4,810 matches
-
se ridica ca pretendent la coroana polonă, pentru că tocmai în urma unor asemenea pretențiii la tron nobilul altfel și vestitul regat al Ungariei au ajuns în timpul din urmă la decadență și va părea destinat a pieri cu desăvârșire în ochii cumanilor, tătarilor, schismaticilor și păgânilor ce vor năvăli dușmănește asupră-i. Daca Wenceslaus V are însă drepturi reale asupra Poloniei, atunci să le dovedească în persoană dinaintea papei, din mâna căruia va primi hotărârea. Mijloacele morale nefiind suficiente, convertirea ereticilor se făcea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pravitatis). Dar tocmai din partea acestor țări laterale Ungaria avea a înfrunta pe atunci o mulțime de dușmănii și de complicațiuni serioase, căci atât Ștefan Dușan, despotul Serbiei, având ajutor bizantin, cât și dificilul voievod al Valachiei, Mihai Bassaraba, apoi bulgarii, tătarii și dalmațienii știură a se opune cu arma-n mână și cu succes poftei de cucerire a Ungariei. Scaunul papal luă deci pe regele apostolic sub scutul său deosebit, și Ioan al XXII-lea dispuse (1334) ca toți dreptcredincioșii din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-n mână și cu succes poftei de cucerire a Ungariei. Scaunul papal luă deci pe regele apostolic sub scutul său deosebit, și Ioan al XXII-lea dispuse (1334) ca toți dreptcredincioșii din Ungaria cari vor merge-n campanie contra schismaticilor, tătarilor și păgânilor și ar pieri sau imediat pe câmpul de luptă sau în urma rănilor primite pe el, să aibă deplină iertare de păcate. Apoi, fiindcă regele Carol Robert arăta foarte multă asiduitate întru creștinarea dorită a rutenilor schismatici din Galiția
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe atunci de priorul dominicanilor Theodoric, episcopie care-și împrumută mai târziu numele Milcovia de la micul pârâu Milcov, ce șerpuiește între Moldova și Valachia, culese puțini lauri și trăgăna din contra o existență mizeră în mijlocul invaziilor mongolice, a războaielor cu tătarii și a durerilor de facere a statului Țării Românești. Crud pustiită, cu bisericile și zidirile risipite din temelie, dezbrăcată de posesiunile, veniturile și drepturile ei, ea gobi cât gobi până se stinse cu desăvârșire, nelăsând în urmă-i decât amintirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
escelent, pre cât de nobil și de înțelept pre tot atât de viteaz și cavaleresc, iubitor de oameni și blând, dar puternic și întreprinzător totodată sau, cum zice un istoric turcesc "un Noe care mântui mult primejduitul chivot al împărăției din potopul tătarilor și din stâncile dezmembrării". Nu era greu de prevăzut că, față c-un asemenea principe cu mult superior și după cea din urmă complicare, neatârnarea Valachiei va sta la grea cumpănă. Și-ntr-adevăr în anul 1413 Mahomed și dete poruncă unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rămase într-una o țară de pășuni, nelucrată. Numai cauza asta ar fi fost deajuns pentru ca populația să fie, în termin de mijloc, mică; dar ea scăzu, de nu se mai băgă de samă, în urma pustiitoarelor năvăliri ale mongolilor și tătarilor. Acești din urmă - e drept - că nu putură pătrunde cu foc și sabie până în Tracia, dar din Moldova, unde se așezase sub Tzakas, fiul lui Nogaî, au fost scoși și alungați de hanul mongolilor Toktai. Atacați de repețite ori, parte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
capitala de pe atunci, care invitare el o și primi cu noroc în fruntea unei cete armate. Dar curând căzu sub lovirile puternicului partid al lui Bogdan și-și află pacea de veci în mănăstirea de la Vaslui. De altmintrelea, de teama tătarilor cutreierători, locuitorii Moldovei nu se prea așezau la șes, ci mai mult în orașe întărite și la margini de codru, se detrăgeau prin aceasta privirilor vecinilor lor și, afară de-o samă de fapte războinice, nu se prea vestea alta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
magique du territoire villageois Roumain”, în L’Homme, XIII, 3, 1973, pp. 150-162. 75. Victor Kernbach, Miturile esențiale. Antologie de texte, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. 76. Lazăr Șăineanu, „O pagină din istoria medievală. Excursiune istorico-lingvistică II. Jidovii sau Tătarii sau Uriașii”, Convorbiri literare, XXI, 1887, pp. 521-528. 77. Spre deosebire de tron, patul nu pare a fi un simbol clasic pentru definirea unei divinități, dar, în cazul legendei sumero-akkadiene, el este un semn distinctiv normal pentru o zeiță a dragostei și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
amenințat cu „focurile Gheenei” și cu „chinurile iadului”. În reprezentările icononografice ale Judecății de Apoi din bisericile Moldovei secolului al XVI-lea (Probota, Voroneț, Moldovița etc.) sunt (con)damnate grupuri etnice de alte confesiuni, fie necreștini, fie neortodocși : evrei, turci, tătari, armeni, latini, arabi, etiopieni etc. (35, I, pp. 241-264 și II, pp. 121-145). Deasupra tuturor este scrisă înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus, la „Judecata de Apoi”, neamurilor așezate „de-a stânga jețului” : „Duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cine va stărui pe el și cari sunt elementele efemere. La 300 goții, la 375 hunii, la 500 gepizii, la 567 longobarzii și avarii, la 700 francii și moravii, la 800 ungurii, la 900 pecenegii, la 1 000 cumanii, apoi tătarii și slavii! Ei, ce s-au ales de toți? Ceea ce se va alege de d. C. A. Rosetti, de Giani și de Carada. Nimic. Rasa română e cea istorică în aceste țări, e cea care își impune caracterul, limba și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un comunicat umil, cere iertăciune, arde la București ceea ce ai adorat la Iași! Astfel nu făcea Domnul Ștefan când sărea din Suceava și da piept la patru hotare. Dânsul nu vorbea multe, mai cu seamă după masă, dar nici hanul tătarilor, nici califul musulmanilor, nici regele Poloniei, nici regele Ungariei nu l-au văzut cerând iertare decât de la Dumnezeu. Dar aste timpuri sunt trecute!... Să caute d-l Dimitrie Sturza să împace pe acei pe cari cu nesocotință i-a atins
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Cantemir (1967: 82) arăta: "Cu cincizeci de ani mai înainte, când s-a făcut o numărătoare, s-au aflat în el 12.000 de case, dar în vremile care urmară a fost pustiit de pârjoluri dese și de năvăliri ale tătarilor și leșilor, încât abia a treia parte a scăpat nevătămată". Și dacă o așezare precum Iașul, de o importanță aparte, situată în inima Moldovei pierdea în jumătate de secol 2/3 din locuitori, ce putem spune despre stabilitatea populației în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
vorbi despre sine Însuși.” (N. Iorga) Lumea/țara piere și baba se piaptănă. (Egocentrismul firii unora este atât de pregnant, Încât Îi face să fie preocupați de persoana lor chiar și În momente de răscruce pentru comunitate: „Țara piere de tătari și ea bea cu lăutari”.) „Egoistul Împarte cu alții numai grijile și supărările lui.” (H. de Balzac) Țiganul, când s-a văzut Împărat, Întâi pe tată-său l-a spânzurat. (Ingratitudinea este o formă a degradării morale și este vecină
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
De la noi din Basarabia (1938) - există și pagini de proză, precum Ciuboțelele lui Ionel, nota generală o dau articolele de etnografie și în mod special cele despre satul natal: Un sat răzășesc din Basarabia. Trușenii, Trușenii pe vremea turcilor și tătarilor, Trușenii tinerețelor mele. De altfel, autorul avea să scrie o monografie despre Trușeni, rămasă în manuscris. SCRIERI: Răsunete din Basarabia, cu desene de Victor Ion Popa, București, 1935; De la noi din Basarabia, București, 1938; Văzute și trăite, îngr. și pref.
MADAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287946_a_289275]
-
capitala imperială a occidentalilor. Există însă și alte circumstanțe care conduc la aceeași datare. Campania mongolă de supunere a Europei Răsăritene, amânată datorită morții lui Gingis-han, s-a declanșat în 1236. După ce l-au învins cu greu pe cumanul Baciman, tătarii au pătruns în Deșt-I Kipciak (Cumania Neagră), unde s-au confruntat cu hanul Kuten (Kuthen, Kotian). Acesta a obținut unele succese inițiale, dar ulterior a fost înfrânt. Ceea ce a urmat, a fost un adevărat exod cuman. Unii au încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au rămas fideli obiceiurilor și locurilor natale. Față de Bortz, ei și-au continuat viața în mod tradițional, pe locurile lor obișnuite, încă aproximativ un deceniu. Abia prin 1236-1237, atunci când au apărut cruciații latini pe teritoriul lor, luând aminte la avansul tătar, ca și la alianța - încă în vigoare - dintre Ioan Asan al II-lea și Imperiul Latin, au preferat să îi primească pe cavalerii occidentali cu prietenie, să se alieze cu ei și, în cele din urmă, să treacă împreună cu latinii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
părăsindu-și fostele teritorii. Dar conform lui Nicephor Gregoras, în preajma anului 1241, s-au retras la sudul Dunării circa 10.000 de cumani din stepa nord-pontică15. Este, probabil, vorba de un nou val de emigrări cumane provocat de iminența sosirii tătarilor în locurile stăpânite de ei până atunci. Încă un aspect al chestiunii merită să fie dezbătut. După cum s-a văzut, dintre cele două căpetenii, Jonas era văzut ca major in Regibus Comanorum (de către Alberic) și „le grant roy de Commains
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din zonă. Totuși, alianța lui Jonas și Soronius cu cruciații latini, în a doua parte a anilor 30 ai secolului al XIII-lea, împreună cu strămutarea definitivă a cumanilor primului în Imperiul cruciat constantinopolitan este semnificativă pentru ambianța politico-confesională dinainte de sosirea tătarilor. În acel moment, cu puțin înainte ca Ioan Asan al II-lea să treacă înapoi la credința răsăriteană, sud-estul Europei se configura ca o proaspătă parte a creștinătății occidentale. Înconjurați de Bulgaria aliată și de Ungaria ostilă, ambele puteri catolice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca hotărâtoare în decizia părăsirii țării nu se justifică întru totul. Mărturii ale actelor de răzbunare ce au însoțit revenirea lui Duca în țară nu lipsesc. Sunt cunoscute și cazuri în care domnul a confiscat bunurile unor negustori oferindu-le tătarilor drept mulțumire pentru intervenția în favoarea sa32. Dar să nu omitem că Poarta l-a reconfirmat în scaun pentru a reinstaura cât mai grabnic ordinea necesară proiectatei campanii în Polonia, o prelungire a tensiunilor fiind deci potrivnică intereselor sale. Exceptând prada
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
drept mulțumire pentru intervenția în favoarea sa32. Dar să nu omitem că Poarta l-a reconfirmat în scaun pentru a reinstaura cât mai grabnic ordinea necesară proiectatei campanii în Polonia, o prelungire a tensiunilor fiind deci potrivnică intereselor sale. Exceptând prada tătarilor care au căutat să-și rotunjească răsplata jefuind țara33 și pedepsirea cruntă a instigatorilor revoltei, ororile ce îi sunt atribuite de cronicari lui Duca, după redobândirea puterii, și săvârșirea acestora până în preajma sosirii sultanului în Moldova sunt, credem, exagerate 34
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
urmările nefaste, pentru el, ale bătăliei de la Poltava, ci să modifice și echilibrul de forțe din Europa Est-Centrală. Căci, așa cum s-a constatat, Carol al XII-lea voia ca, din Varnița, „să guverneze... imperiul sultanilor, regatul Suediei, regatul Poloniei, hanatul tătarilor, țara cazacilor și principatele dunărene“8 (s. Ven. C.). Din punctul de vedere al românilor, rezultatele bătăliei de la Poltava aveau relevanță tocmai din perspectiva statutului Principatelor Române. În viziunea lor, victoria lui Petru I urma să declanșeze ireversibilul proces de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai apt să deschidă drumul lui Carol al XII-lea către mult doritul război dintre Imperiul otoman și Rusia. Mai ales că, potrivit informațiilor pe care le obținuseră agenții săi, din cercurile constantinopolitane, protejatul său, Dimitrie Cantemir, era „coborâtor din tătari și bun suedez“ (s. Ven. C.)18. Regele Suediei avea să constate, însă, și încă la foarte puțin timp, după preluarea, efectivă, a domniei de către acesta, cât de „bun suedez“ era în realitate. Profitând de poziția pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a produs la scara întregii societăți a Principatelor Române, a fost consemnat, îndeosebi de cronicarii români care au fost martori oculari, de cele mai multe ori, ai acelor evenimente, în termeni a căror aciditate corespunde exceselor comise de sudezi, poloni, cazaci și tătari lipcani, încartiruiți în Moldova. Epitetele atribuite au fost, desigur, îngroșate de o stare de spirit ostilă lor, de la început, deoarece se dovediseră dușmanii aspirațiilor lor de sustragere de sub dominația otomană, de vreme ce se aliaseră cu asupritorii lor împotriva celor de la care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
oaste... socotind că-l va birui și pre acesta“ (s. Ven. C.)32. În schimb, simpatia cronicarului a fost câștigată, fără rezerve, de soldații regelui care fuseseră încartiruiți în Moldova. Deoarece aceștia, aflând despre atacul întreprins de turci și de tătari asupra sa, la Varnița, au declarat, în unanimitate, că erau hotărâți să lupte și să moară pentru regele lor. Ca urmare, nu și-a reținut bucuria de a fi cunoscut și „oșteni și oameni de cinste“, fiind sigur că „n-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și bun viteaz, dârzu“ (s. Ven. C.)34. Un alt cronicar român, anonimul autor al Istoriei Țării Românești, afirma că eșecul lui Carol al XII-lea la Poltava s-a datorat faptului că a fost indus în eroare de turci, tătari și de hatmanul cazacilor, Mazepa, care, profitând de tinerețea lui, l-au înșelat, asigurându-l că-l vor sprijini substanțial, în expediția împotriva lui Petru I35. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem, p. 128. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem, p. 127. • Ibidem, p. 131. • Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]