1,757 matches
-
în casă înseamnă că de cei din casă ești furat. Cînd cumperi un cuțit nou, prima bucățică pe care o tai cu el dă-o cînelui, dacă vrei să nu-ți fure cuțitul. Furtună Cînd afară e furtună, românul aprinde tămîie în casă. După credința poporului, Necuratul nu se apropie de tămîie și Sf. Ilie trăsnește după Necuratul oriunde ar fi ascuns. Fus Nu e bine să te duci în sat cu fusul neprins. Cînd îți pică fusul gol din mînă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cumperi un cuțit nou, prima bucățică pe care o tai cu el dă-o cînelui, dacă vrei să nu-ți fure cuțitul. Furtună Cînd afară e furtună, românul aprinde tămîie în casă. După credința poporului, Necuratul nu se apropie de tămîie și Sf. Ilie trăsnește după Necuratul oriunde ar fi ascuns. Fus Nu e bine să te duci în sat cu fusul neprins. Cînd îți pică fusul gol din mînă, cică se jură că n-ai să-l umpli; dar și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vine capul lîngă prag, apoi se taie capul, carele însă nu se mănîncă. Găina care cîntă ca cucoșul nu este bine a o ținea lîngă casă, deci se vinde ea cu cît se poate, și pentru banii luați se cumpără tămîie, care se dă la sfînta biserică, ca cîntatul gă inii să nu fie de stricăciune pentru casnici. Cînd găina cîntă cucoșește nu e semn bun; trebuie a-i jumuli penele de pe cap, și de vor ieși altele albe, nu ai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
adoarme întîi va muri înainte. Moarte arată ori ție, ori nevestei, ori ibovnicei cînd vei zări într-o dimineață inelul ruginit pe degetul tău. Se crede că, dacă intră cineva într-o casă și i se pare că miroase a tămîie, în acea casă va muri cineva. Cînd se strică blidele din casă e semn de moarte. Cînd lucruri din casă (masă, scaun, dulap etc.) trosnesc așa, din senin, e rău de moarte. Cînd cade oglinda din cui și se strică
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gură“, înșirînd toate ce se află la om. Se face apoi o groapă în chilia unde a căzut copilul cînd s-a născut și, cosîndu-se ciocul animalului cu ață tare, se îngroapă acolo, puindu-se în groapă o bucățică de tămîie albă și alta neagră. Dacă într-o casă moare capul familiei, în acea zi se înjugă boii de la acea casă cu jugul ră sturnat, spre semn că dacă a murit gospodarul toate vor merge anapoda și pe dos. Să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a luat cu trestia spre a fi clă dită într-un zid. Mortul peste care pășește mîța se face strigoi. Se face strigoi mortul sub care a trecut mîța sau vreun cîne. Pune în gura și nasul mortului smirnă și tămîie, ca să nu se facă strigoi. Să nu dai cucoș peste groapă, că se preface mortul în strigoi. Să nu lași mortul singur la priveghi, că se face strigoi. Dacă ai găsit pe vreun mort dezgropat, lasă-l așa, că acela
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la noi unu și tot nu-i vine-n gînd să se aprindă.“ 339 t Cînd găsești și a doua zi tăciuni nestînși care au fost neacoperiți, nu-i lucru curat. Femeile torn apă peste ei și-i aruncă afară. Tămîie Spre Alexi Boji, omul lui Dumnezeu, cînd ies jivinile din pămînt, se ia o cățuie, se pune în ea jar, se pune peste el tămîie și se împrejură cu ea casa, clănțănind din clește. Jivinile și cele răle nu se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fost neacoperiți, nu-i lucru curat. Femeile torn apă peste ei și-i aruncă afară. Tămîie Spre Alexi Boji, omul lui Dumnezeu, cînd ies jivinile din pămînt, se ia o cățuie, se pune în ea jar, se pune peste el tămîie și se împrejură cu ea casa, clănțănind din clește. Jivinile și cele răle nu se vor putea atunci apropia de casă decît numai pînă unde a ajuns fumul tămîiei. în Joia Paștelui se ia un bulgăre de tămîie nefărămat, se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o cățuie, se pune în ea jar, se pune peste el tămîie și se împrejură cu ea casa, clănțănind din clește. Jivinile și cele răle nu se vor putea atunci apropia de casă decît numai pînă unde a ajuns fumul tămîiei. în Joia Paștelui se ia un bulgăre de tămîie nefărămat, se aprinde pe rînd cît se citesc cele douăsprezece Evanghelii, și restul e bun de aprins în casă pe cînd tună ori trăsnește, ori de afumat copii speriați. Tei Teiul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
peste el tămîie și se împrejură cu ea casa, clănțănind din clește. Jivinile și cele răle nu se vor putea atunci apropia de casă decît numai pînă unde a ajuns fumul tămîiei. în Joia Paștelui se ia un bulgăre de tămîie nefărămat, se aprinde pe rînd cît se citesc cele douăsprezece Evanghelii, și restul e bun de aprins în casă pe cînd tună ori trăsnește, ori de afumat copii speriați. Tei Teiul din biserică, de la Dumineca Mare, este bine a-l
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cea mare. Roatele au zimți pe ele și, mergînd, sparg cerul, lăsînd să curgă apa. Cînd tună toamna, Sf. Ilie se întoarce cu carele de popușoi acasă. Cînd Sf. Ilie trăsnește și fulgeră pe cer, lumea se închină, se aprinde tămîie și lumînări de la Paști în casă, ca să piară Satana dimprejur, căci trăsnetul cade asupra lui; atunci se poate întîmpla să trăsnească și pe cei dimprejur. Tunetul de primăvară, pe cînd este încă omăt, se ține de semn că vara va
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vacile, voind să fete, se vor culca. Ca o vacă să facă vițel bălțat, să i se dea să mănînce brînză rămasă de la Lăsatul Secului de brînză. Pentru vaca care este a făta, se leagă într-un postav roșu grîu, tămîie, piper și sare, și această legătură se leagă la coada vacii ca să nu se întoarcă, să nu se dioată* și ca strigoile să nu se apropie de ea. Cînd fată vreo vacă, cămașa vițelului o dă la cîne să o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Astă seară raiul dănțuiște İhanil bine-l vestește. İhanil dacă văzură, CÎte trei după stea călătoriră. De la stea că se-nvățară Lui Hristos cu scumpe daruri se-nchinară. Scumpe daruri ce aduseră Dinaintea lui Hristos le puseră Aur, smirnă și tămîie. Și celor mai mari boieri cu bucurie Și nașterea lui Hristos Să vă fie dumneavoastră de-un folos Și sfîntul botez ce vine Să vă fie dumneavoastră de mult bine Și de-acum pînă-n vecie Amin Doamne, Slavă ție. ” -// Cei
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
în care a intrat, iar lenjeria amintește de atribuțiile ei conceptive, femeia ca „viitor receptacul al seminței maritale“ . Dis pa ra te apar ici și colo obiecte care țin de trupul și sufletul femeii: oglinda, cădelnița din argint pentru aprinsul tămâiei în zilele de sărbătoare și can de la ce arde zi și nopate sub icoa na Fecioarei Maria. Icoanele apar destul de rar, opt-zece pentru tot secolul, mătăniile și cărțile de cult sunt și mai rare. Ele se regăsesc totuși în catagrafiile
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și, în mod simbolic, isi aprinde cu cecul primit un trabuc. Șocant la prima vedere, gestul trebuie pus în corelație cu fumarea pipei păcii la amerindieni. După Dicționarul de simboluri, nu este o prea mare diferență între simbolismul fumului de tămâie la creștini și cel al tutunului din pipa păcii. Așadar, valoarea simbolică a fumului este universal aceeași: ea leagă omul de divinitate, unind "finitul și infinitul, muritorul și cel nemuritor"135. 2.1.1. s. Spălarea mâinilor În piesa, Tiossido-Pilat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în ritualuri de esență sau expresie creștină, în miracole și epifanii. Prin urmare, chiar și în cazul în care fața aurorală a lirismului său se crispează deprimist, pânza freatică a discursului nu răbufnește la suprafața poematică decât aburi mirosind a tămîie. De altfel, prin Caii din Perugia pătrunzi într-o geografie spiritualizată în care miroase a salcâm, a floarea-soarelui și a turtă coaptă pe plită, în care corpul uman este un templu pe care urcă furnici cărând nuferi roșii, iar șopârlele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scriiturii, procesul (auto)recluziunii forțate într-un spațiu al durerii, al cuvântului-durere, mai exact. Însemnele acestuia sunt, de regulă, anunțate tocmai de simboluri ale facerii și refacerii continue a textelor, contaminate de atributele durerii regnurilor vii. Poetul îmbracă "arcul de tămâie și iască", "urcând piramide de spaime și fiere", bineînțeles, Fără anestezie, sau gustă "picăturile de sânge.../ pe sub degetele mâinii scriitoare" alături de Fructe ale îngenuncherii; propriul trup se lasă brutalizat, supunându-se conștient unor siluiri repetate, executate mai mult sau mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
etc.). Ajuns în fața uneia dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv, în care faconda sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se amestecă, halucinant, cu reflecția filosofică înaltă, "singuraticul domn R." își deconspiră, ca în treacăt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ajuns în fața uneia dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv, în care faconda sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se amestecă, halucinant, cu reflecția filosofică înaltă, "singuraticul domn R." își deconspiră, ca în treacăt, sursa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în fața uneia dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv, în care faconda sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se amestecă, halucinant, cu reflecția filosofică înaltă, "singuraticul domn R." își deconspiră, ca în treacăt, sursa reală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
priveală/ un seraf din mine scrie/ stih liubov ca o beteală./ Semnele domniei mele/ (cucă și caftan și tui)/ stau la poarta iadului,/ de păcat și sânge grele...// Și-o omidă/ dă buluc prin manuscrise,/ ca o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar scindarea între angelic și demonic, după cum la fel de transparentă este speranța salvării prin scris: serafimul, unul dintre "atleții intermedierii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că trăiește de la 500 la 13.000 de ani. Este singura din specia ei, deși nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viață este pe terminate și ea își simte sfârșitul, aceasta își face un cuib din plante aromatice și tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămășițele într-un înveliș de smirnă și tămâie in formă de ou și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cuib din plante aromatice și tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămășițele într-un înveliș de smirnă și tămâie in formă de ou și ducându-le la sanctuarul din Heliopolis". Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83rea Phoenix/accesat iunie 2011.. 173 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane, p. 506. 174 Ibidem, p. 506. 175 Ana Blandiana, Autoportret
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cadență a ofensivei și a defensivei: "Demonii-greieri [...] sloboziră-năuntru ouă prelungi, din care-ntr-o clipă ieșeau păianjeni veninoși, cu o sută de picioare. Dar preotul [...] îi pietrifica, stropindu-i cu apă sfințită. Demonii târâtori săpară găuri pe sub pământ [...]. Dar tămâia [...] le sfărâmă țestele șerpești în mii de țăndări. Demonii-lilieci înșfăcară steiuri de piatră [...], însă [...] (grație rugăciunii, n.m.) pietrele se opreau în aer și se deschideau ca niște boboci uriași". Un efort climactic concentrează energiile diabolice: "demonii se repeziră toți deodată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
celorlalți păsându-le prea puțin de politica imbecilă și dezonorantă a acestora. Și, nota bene, era vorba în continuare de organizația paravan numită Tineretul Progresist, nicidecum de uniunea tineretului comunist de care fugeau majoritatea tinerilor de atunci, ca dracul de tămâie! Totuși, din acest alineat am reținut faptul că DEJA la Vaslui exista un garaj exclusivist și anume cel al partidului comunist! Autorul „raportului” ne dă și unele detalii referitoare la genul discuțiilor ce aveau loc în cadrul ședințelor: „...la aceste ședințe
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]