1,606 matches
-
dar ești împiedicat să numești editurile. Asta se întâmplă cu precădere la TVR Cultural, unde oamenii se pare că sunt cei mai speriați de propria umbră - propria umbră fiind, de fapt, cultura. Mai rămâne să cenzureze și numele autorilor, și tacâmul ar fi complet. În fond, de ce săi faci publicitate scriitorului X, ca astfel să i se vândă mai bine cărțile? Shakespeare sau Eminescu ar trebui numiți pe ocolite, prin perifraze eufemistice sau, pur și simplu, înlocuiți cu un beep. Căci
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lui Dan Pița. însă Magnatul (regia : “erban Marinescu, scenariul : Bogdan Ficeac) nu e Omul zilei ; e mai mult Omul, frate cu gardul, ca în Afară-i vopsit gardul : la prima vedere, ceva cu afaceri, intrigi, dezvăluiri, mașinațiuni politice și tot tacâmul ; la a doua, odată intrat în meniu, o poveste plicticoasă despre un patron de presă strâns cu ușa să cedeze, să facă jocul Filmul dă impresia că n-a avut suficient combustibil ca s-ajungă la destinație (marea corupție) sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
într-un loc vorbește Pintilie, în celălalt, Pintilie vorbește. O dată pe un ecran, a doua oară în față, de față, live... Stăm la o masă-pupitru, pe un fel de soclu, cu câțiva centimetri deasupra publicului, cu lumini, microfoane și tot tacâmul. Mise-en scene L.P., firește, care venise cu o zi înainte la NEC pentru a pune la punct fiecare detaliu. Și care, firește, se simte foarte în largul său în această postură de comandă regizor, deh ! Și citește. După nici trei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
unde nu am găsit pe ni meni; mi s’a spus să vin de la ora 6 la 11 seara. Întoarcerea acasă: masa, singură, cu seturi galbene. Când sorbeam din ceașcă o supă de găină a sunat cineva: Mihai. Al doilea tacâm, repede; a doua ceașcă, apoi măruntaie de pui sauté, brânză, pere și cafea neagră, cu ofranda ultimului meu Philip Morris. Conversație fărâmițată, plină întreagă de tine, și fuga lui; trebuia să plece la țară. I-am dat din partea lui Menaru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
eu eram toropită de căldură, de amintiri și atracție spre batrânețea ce parcă mă prindea ușor-ușor. Când a venit porția de mâncare modestă și a apărut ca în basm o măsuță mică, curată, cu un rond de servietă și două tacâmuri, m’am sculat, am trecut prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care creșteau de-a valma trandafiri sălbateci, crăițe ofilite și buruieni, grădină ce prelungea vraja de casă bătrână, părăsită. Am ieșit iar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cerând bani! În ce colț de minte strămoșească va fi dăinuit acest grăunte de roman senzațional și cum [de] nu am putut să rup vraja malefică în noaptea ursitoarelor, când pe măsuța de noapte, pe tablaua de argint am pus tacâmuri de argint, farfurii de argint, azimă și miere ca să te iubească și să șteargă ce va fi fost sortit rău? Sunt ca o infirmă, țintuită într’un fotoliu, cu o singură viziune, obsedantă: Gara de Nord și tu plecând pe scara vagonului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de Ann Bridge. Ce emoție am avut găsind într-un capitol un episod care aproape că m-a făcut să plâng. Una din cele două eroine, o fată de 17 ani, cântă pentru cel pe care îl iubește „Un singur tacâm, te rog, Jenny“. M-am sculat la 10 și după ce mi-am băut ceaiul am făcut curățenie, superficial, totuși destul de bine, în cele două camere, fiindcă Rose nu se mai întoarce decât azi la 5 și jumătate. Pe urmă am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
exonerarea de la plata tuturor obligațiilor (chirie, Întreținere, lumină, căldură, etc.) acestea urmând a fi achitate din contul „...secției de gospodărire a comitetului județean de partid” adică, altfel spus, din cotizațiile membrilor de partid. Documentul din care cităm conținea absolut tot tacâmul asigurării noului sediu al secretelor de stat ce eventual ar fi sosit cu poșta specială la Vaslui, cerându-se centralei aprobarea pentru confecționarea unor grilaje metalice atât la geamul Încăperii cât și la ușa acesteia. Aceste teribile (???) secrete puteau fi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nunții (desfășurate pe muțește din cauză că Stalin tocmai a murit, iar sovieticii au decretat șapte zile de doliu) e un tur de forță. în realitate, Mălăele și Lustig nu au mai mult de cinci sau șase idei comice (nuntașii mănîncă fără tacîmuri, lăutarii își mimează cîntecele, urările se transmit prin telefonul fără fir, cumetrele se ceartă prin gesturi, copiii sînt legați la gură) și, cum nu știu să structureze secvența astfel încît să existe o progresie logică, o creștere (de exemplu, nuntașii
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
transmit prin telefonul fără fir, cumetrele se ceartă prin gesturi, copiii sînt legați la gură) și, cum nu știu să structureze secvența astfel încît să existe o progresie logică, o creștere (de exemplu, nuntașii să încerce mai întîi să folosească tacîmurile și abia apoi să renunțe la ele ; să încerce mai întîi să vorbească în șoaptă și abia apoi să tacă de tot), fiecare momențel moare de o moarte separată și ansamblul rămîne neintegrat în film rămîne un exercițiu pe care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
așteptau, s-a întors în chiler, ca să stea la masă cu toată familia. Fata cea mare, Emilia care împlinise treisprezece ani, era considerată principalul ajutor al maică-si; ea curățase masa, a așternut o față de masă curată și a pregătit tacâmurile punând pe masă străchini curate iar gospodina, Maria, după ce a răsturnat mămăliga fierbinte pe un fund de lemn curat, a pus borș de cartofi cu costiță afumată în străchini iar fasolea prăjită aburea pe plită așteptând să ajungă în gurile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pățit tata, o întrerupe, înciudat Gheorghe, plictisit de ocolișurile făcute de mamă-sa; − Apăi, Gheorghe, eu am să-ți spun ție adevărul: când veneam către casă, mi-am adus aminte că boierul i-a poruncit administratorului Pătrașcu să arunce toate tacâmurile vechi, că i-a adus altele noi vară-mea Zoița, de la Galați, cumpărate de la niște greci, așa mi-a spus ea când ne-am întâlnit la fântână și mi-a dat un pește. Am aflat de la slugi că boierul le-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
adus altele noi vară-mea Zoița, de la Galați, cumpărate de la niște greci, așa mi-a spus ea când ne-am întâlnit la fântână și mi-a dat un pește. Am aflat de la slugi că boierul le-a spus să arunce tacâmurile vechi în râpa de lângă grădina publică, care o desparte de grădina boierească. știam că cheile de la grădina publică le ține Costache; ce să mă căciulesc eu la el ca să-și dea sama de ce plănuiesc, așa că m-am gândit că pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
decembrie dimineața, în sala de mese a hotelului, invadată de turiștii români, am râs cu lacrimi, deoarece, deși erau la discreție mâncăruri, nu am reușit nici unul din cei 200 de turiști să-i convingem pe micii arabi să ne dea tacâmuri și cești pentru ceai și cafea. A început o goană prin întreg restaurantul, toată lumea stătea neputincioasă în fața farfuriilor cu mâncare, iar chelnerii disperați din cauza imensei cereri colective au dat bir cu fugiții. În cele din urmă, Liviu a descoperit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ce-am servit micul dejun, ne-am transferat pe vas (Miss Prestige) unde suntem încă, dar peste câteva ore (puține) vom coborî. Aici este totul curat (surprinzător), iar la masă, deși se mănâncă doar trei feluri, sunt cinci rânduri de tacâmuri, parcă pentru a ne liniști. Voi întrerupe pentru a urmări firul apei. Continui mai târziu. Joi 5 ianuarie 1995 - Hurghada După un drum de coșmar, aș putea spune, am ajuns miercuri dimineața, la ora 4,00 în Hurghada. Am coborât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
înainte de-a pleca să mai gătesc și care a culminat cu ziua plecării cu ideea „genială” și absurdă de a nu ne lasă să bem cafeaua ce tocmai o făcusem, să-i bem cafeaua ei, să nu mâncăm cu tacâmurile noastre, ci cu ale ei, în farfuriile ei, cu sarea, piperul, pâinea și țuica, tot ale ei, cu mâncarea ei, că eu n-am voie să mai spăl vase în ziua plecării în concediu. Totul a fost ca un ritual
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
deci a Centrului de Artă) pe cei care plătindu-și o cină se hotărâseră să marcheze sfârșitul vacanței în acest mod plăcut și colectiv. În aer liber, mese rotunde de câte 10 persoane, acoperite cu fețe de masă bleumarin cu tacâmuri impecabile, câte 3 rânduri, la fel și pahare cristaline. Deasupra o „umbrelă” de lumini care urmau să facă deliciul atât al privitorilor cât și al beneficiarilor. Ni s-a spus că evenimentele coincid și lucrul acesta poate fi și bun
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un grup de oameni bătrâni, frumos îmbrăcați, cu medalii (mari actori), urmăriți de o soră medicală. Ei cu bastoane, singuri, grupați sau în cărucioare. Arătau și ei ca ciorile pe zăpadă. Au fost invitați la o masă superbă cu tot tacâmul: cristale, argintărie... Când au apărut bătrânii s-a prăbușit asupra tinerilor toată istoria teatrului si cinematografiei. Puneau studenții între ei. Bătrânii parcă încercau să sugă tinerețea din preajma lor. Le-am arătat spectacolul, au râs, au adormit și-au vrut și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mini, brunetă, "ochi alunecoși, inimă zburdalnică". Mangafalele de noi am început s-o forfecăm din cap până în picioare, mai ceva ca la "lecția de anatomie a doctorului Tulp" a maestrului Rembrandt, plus diverse considerații privind vârsta, starea civilă și tot tacâmul. Bineînțeles, conform instrucțiunilor, totul în germană. Am observat ca dumneaei se cam uita strâmb la noi, dar nu ne-a păsat, gândind că e o muritoare oareșicare ce n-are acces la limba lui Goethe și Schiller. Spre surpriza noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
hazul. Primisem de acasă aprobarea de expediere, cu mențiunea de a selecta doar obiectele "care se merita", așa că "scrofulos la datorie" cum ar spune Nenea Iancu, împreună cu șoferul-administrator și cu portarul, am purces la selecție erau claie peste grămada oale, tacâmuri, pantofi, haine, inclusiv exemplare din desuurile familiei, sobre ale tovarășului și colorate, cu desene și floricele, ale dumneaei. Administratorul, un bărbat voinic, de doi metri înălțime, lua cu un băț fiecare "piesă" și, înainte de-a o pune în cutia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
inclusiv soția, discutam un meniu și apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după plantările de trandafiri și palmieri inițiate de subsemnatul, aveam încă servicii de masă de porțelan și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară la ordinul expres al "Tovarășei" și depuse la Banca Națională!)... Serviciul era excelent, asigurat la "bar" de șoferul meu, un bărbat "stilat" de 2 metri înălțime, familiarizat de altfel în timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
soția la un dejun "afară"! Localuri "cu ștaif" sau "de calitate" erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui (aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau din scoici de sidef, meștesugit prelucrate, iar personalul, fete și băieți din Insula Paștelui îmbrăcați în costume "tradiționale", frumoasele picolițe doar cu o "fustă" și o "bustieră" din banane, ceea ce mărea apetitul clienților. Mai era un local interesant, "Pollo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
12 ore pe zi de luni până sâmbătă. A fost inaugurat în seara de revelion a anului 1930, Don Piria fiind atent la cel mai mic detaliu. Astfel, fețele de masă erau aduse din Italia, serviciile de masă erau Rosenthal, tacâmurile de argint erau produse în Anglia, paharele de cristal erau fabricate de meșterii de Bohemia, bucătăria era dotată cu instalație automată care spăla 3000 de farfurii pe oră, cu filtre de apă și fuseseră aduși bucătari din Franța și brutari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
memorie și țara, și limba maternă. Deși eram Încă foarte tânăr când am plecat În America, ceva din mine nu s-a despărțit niciodată definitiv de România și, În ciuda experiențelor amare de dinainte și În special de după Revoluție, cu tot tacâmul de șicane, continui să revin. De ce? Pe nesimțite, din cauza glumei lui Pleșu, mi s-a furișat În minte proverbiala declarație a lui Lăpușneanu: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!“. Ce legătură are cu Întrebarea? Devenit aproape un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
singură având cont deschis la prăvălia Țoev iar ziarele le luam de la gara Traian Val. * Întâmplarea netezește drumurile. Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]