1,658 matches
-
gazdă bună trebuie să fie obraznică), și-a luat o revistă (de fapt, era un număr din Hello - cum de mi-a scăpat din năvod? m-am întrebat) și a citit tot timpul. —Helen, lasă revista, i-a spus tata tăios, evident jenat. —Taci din gură, tată, i-a răspuns Helen pe un ton egal, fără măcar să ridice ochii din revistă. Dar din când în când scotea capul de după revistă, se uita la Adam și-i arunca un zâmbet de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
numai fiindcă e frumos de pică, are dreptul să vină aici și să facă ce vrea cu noi toți, m-am gândit, reușind să mă montez până la a mă înfuria de-a binelea. Uite ce e, Adam, i-am spus tăioasă când i-am auzit pe Helen, pe mama și pe tata certându-se în sufragerie și m-am asigurat că puteam să vorbesc fără nici un pericol. Nu prea știu cum să-ți spun. De fapt, nici nu știu ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se gândească și la copil. —Mary, n-am spus decât că dacă nu e în stare să facă față unei întâlniri, noi n-o presăm. O s-o ajutăm cu tot ce putem. —Jack! l-a apostrofat mama cu o voce tăioasă. Claire e femeie în toată firea și... —Dar, Mary... a întrerupt-o tata. —Încetați! am strigat din prima. Știam că trebuia să pun punct conflictului. Altfel cearta putea să dureze o veșnicie. Și să degenereze etc. Amândoi m-au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dacă venise la Dublin ca să încerce s-o ia pe Kate înapoi, la Londra, atunci James trebuia să moară. Era chiar foarte simplu. Până acum nu mai jucase rolul de tată iubitor, deci ce voia? —Cafea. — Poftim? l-am întrebat tăioasă. — Există vreo șansă să primesc o ceașcă de cafea? a zis el. Se uita la mine de parcă eram un pic nebună. Oare de câte ori îmi mai ceruse cafea înainte să-l aud? — Sigur, i-am răspuns. Am pus-o pe Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dar dulapul era gol. Domnul Amabilitate dispăruse. Nu că ar fi fost prea mult prezent. Când James a început din nou să vorbească, a făcut-o cu o voce care nu era vocea lui normală. Acum avea o voce răutăcioasă, tăioasă și cumva cântată. — Da, a zis el făcând pauze lungi între fiecare cuvânt. Chiar. Că. Ai. Avut. —Ceee? am întrebat nițel șocată. Eram în continuare cufundată în sentimentele mele de pierdere și de abandon, dar am reușit să pricep că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
erau acolo. Păi, ești, am insistat eu. Realitatea era că devenea din ce în ce mai ciudat. —Eu n-am spus decât că aveam nevoie de tine și... — Am auzit ce-ai spus, m-a întrerupt el furios, cu o voce din care tonalitatea tăioasă și cumva cântată dispăruse brusc. James s-a aplecat peste masă și m-a fixat cu un chip mânios. —„Asta e“, m-am gândit. Sentimentul de ușurare se amestecase cu cel de teamă. Măcar acum aveam să aflu ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sunasem. — Ce vești? m-a întrebat el cu o voce mulțumită și indulgentă. Au sosit actele! am exclamat eu triumfătoare. Nici nu-mi vine să cred. Cred că e o premieră pentru sistemul poștal irlandez. —Și? m-a întrebat el tăios. Of, Doamne, m-am gândit, iar l-am supărat. Înțeleg ce-a vrut să spună. Se pare că-mi reușește chestia asta chiar fără să-mi dau seama. Deci, e bine... am îngăimat eu. Nu mai trebuie să pierdem timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai iubit mereu, am spus. Și se pare că singura problemă pe care ai avut-o cu mine a fost că ai trăit cu frica să nu cumva să te părăsesc. James tăcea posomorât. —Așa e, James? l-am chestionat tăioasă. N-ar trebui să-i dai atenție lui George, a zis el regăsindu-și aplombul într-o oarecare măsură. Știu asta, James, i-am replicat mieros. Tocmai de asta am sunat-o pe Judy. Și ghici ce s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că Adam era foarte naiv dacă-și închipuia că numai el pățise așa ceva. În orice caz, Hannah a rămas însărcinată, mi-a spus el. —Of, Doamne, i-am spus eu cu compasiune. Adam mi-a aruncat-o o privire destul de tăioasă. A crezut că eram sarcastică. Dar, sincer, chiar nu eram. — Am discutat și am luat în calcul toate posibilitățile. Ea voia să ne căsătorim. Eu nu voiam pentru că mi se părea o prostie. Nu vedeam sensul căsătoriei: să-i oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
găsit cadavrul. CÎțiva savanți au sugerat că acei fossilis colegi de cameră cu pictorul au anticipat părerea lui Lenin despre artiști și, deși nu comunicau prin cuvinte, au comunicat cu maestrul care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, și omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase-n urmă nici umbră de os. De ce i-a rezistat Însă opera rămîne o Întrebare pentru artiști. Poate din pricina uscăciunii. 17 000 + 2000, sînt 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să te creadă lumea, dacă porți plete? A fost o prostie din partea ei, după atâtea luni a ajuns în același punct. Iar acum toate aceste imagini despre inundații, propria casă, vorbele femeii care o însoțise la cimitir, până și glumele tăioase ale lui Andrei Vlădescu se îndepărtează de ea, n-o ating, parcă ar fi tras în jurul ei un cerc de cretă, ea înăuntru și ceilalți departe, atât de în afară, încât nu par decât indiferenți și nesimțitori. O să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tranzacții lipsite de scrupule și vei vedea că nu putea refuza generoasa ofertă a Tabithei. Nici măcar n-ar fi ezitat, cum ar fi făcut-o majoritatea bărbaților, față de condiția ciudată pe care a pus-o ea. Îmi aruncă o privire tăioasă. Poți bănui care a fost, desigur... Am ridicat din umeri. — Habar n-am. Findlay își permise un râs sec. — Se pare, conform scrisorii ei, că a insistat - a insistat, fii atent - că singura persoană care poate scrie cartea ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o altă invitație ca să intre. — Tot am vrut să vorbesc cu tine ca lumea toată seara, spuse el. Dar nu s-a ivit ocazia. Phoebe păru să considere asta o subestimare a situației. — Știu, spuse ea pe un ton ușor tăios. E ceva teribil de confuz în aceste crime în masă, nu crezi? Se lăsară câteva clipe de tăcere înainte ca Michael să izbucnească: — Ce cauți aici, pentru Dumnezeu? Cum ai ajuns să fii implicată în povestea asta? — Datorită lui Roddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
agasați de năbădăile lui, și-l lăsau de izbeliște, smiorcăin du-se pe gardul de fier din fața blocului. Uneori venea Edi și-l trăgea de mână, cu forța, îl introducea înapoi în cercul de copii, îl urmărea cu privirea lui tăioasă, iar el se prefăcea că în cearcă „să se integreze în colectiv“, ca să nu-l mai urmărească Edi cu privirea, să nu-l mai observe nimeni, să-l lase naibii toți în pace! Probabil că tocmai dificultatea lui de a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
grea de culori vegetale, un mindir cu paie ieșinde prin pânza groasă de sac lucruri dragi, rămase de la Iustiniana, rândui, strâns, ca într-o cutie de chibrituri, unelte de construcție: cancioc, mistrie, nivela cu aer, firul cu plumb, câteva rindele tăioase, încheind cu barda lui scânteietoare, de care nu se despărțise niciodată în viață. Cam atâta lua din Goldana. La oraș sau unde ne-om duce, vom vedea ce-om face, le explică el cailor, ca unor sfetnici tăcuți, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu muchii tăioase împuținatele oseminte ale fostei sale agoniseli de fruntaș al Goldanei Petrea Păun îl îmbie pe Nicanor: Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor, prăjină înaltă, încinsă cu centura lată de piele, își ținu pălăria cu mâna și, încrețindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
multe obstacole și nu chiar ostenitoare la mers. Se simți cât se poate de surprins să constate adeverirea presentimentului său. Se strecură precipitat, prin fereastra îngustă, fără cadru de lemn, atent să nu-și zdrelească pielea pantofilor eleganți în cioburile tăioase de ceramică, trezindu-se pe dată într-o trecătoare, așternută cu aceleași straturi groase din crupe cărămizii, mărginită de maluri, consolidate în pereți zdrențuiți, care păreau să fie într-o stare de beție continuă. Rămase și mai surprins să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi în coastă pe puiul de linx vânăt care, cocoțat stângaci în arbore, îl fixa cu ochi tăioși. Nevârstnica și încă nătăfleața jivină scuipă șuierător, după tradiția felinelor, și, cu o mânioasă cange de spini în devenire, lovi convingător în spațiu. Ludic și stupefiat agresor, cu endemice instincte ale jocurilor de vânătoare, practicate de îndepărtați strămoși tribali, Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
frâiele furnicilor-soldați. Soldații au ascultat de caporali, caporalii de sergenți, sergenții de locotenenți, locotenenții de căpitani, căpitanii de maiori, maiorii de colonei, coloneii de generali. La aceste angrenaje, noi le zicem disciplină. Iar ceea ce voi credeți că ar fi arme tăioase, de fapt nu sunt decât unelte de lucru. Aș zice că așa ceva nu se poate produce în obștimea greierilor. Căci acolo, fiecare nu se supune decât propriei voințe. Da? se miră apăsat și zeflemitor tânăra furnică. De aceea probabil Greierele-dregător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Este oare cineva bucuros că merge la război? Câți din acești proaspeți recruți știu cu adevărat ce înseamnă războiul? Curând, în locul cântecelor vor auzi urlete de agonie, iar florile dăruite la gară se vor transforma în șrapnele fierbinți cu margini tăioase ce vor sfâșia mușchi și tăia viscere. Plutonul execută o jumătate de întoarcere la ieșirea din cazarmă și pătrund pe drumul desfundat, mărginit de plopi, către poligonul de instrucție. Plutonier, schimbă cu ceva mai vesel! Subofițerul se execută și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cei doi se privesc o clipă, apoi izbesc puternic cu picioarele în zona mânerului. Ieșită din balamale, ușa se prăbușește peste scaunul frânt și el în bucăți sub violența loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de tabăra căreia aparțin, ca să-și mai facă iluzii despre cum ar putea fi tratat în cazul că va cădea prizonier. Respiră cu greutate, aerul înghețat îi lipește dureros nările și are impresia că odată cu el pătrunde în plămâni lama tăioasă a unui cuțit. Mișcă un picior, simțindu-l cum alunecă dureros pe podeaua din lemn. Articulațiile înțepenite protestează zgomotos, incapabile să ducă mișcarea până la capăt. "Nu mi-e frig. E cald și bine. Nu mi-e frig..." Un ritual prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Lupta fără întrerupere de aproape trei săptămâni și sperase ca pauza nesperată a înfruntărilor să-i aducă mult așteptatul răgaz, dar primise ordinul să plece după locotenentul Rădulescu. E crunt de frig și fulgii sunt transformați în cristale cu margini tăioase care-l izbesc violent peste față. Are impresia că fiecare bucățică de piele neacoperită crapă sub asaltul gerului. Aude cum soldatul din spatele lui răsuflă din greu. În ciuda vârstei juvenile, are un aspect voluminos și asta face să-i fie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Hai băieți! Îndemnul lui Marius se pierde în zgomotul luptei dar ridicat în picioare, face semne de înaintare. Pe lângă capul lui trece țiuind ceva, oprindu-se în trunchiul unui copac. Se uită și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
seif? Chipul livid al lui Marius trădează chinuri îngrozitoare. Habar n-am. Era ascuns într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin pădurea uriașă. Se prăvale peste ei, zgribulindu-i. Nu peste mult timp începe să ningă. Domol, cu fulgi mari, albi ca zahărul, ce îi aduc aminte lui Marius de felicitările Crăciunului. Un vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]