în mâinile lui; tânjea după moarte. Se temea că nu era în stare decât să le facă rău celorlalți. M-ai ... părăsit, a rostit Jina. M-ai lăsat aici să mor. Zach și-a lăsat mâinile să-i cadă și-a văzut lacrimile prelinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lasciv din gene prelungi precum cadânele deasupra iașmacului istoviri de neputință ne-au înlănțuit în carcera a ceea ce încă nu s-a gândit și voi o știți doar s-o presimți și te cuprinde o teamă năucă eu încă mai tânjesc după un loc unde ei să-mi strige ațâțați da acesta este cel huiduit de prea multele gândite și rostite prea puțin Teribilul marelui nimic entuziasmul s-a subțiat o arătare leșinată aripi în convulsie s-au prăbușit în hăul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]