1,264 matches
-
fiecare femeie, a unei găini, după ispășire. În timp ce se repetau anumite rugăciuni, ei învârteau pasărea vie de trei ori în jurul capului, apoi puneau mâinile peste ea, ca pe o jertfă, dup ă care o dădeau să fie tăiată de șochet (tăietor), care mergea din casă în casă, deșteptând pe evrei și dându le lumină de la lant erna sa, ca să aducă afară Ispășirea - cocoșul și găina. În acest sens, oaspeții fuseseră martorii unei scene impresionante, zărită prin fereastra mizeră a unei case
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Și cum lucrurile se repetă și nimic nu vine niciodată singur pe lume cu excepția omului, În ’91 (același an cu Barton Fink) a intrat pe ecrane Tăcerea mieilor (Jonathan Demme), cu un criminal mai puțin sclipitor la minte decît biblicul tăietor de capete, dar colecționar de fluturi, care introduce pupe În gurile căscate de neliniște ale victimelor camera dementului seamănă izbitor cu aceea a dementului din Seven și cu a dementului din 8 milimetri de mai tîrziu de nu cumva e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care se sprijină cu mîinile, avem lectura”. Nu se spune unde avem cartea, șnurulețul. Sau, cînd vine iarna: CÎnd bărbatul și iubita lui se sprijină unul de altul sau de un zid și stînd În picioare fac dragoste, avem sănătatea tăietorului de lemne”. Pin zăpadă, cu toporul Într-o mînă, tăietorul de lemne Îndrăgostit sare gingaș pe femeia iubită lipită-n prealabil de ușa bojdeucii. Altfel nu poate. Mai ales dacă-i scriitor din Liban și-i ultima noapte de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unde avem cartea, șnurulețul. Sau, cînd vine iarna: CÎnd bărbatul și iubita lui se sprijină unul de altul sau de un zid și stînd În picioare fac dragoste, avem sănătatea tăietorului de lemne”. Pin zăpadă, cu toporul Într-o mînă, tăietorul de lemne Îndrăgostit sare gingaș pe femeia iubită lipită-n prealabil de ușa bojdeucii. Altfel nu poate. Mai ales dacă-i scriitor din Liban și-i ultima noapte de dragoste, inspirată de romanul cu aproape același nume ce urmărește drama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai bine să mă duc să văd ce mai fac. Of, ce-aș mai vrea să avem picături din alea, somnifere. Nici măcar n-am mai auzit de așa ceva. — Nu-s chiar picături. E o clorură. Curvele pun așa ceva În băutura tăietorilor de lemne cînd vor să-i fure. Nu sună bine deloc. Probabil c-ar trebui totuși s-avem și noi așa ceva, În caz de urgență. — Vino să te pup. Auzi, doar În cazuri de urgență. Hai să mergem să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta? Nu știu. Eu mă duc să mă culc. Trezește-mă cînd ți se face somn. Eu pot să stau toată noaptea, spuse pădurarul local. Multe au fost nopțile În care am stat fărĂ să-nchid un ochi, pîndindu-i pe tăietorii de lemne. — Și eu am avut din astea, spuse cel trimis de stat. Da’ acu’ mă duc să mă culc. Nick și cu soră-sa Îl priviră cum intră-n casă. Mama lor le spusese bărbaților că se pot culca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu va putea intra acolo după noi. O ținură pe poteca aia, după care o apucară pe alta, care era și mai sălbatică. În cele din urmă ieșiră Într-un luminiș. Pufulița crescuse peste tot și rulotele În care stătuseră tăietorii de lemne erau Încă acolo. Erau foarte vechi și unora le căzuseră acoperișurile. Pe lîngă potecă trecea un izvor din care băură apă. Soarele nu se ridicase Încă și amîndoi Își simțeau stomacul gol după o noapte de mers. — Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
demult. — Și de ce nu mi le-ai arătat? — Nu știu. Cred că voiam să mă dau mare. — Nickie, n-o să ne găsească niciodată aici. Sper că nu. Cam pe cînd Nick și soră-sa ajunseseră-n primul luminiș făcut de tăietori, pădurarul care adormise pe veranda casei ascunsă-n umbra copacilor, deasupra lacului, fu trezit de lumina soarelui care, ridicîndu-se deasupra versantului din spatele casei, Îi străluci pe față. Se sculase În timpul nopții ca să bea niște apă și cînd se-ntorsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pat. Am avut eu chestia aia, dar sînt Încă tot ce-ți trebuie la o femeie, nu? Ei Îi plăceau oaspeții pentru că unii aduceau lucruri culturale cu ei - domnul John spunea că nevastă-sa e moartă după cultură, așa cum un tăietor de lemne e mort după Peerless, tutunul Ăla de mestecat care era foarte bun. De fapt, el respecta dragostea ei pentru cultură, pentru că ea-i zisese că iubește cultura așa cum iubește el whisky-ul tare și-i mai zicea: — Packard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ghețurile veșnice. Aveau nevoie de oameni care să se priceapă la tăiatul pădurii. Și ce păduri au rușii acolo! Ceva de neimaginat. Atunci, eu și cu unul, tot de la Atelierele Nicolinei, ce ne-am zis? „Hai s-o facem pe tăietorii de pădure, că altfel cine știe unde ajungem? Aici, de bine de rău, nu Îngheață apa când o arunci În sus și nu ți se face sloi răsuflarea”. Și am ieșit În față. Când au avut numărul de oameni care le trebuia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o Înainte. Am pornit În urma lui, mânați de cei cu automatele. Eram vreo treizeci de prizonieri. Și, mergi, băiete, prin omătul până la genunchi! După o jumătate de zi, am ajuns la niște barăci. Se vedea că erau proaspăt făcute pentru „tăietorii de pădure”. Din hogeaguri ieșeau vălătuci de fum. „Asta-i bine, Costache. Înseamnă că suntem așteptați” - mi-am zis eu. Cât ai clipi, ne-a ieșit În Întâmpinare un grup de „celoveci” - toți cu naganele la șold. Ne-au luat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de mălai... Ignat înțelegea că femeia are dreptate și de aceea se supăra mai tare. Se apucase, că n-avea nici o treabă, să mai dreagă gardul, și cioplea, și bocănea de mama focului. Se opri o clipă, cu toporul pe tăietor: ― Măi muiere, tu nu pricepi de vorbă bună?... Ce vrei să fac? Să mă spînzur? Ei, iacă am să mă spânzur ca să te mulțumesc... Că tu nu mai ai răbdare cum au și alți oameni și bați mereu din clanță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Tseng Kuo-fan reprezintă ilustrarea întocmai a acestui argument. Renumitului general nu-i vine să creadă că se află aici pentru a fi onorat și cedează în momentul când împăratul Hsien Feng încearcă să facă o glumă nevinovată: — Te cheamă Tseng Tăietorul de Capete? Tseng Kuo-fan se dă cu fruntea de pământ și tremură violent. Încerc să nu chicotesc când aud clinchetul bijuteriilor lui Tseng. Împăratul e fascinat: — De ce nu-mi răspunzi la întrebare? Ar trebui să fiu pedepsit și să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ar trebui să fiu pedepsit și să mor de zece mii de ori înainte de a murdări urechile Majestății Voastre cu acest nume, răspunde omul. — Nu, nu m-am supărat. Împăratul Hsien Feng zâmbește. Ridică-te, te rog. Îmi place numele Tseng Tăietorul de Capete. Vrei să-mi explici cum l-ai dobândit? Respirând adânc, omul zice: — Majestatea Voastră, numele mi-a fost dat mai întâi de către dușmanii mei, și apoi oamenii mei l-au adoptat. — Cu siguranță oamenii tăi sunt mândri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dat mai întâi de către dușmanii mei, și apoi oamenii mei l-au adoptat. — Cu siguranță oamenii tăi sunt mândri să se afle sub comanda ta. — Da, într-adevăr sunt. — M-ai onorat, Tseng Kuo-fan. Aș vrea să am mai mulți tăietori de capete ca generali! Când împăratul Hsien Feng îl invită pe Tseng să i se alăture la prânz, omul e mișcat până la lacrimi. Zice că acum ar putea să moară și să-și întâlnească strămoșii cu mândrie, deoarece le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
venitul nostru anual. Hart raporta că întâmpinase de curând o puternică rezistență la colectarea venitului vamal intern. Mulți oameni influenți refuzau să se despartă de banii lor, inclusiv cel mai de încredere general al răposatului meu soț, Tseng Kuo-fan - Tseng Tăietorul de Capete, eroul care i-a potolit pe răsculații din Taiping. Tseng pretindea că nevoile regiunii sale impuneau ca el să păstreze tael-ii, și nu guvernul central. Hart descoperise că registrele sale contabile erau vagi și cerea instrucțiuni de la împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
convoaie de câte „patru și mai multe plute la un loc și care se cîrmuiesc numai de câte un om”. Plutașii se recrutau dintre locuitorii regiunii de munte: „iar acei mai săraci ce nu au vite se năimesc plutași și tăietori de cherestele cu toporul”, se spune într-un document din 1843. Ei se angajau prin liberă învoială, cu care prilej se întocmeau zapise. Din nefericire nu știm anume în ce condiții lucrau ei, cu ce preț se angajau. Un lucru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stat se angajau contra plată la ocnă. Adevărații mineri însă erau șavgăii, care, spre deosebire de lăturașii ce lucrau în schimburi de o săptămână din două sau din patru, erau muncitori permanenți. În ocne exista o diviziune tehnică a muncii. Șavgăii erau tăietori de sare. Rufetașii erau împărțiți în grupe mari și fiecare grupă în cete, în frunte cu un conducător: curteni, gurari, herghelegii, burdujeni (lucrau la tascele din piei de bivol), chelari de drum (țineau evidența carelor încărcate), curelari, chetrari etc. În ceea ce privește
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
special organele de stat. Este epoca în care carierele de piatră de la Scheia, Păun, Bârnova, Ciurea etc. sunt exploatate într-o măsură mai mare. Ca și în secolele precedente, în epoca de care ne ocupăm, se face o distincție între tăietorii de piatră, care scoteau piatra din cariere, și pietrarii care o prelucrau și o șlefuiau. Dovada îndemânării și a măiestriei pietrarilor moldoveni ne-o oferă construcția cazărmii de la Copou, a podului de piatră de la Docolina etc. Din lipsă de date
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cel care încearcă să schimbe aceste modele și să înfrângă, astfel, prejudecata că modernitatea epicii depinde de temele alese este P. Ideea lui, exprimată în mai multe rânduri, este că, pentru un prozator autentic, un filosof de profesie și un tăietor de lemne au o egală valoare deoarece scriitorul nu analizează complexitățile și subtilitățile profesiunii, ci condiția umană a individului. Poziție bună, idee justă într-o literatură cum e cea română, unde false dileme provoacă interminabile discuții. Nouă este, întâi, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în povestiri, locurile, timpul și actorii sînt vag indicați și că descrierea ocupă un loc minor, în raport cu narațiunea și argumentația (povestești pentru a educa și pentru a determina îndeplinirea unor acțiuni după modele universale și atemporale). (36) Erau odată un tăietor de lemne și o tăietoare de lemne care aveau șapte copii, toți băieți. Cel mai mare nu avea decît zece ani, iar cel mai mic nu avea decît șapte [...].8 De asemenea, pînă la romanele eroico-galante din secolul al XVII
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
general plasată în deschiderea povestirii, dar care poate fi reînnoită, de asemenea, în orice moment al narațiunii. 8. Ceea ce nu înseamnă că aceste povestiri nu pot să aibă o încărcătură cu substraturi din realitatea istorică: prezența unui rol tematic ca "tăietorul de lemne" care se referă la sărăcia satelor de la țară, în secolul XVII; prezența scenariilor cu acțiuni obișnuite în epocă ca necesitatea de a scăpa de copii; amestecul de informații (pădurea era vizitată de lupi și bandiți) cu credințe (erau
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a se eschiva în fața greutăților și de a le lăsa în seama celor pe care îi conduc, punându-se la adăpost de eventualele consecințe nefaste; r. 17 18 : „De-ar ști boii din cireadă ce mână becisnică îi duce la tăietoare!” -omul simplu și naiv este ușor de manipulat și de sacrificat în atingerea intereselor meschine ale superiorilor; r. 21 22 : „într-un sat fără câni se plimbă mișeii fără băț!”nepedepsirea încălcării legii atrage după sine și alte nedreptăți; r
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
rău augur dacă doborât (în alte vremuri, acest lucru era considerat o crimă și se pedepsea cu moartea). A tăia un copac în vis semnifică o pierdere de energie, o dezrădăcinare, o ruptură (voluntară sau subită) interioară sau cu mediul. Tăietorul de lemne va fi interpretat în același sens. Salcâm Salcâmul este un copac sacru: - în tradiția francmasonilor, deoarece se pare că ar fi împodobit mormântul lui Hiram, fondatorul ordinului, și de atunci figurează pe anunțurile mortuare ale discipolilor; - în tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
care să-și piardă credința. Dacă este cu putință, mai bine să mori de o mie de ori, decât să-ți renegi credința strămoșească pentru a trăi câțiva ani mai mult pe pământ”. Atunci „copilul Își puse liniștit gâtul pe tăietor și-i zise călăului: vreau să mor creștin: lovește! Și Îi zbură capul”(,,Martiriul Sfinților Brâncoveni”). După acest sfârșit, trupurile lor au fost târâte pe străzile Constantinopolului, apoi aruncate În apele Bosforului, iar capetele purtate În prăjini au fost Înfipte
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]