8,375 matches
-
sticla asta, am spus pe cel mai calm ton de care eram în stare. Vrei un pahar? A dat din umeri, fără să mă scape din priviri. Probabil că vreau... Pe masa cu băutură mai erau doar câteva sticle de tărie. Harriet aranja tăvile cu pahare folosite. S-a uitat la noi plină de interes. —Ea e Harriet, am spus, lucrează și ea aici. —Bună, Harriet, eu sunt Nathan. Pe scurt Nat. Iar tu ești Sam, a spus luând un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Maro promisiunea făcută, întrucât la un moment dat drumurile noastre s-au despărțit, cert este însă că mie soarta mi-a rezervat cu totul altceva. Ca un paradox venit să răstoarne - ca întotdeauna în viața mea - tot ceea ce afirmam cu tărie ori negam cu insurmontabilă hotărâre, pașii mei au luat la scurtă vreme după aceea, ca din întâmplare, calea unui alt cenaclu literar. Aici am avut încântătoarea surpriză să întâlnesc cu totul și cu totul altfel de oameni decât cei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
terminat, iar eu nu mai sunt altceva decât un biet bătrân neputincios alergând printre propriile-mi amintiri, parcă mai văd figurile și privirile celor care au crezut în mine și, mai mult decât atât, au avut curajul să afirme cu tărie că voi fi cel care sunt astăzi. Mi s-a întâmplat într-una din zile să mă pomenesc în fața Uniunii Scriitorilor din Jackson City. Astăzi mă gândesc la cât de mult le datorez figurilor luminate ce mi-au oferit toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
liber și răspunzător de ceea ce face cu sine și cu alții? Iar răspunsul sugerat de paginile Romanului cocainei, care evită cu obstinație tonul moralizator, este că omul se arată a fi răspunzător de sine și că el trebuie să aibă tăria de a-și asuma această răspundere pentru a-și împlini destinul de om. L. Cotorcea M. Agheev ROMANUL COCAINEI LICEUL Burkeviț a refuzat 1 Pe la început de octombrie, eu, Vadim Maslennikov (aveam pe atunci șaisprezece ani), grăbindu-mă să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
reprize. Când m-am întors acasă de la liceu, intrând în hol și mergând spre camera mea pe coridorul îngust al apartamentului nostru sărac în care mirosea grețos a bucătărie, am simțit că mila aceasta, deși trecuse, mai păstra încă memoria tăriei dinainte. Apoi, când m-am așezat la masa din sufragerie și când în fața mea s-a așezat mama care a început să-mi pună supa în farfurie, această milă a dispărut de tot. Chiar îmi venea greu să înțeleg cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cum făcea și cu țigările, acasă nici nu se atingea de băutura fierbinte dar la serviciu, departe de privirea ei, situația era cu totul alta. Te-aș îmbia și cu o guriță de pălincă dar e cam dimineață pentru o tărie. Nu că mi-ar păsa mie de asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui Cristi. Se ridică pe jumătate, cât să se aplece peste interfonul de pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflați singuri în întunericul din subteran. Dar de ce i-au servit cei doi această informație? Vor să-l îndepărteze de soluționarea cazului? Nu, exclus. Cel puțin în privința Ilenei era absolut sigur, nu o putea bănui. Știa că ea crede cu tărie în superstiții, și deci se putea lăsa lesne pradă unei asemenea idei, dar Calistrat? El ce interes avea? Eh, probabil nici unul. Un bătrân în pragul senilității care își dă și el cu părerea. Dar, de unde știa de disparițiile din Baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că da, altfel nu mi-ai spune toate lucrurile astea. Dacă mă întrebi ce religie am, atunci îți spun că sunt crești nă, la fel ca și tine. Sunt însă sigură că nu asta vrei să știi. Da, cred cu tărie că ei există! Și, cum se împacă asta cu... Cu Dumnezeu? Exact! dădu Cristian din cap. Foarte bine, răspunse ea dezinvolt. Ia, spune-mi, tu crezi că Pământul se învârte în jurul Soarelui și nici unul dintre cele două corpuri cerești nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că și inspectorul își terminase băutura. Mintenaș, îți mai pun unul! No, pune și ceva unsoare pe deasupra! arătă el cu capul spre slana de alături. Nu de alta, dar altfel o să te roadă la stomac. Cristian, cu gura arsă de tăria alcoolului se năpusti spre mâncarea de pe masă. Ar fi preferat o gură mare de apă dar bătrânului nici prin cap nu-i trecuse să aducă așa ceva. Era păcat să spurce pălinca cu apă. Dar tu ce faci, domniță dragă? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
orchestră nu erau în stare să cânte nici măcar un cazacioc ca lumea, iar berea nu-i stârnea nici o dorință. Auzi, bere la cârciumă! Asta nu era o băutură pentru bărbații adevărați. La el acasă, nici femeile nu beau așa ceva. Fiindcă tăria de la terasă nu era pe placul său, negociase cu Maricel și, contra unui bacșiș gras, cumpăra de la local numai apa minerală, pălinca și-o aducea el. Singura condiție era să nu țină sticla pe masă, dar Vlad nu prea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătîngă nu te-ai săltat măcar un metru de la pămînt... Acum lasă-mă să-mi adun forțele, să-mi strîng gîndurile Într-o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pămîntene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i sfîșie pe miei, la libelulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o listă cu numele medicilor, al infirmierelor, al vizitatorilor, ziua și ora cînd a fost operat (cînd doctorul Petrović l-a deschis și l-a Închis la loc, Înțelegînd că operația era zadarnică: sarcomul prinsese toate organele vitale). Nu am tăria să vă descriu privirea aceea cu care și-a luat rămas bun de la mine pe scările spitalului cu o zi-două Înaintea operației: concentrarea unei vieți Întregi și toată groaza la aflarea morții. Tot ceea ce un om În viață poate afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cum am fost în umbra rutinelor electorale care, timp de generații și generații, au reușit să escamoteze ceea ce vedem acum a fi unul dintre triumfurile sale cele mai importante, cu siguranță n-am mai avea loc în el. Cred cu tărie, continuă prim-ministrul, că schimbarea strategică de care aveam nevoie este evidentă, cred că readucerea sistemului la statu quo-ul de dinainte se află la îndemâna noastră, totuși, eu sunt prim-ministrul al acestei țări, nu un banal vânzător de untură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
hotărât să declarați că ați eșuat, Te întreb dacă a spune că un acuzat e nevinovat înseamnă a eșua într-o acțiune, Da, dacă acțiunea a fost desemnată să facă dintr-un nevinovat un vinovat, Mai adineauri afirmai cu toată tăria că soția medicului era vinovată, acum ești aproape pe punctul de a jura pe sfânta evanghelie că ea e nevinovată, Poate că aș jura-o pe evanghelie, dar niciodată în prezența ministrului de interne, Înțeleg, ai familia ta, cariera ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
putut să nu mă gândesc că nu i-ar veni deloc ușor colonelului MacAndrew să facă ceea ce spunea, întrucât Strickland îmi dăduse impresia unui individ foarte solid, dar n-am comentat. E întotdeauna supărător când moralitatea jignită nu posedă și tăria brațelor pentru a-i administra direct pedeapsa păcătosului. Căutam un pretext pentru a face o nouă încercare de a mă retrage, când se întoarse dna Strickland. Își ștersese lacrimile și-și pudrase nasul. Îmi pare rău că mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aglomerat și vesel, unde am cinat cu plăcere. Eu aveam o poftă de mâncare caracteristică oricărui tânăr, iar el pe cea a unui om cu conștiința împietrită. Pe urmă ne-am dus la o cârciumă să bem cafea și niște tărie. Spusesem tot ce aveam de spus pe tema care mă adusese la Paris, și cu toate că într-un fel simțeam că o trădez pe dna Strickland dacă n-o abordam în continuare, nu mă mai puteam lupta cu indiferența lui. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e nevoie de foarte mult din ambele ca să dai cu piciorul unei cariere după doar jumătate de oră de gândire pentru că vezi în alt drum al vieții o semnificație mai adâncă. Și era nevoie de și mai multă personalitate și tărie de caracter ca să nu regreți niciodată pasul acela făcut brusc. Dar n-am zis nimic, iar Alex Carmichael a continuat pe un ton meditativ: Bineînțeles că ar fi o ipocrizie din partea mea să pretind că regret ce a făcut Abraham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oră când bolta Înstelată era vizibilă, Dante Își ridicase ochii pentru a estima cât timp se scursese. În acel moment luceau pe cer Gemenii, semnul său natal. Dubla strălucire a lui Castor și Pollux părea să Îl călăuzească, insuflându-i tăria de a Învinge starea de rău care pusese stăpânire pe el. În mai multe rânduri, bargello propusese să se facă un răgaz, Încurajat de bombănelile oamenilor săi. Însă Dante respinsese de fiecare dată această idee, mânat de o râvnă invincibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre Pietra. - Ce a mai spus? o zori poetul. - Nimic, răspunse fata, mijindu-și pleoapele În semn de oboseală, În timp ce, printre gene, pupilele ei verzi continuau să Îl fixeze. Nimic altceva. Vorbește o limbă ciudată, nu se Înțelege totul, o tărie scurt. El ridică din umeri. Apoi, după ce reflectă o clipă, o luă pe mută de mână, Îndreptându-se spre ieșire. Auzi, În spate, cum șușoteala celorlalte femei se stingea În timp ce străbăteau porticul Îndărăt. Femeia părea extenuată. Încercă să se urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pierdere însemnată pentru Bourrache, dar acesta nu ar fi dat masa altcuiva pentru nimic în lume, nici chiar în zilele de târg, când toți țăranii din ținut, după ce iscodiseră vitele, veneau să se ghiftuiască și să bea un litru de tărie până la ivirea zorilor, înainte de a se descărca în bordelul lui Madam Nain. Masa rămânea goală și lumea era refuzată. Ba chiar, o dată, Bourrache a dat afară un negustor de animale care pretindea să se așeze la acea masă. Negustorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
L-am ridicat pe Bourrache, apoi l-am ajutat să se așeze la masa cea mai apropiată. Se lăsa pe mâna mea fără să se împotrivească în vreun fel. Plângea și își trăgea nasul. Știam unde erau puse sticlele de tărie. Am mers să iau una, împreună cu două pahare, pe care le-am umplut cu vârf. L-am ajutat să bea, apoi l-am sorbit pe al meu, și am turnat încă unul. Bourrache a băut trei, unul după altul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Un tâmpit de soldat a bătut în geam aproape de noi. Privea sala rânjind, cu nasul lipit de geam. Ne-a văzut. Râsul i-a pierit. A plecat. Am rămas acolo timp de patru ore. Patru ore și două sticle de tărie. Patru ore și vreo trei cuvinte rostite. Măcar atât puteam face. În timpul acesta, Clămence începea să geamă și să se sucească, singură. Fără mine. Fără ca eu să știu. XVI Când ieșeam de la RĂbillon, ploaia înghețată ce cădea m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vin ca în vremea când trimitea oameni la ghilotină. Diferența e că întârzia după ce-și bea cafeaua. Sala se golea, Destinat rămânea. Iar apoi îi făcea semn lui Bourrache să i se alăture. Atunci hangiul lua o sticlă de tărie, din cea mai bună, două păhărele și se așeza în fața procurorului. Umplea paharele și îl bea iute pe al lui. În schimb, Destinat mirosea alcoolul, dar nu îl ducea niciodată la buze. Apoi, cei doi bărbați vorbeau. — Dar despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o mină de aur! Tot corpul a început să-i tremure, nu înceta să-mi mulțumească și să-mi strângă mâna, mai să mi-o smulgă. — Ultima dată a venit cu o săptămână înaintea morții sale. Același ritual, masa, cafeaua, tăria și conversația. Întrebările despre micuță, aproape întotdeauna aceleași, și apoi, după o lungă tăcere, îmi spuse aproape șoptind, pe tonul unei sentințe: „Nu a cunoscut răul, s-a dus fără să-l cunoască, în vreme ce nouă, celorlalți, răul ne-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
întreagă... Cei trei de la masă, Maestrul, Cezarina și Laszlo, mai vârstnicul ei regizor, discută zgomotos, vesel, Loredana se pregătește să treacă din bucătărie spre masa din living, aducând castronul de borș de miel, leușteanul plutind deasupra își amestecă mirosul cu tăriile deja degustate, pe blatul din bucătărie, e pregătit cuptorul electric, rotund și rapid, stăpâna casei trebuia să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]