KorAP: Find »[drukola/base=târî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...232 >

5,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

praful... Mai ții minte cum Îți scriai numele pe el? Apropo, ce mai face Antoine, Îmi promisese că-mi trimite... de ce taci? Îmi ascunzi ceva. Nu mai pot! Nu mai vreau! Te-am mințit. N-am trăit niciodată acolo. Mă tîrăști cu forța În amintirile tale, mă constrîngi să exist În viața ta. Nu sînt, Înțelegi, nu sînt nici Marceline de Navarre, nici regina Egiptului, nu sînt nici poetessă, nici lesbiană, nici... sînt o femeie obișnuită. Lasă-mă În mizeria normalității

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

alte haine. Croitorul e foarte bătrân. Iar alături e biserica. Dar privește pe partea cealaltă. Acolo sunt tot magazine. De la război încoace, orașele noastre au cele mai dezvoltate centre. Și cu asta m-a apucat de braț și m-a târât pe poarta întunecoasă în biserică. Era o soră aprigă. Iute. Prin una din ferestrele navei laterale răzbătea o rază gălbuie, plină de praf. Lumina aceea hoinară ce desenează un cerc printre bănci și străbate întreaga biserică înainte de vecernie. Bătrânul preot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

cu ei peste mine. Stomacul meu a scos un sunet ascuțit și bolnav și am început să simt voma urcându-mi din nou în gât. Pe buze și în gură aveam gust de sânge și o frică groaznică mi se târa din tălpi în sus prin picioare. Am simțit spaima asta cum urcă până când m-a prins acolo unde o simțeam cel mai tare. Apoi am vomitat, peste tot. Peste mine, Bruce și peste ceilalți doi. Au început să țipe și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
nu am mai avut niciodată pe cineva ca tine. Știi, statul nu e obligat să accepte pe oricine la școală. Știai asta? Dacă nu, vei afla în curând. Hai cu mine. Mi-a înșfăcat cărțile și prânzul și m-a târât după ea în camera goală. Eram îngrozit de felul în care mă privea. În cameră erau două sau trei scaune vechi și un birou. A închis ușa și m-a împins într-unul din scaune. — Am de gând să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

colcăia de oameni și cutii de bere, cele din urmă majoritatea pline cu mărunțiș. Ce drăguț. Am decis cu hotărâre că asta nu va fi una din acele petreceri unde dau gata jumătate de sticlă de votcă și apoi mă târăsc undeva să mă îngrijesc de rămășițele personalității mele. în acest spirit de maturitate am desfăcut o bere în loc să mă uit în frigider după spirtoase. Nu era mâncare, bineînțeles. Nici nu mă așteptam să găsesc. Baby Thompson și-a vârât capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
ușor să te întinzi în așa fel încât să nu-ți intre arcurile în coaste. Trebuie doar să te răsucești puțin. Am început să îi explic asta lui Tom, însă am renunțat pe la jumătate. Chiar eram obosită. —OK. M-am târât pe saltea înspre capătul în care dorm. Părea o cale lungă. —Dar fără glumițe. Sau ieși afară. Vorbesc serios. Afară, afară, afară... Am tras pătura în jurul meu. Câteva lacrimi din milă pentru mine au început să mi se scurgă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
o partidă de sex. Mi-am tras perna sub cap și am încercat să adorm din nou. Dacă eu nu îl vedeam, nici el nu mă vedea pe mine. O mână obraznică mi-a tras perna de sub cap. M-am târât, încercând să o recuperez. — Deschide ochii, a spus Nat. S-a urcat deasupra mea, mi-a pus mâinile pe cap și l-a scuturat. —Hai, deschide-i! într-un final, fără voia mea, i-am deschis. Fața lui era deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
și probabil Laura și-a schimbat serviciul de când nu au mai vorbit ele. Deci e mereu aici, nu? La doamna Archer mă refer. — Da, da, domnișoară. Sau dacă nu este, îi puteți lăsa un mesaj secretarei. Omul cel gras se târa acum spre lifturi. Din fericire nu mai aștepta nimeni; avea nevoie de unul gol. Reg, celălalt paznic, și-a șters zâmbetul servil de pe față și l-a înlocuit cu expresia unui buldog constipat. Am presupus că aceasta era expresia lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
sălbatică. Am presupus că suntem amândoi în stare de șoc. Și-a pus mâna în jurul umerilor mei ca să mă sprijine, iar eu m-am agățat de mijlocul lui. Nu părea să am nimic rupt sau oricum nu grav. Ne-am târât de-a lungul străzii ca doi supraviețuitori ai unei explozii nucleare. Uitându-mă în jos, am descoperit o gaură imensă în blugi, în dreptul genunchiului. Va trebui să o peticești, a spus creierul meu, cu un sarcasm detașat; blugii rupți nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

Ce să fac cu domnișoara? - Pleacă, i-am spus. Îmi revenisem și îmi aminteam chiar cuvintele lui Reli: chirurgul și pacientul trebuie să comunice pozitiv tot timpul. Dar nu puteam, nu aveam nimic să-i spun profesorului Amorel. M-am târât până la pat și-am reușit să mă urc în el, apoi mi-am pus mâinile pe piept. Profesorul spăla sângele de pe podea, s-a dus de mai multe ori la baie cu vasul plin de sânge. La urmă și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
ei: bluze, fuste, lenjerie, pantofi. Apoi a părăsit casa, plângând. Pe masă se răcea mâncarea, dar lumânările ardeau cu flăcări pâlpâitoare. Feifel a băut și s-a îmbătat cu vinul destinat să-l înalțe în ochii Ritei. Apoi s-a târât spre pat, dar mai întâi s-a uitat în oglindă. Atunci a auzit din nou acel râs ironic. Era el însuși care-și bătea joc de propria nenorocire? Cum ar fi putut să știe că Rita obișnuia să pună bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
ești! Pierduse noțiunea de timp din cauza cuvintelor explozive pe care le auzise în gura altora, dar pe care nu le spusese nimănui. - Ești atât de ciudat, îi răspunsese Tua. Semeni cu un bătrânel care vinde cărți și obiecte curioase, se târăște pe străzi și vorbește o suedeză foarte personală. Mi-a dăruit cărți minunate, glumind mereu cum că ar vrea să se însoare cu mine! Acuma parcă văd în ochii tăi privirea lui jucăușă! Natanael ar fi vrut să spună: „Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

umanitate? Ce sunt numerele și simbolurile acestea cărora eu, deși le înțeleg sensul și utilitatea, totuși nu le pot prevedea decât un scop necurat? Și de ce presimt că tocmai ele, în mod ciudat, vor avea ca finalitate faptul că vor târî încă o dată popoarele într-o nouă luptă îngrozitoare? Pantofii mei sunt singurii care mai scot vreun sunet în această încăpere pe care sufletul meu o dă în vileag ca fiind a diavolului. Alergând pe acest caroiaj neînțeles de mine, observ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
poate zăcea în sufletul cuiva? Cum am putut face atât de mult rău, încât numai crima să mă despartă de condamnarea finală? Și tu, prietenă, cum de mă poți privi cu ochii ăștia imenși și buni, după ce eu te-am târât în timpul vieții până în abisurile mormintelor? De ce ești atât de bună cu mine acum, având în vedere că eu am fost însăși moartea pentru tine? Suflete bune și drepte, de judecata tăcerii voastre acuzatoare nu am să pot scăpa nicium. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
judecată mai dreaptă poate fi alta decât aceea de a fi confruntat cu cei pe care i-ai batjocorit? Pentru că nici cea mai pricepută minte nu poate găsi vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
puțin unul, acela de a-l vedea pe El și lumea Sa, știind prea bine că astfel vom fi feriți de tentația de a distruge absolut totul? Și ce entitate poate face ca orice alte gânduri decât cele drepte să târască pe oricine în abisul neființei - și cum poate fi atât de crudă? Pentru binele nostru, mă-ntreb? Probabil că da. Nici o artă inventată până azi nu poate descrie adecvat oroarea vederii unui corp sau, mai mult, a propriului corp lipsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
fi din nou omul care eram cândva, nu voi mai putea trăi, pentru că nimeni decât Acela, singur, nu S-a întors de-aici de unde nici lumina nu iese vie și pe unde, blestemat și supus celor mai chinuitoare cazne, îmi târăsc și eu pașii, plin de durere. Mai mult decât nebun am fost, o știu și o repet, să mă aventurez în această călătorie teribilă, de unde, iată, nici cea mai înverșunată credință nu mă poate scoate teafăr... Nu-mi vine-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

m-am simit eliberat de acest sentiment, o mulțime de gânduri au început să mă sâcâie. Că o bătrână ca ea trebuie să înțeleagă că mă face doar de rușine cu îmbrăcămintea ei, că n-avea nici un motiv să se târască spre liceu cu plicul, că m-a făcut să mint, că m-a lipsit de posibilitatea de a-mi invita colegii la mine acasă. Mă uitam la ea cum mănâncă, cum ridică cu mâna ei tremurândă lingura din care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
și respectat, după cum crede lumea din jurul meu. Și, totuși, oriunde m-aș afla: în tramvai, la cafenea, la teatru, la restaurant, pe stradă, într-un cuvânt, pretutindeni - e suficient să privesc o siluetă de femeie ca, fără un cuvânt, să târăsc cu gândul această femeie în pat, pe o bancă sau chiar într-un gang. Fără îndoială că așa aș proceda, dacă femeile mi-ar permite aceasta. Iată cum arată dualitatea spiritului și a trupului, dualitate datorită căreia eu nu cunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
m-aș lăsa impresionată de mușchii lui (și ca urmare a dualității trupului și spiritului, n-aș manifesta reticență în satisfacerea poftelor mele) și, fără să spun un cuvânt, plină de veselie, l-aș provoca și, apoi, m-aș lăsa târâtă în pat, pe o bancă sau poate chiar într-un gang; ce impresie ar produce această faptă a mea asupra prietenelor mele, asupra celor apropiați sau chiar asupra bărbaților cu care fac toate acestea? Oare aceste fapte ar fi percepute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
în el firele căzute pe jos. Simțind că am făcut o gafă îngrozitoare, m-am uitat rugător la Nelly. - Ei, nu, tu nu știi cum se face, spuse ea liniștitor. Luă periuța de la Mik (ocolindu-l pe Zander care se târa pe podele, șopti, trăgând aer în piept, doamne ferește!) și se apropie de mine. Vezi dragul meu, înțelegi, începu ea să vorbească mișcând periuța și țocăind curios cu buzele înțepenite, cocaina, sau cum îi spunem noi cocsul, înțelegi, pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
rămas fără acoperiș, iar Iag, agitat ca orice om care pleacă în călătorie, exclamă distrat că asta-i minunat și că Dumnezeu însuși a hotărât ca eu să mă mut neîntârziat în camera lui. Apucându-mă strâns de mână, mă târî în casă; pe drum, îi spuse mormăit subretei care tocmai scotea din casă geanta de voiaj că, în cele trei luni cât va sta el la Kazan, eu voi locui în camera lui; apoi, tot în fugă, mă trase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
gura, înghițeam totul, fără să mestec, apoi iar o umpleam, mârâind și fiind în același timp stăpânit de dorința de a râde nervos de propriul mârâit. Când, după ce am terminat de mâncat, au început să mi lipească pleoapele, m-am târât spre divan și m-am culcat, simțind imediat cum în picioarele întinse ceva a tresărit moale. Am visat cum sărmana mea mamă bătrână merge în paltonul ei peticit prin oraș, căutându-mă cu ochii stinși și plini de spaimă. GÎNDURI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
înfiorătoare. Revedeam totul până la cele mai mici detalii. Eu, încremenit, la ușa acestei camere liniștite, eu drogat, cuprins de spaima idioată, dar de neînvins că vine cineva, că va intra aici și-mi va vedea ochii îngrozitori. Și ore întregi târându-mă spre fereastra întunecată cu storurile ridicate prin care, cum mă întorc cu spatele, cineva mă privește, deși fereastra se află la etajul al doilea. Și stinsul lămpii care, cu lumina ei stridentă, dă alarma ca o sirenă, cheamă oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

sârg la mașină. Singur în tot parcul auto, repara camionul încercând să-l pună cât de cât la punct. Apoi, seară de seară după ce se întorcea din ultima cursă, rămânea să mai meșterească câte ceva. Pleca târziu, uneori după miezul nopții, târându-se cu greu spre casă unde mai prindea câteva ore de somn. Băiete, îi spusese într-o dimineață șeful de coloană, să nu crezi că lucrurile pot merge așa la nesfârșit! Ești obosit și asta nu-i în regulă. Meseria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]