5,643 matches
-
cunoștințele tacite și cele explicite duce la crearea de noi cunoștințe, așa cum se poate vedea În figura 3.4.3. Etapele Modelului SECI sunt: socializarea - acest segment presupune conversia cunoștințelor tacite prin interacțiune Între indivizi. Un individ poate dobândi cunoștințe tacite fără ajutorul limbajului. Un debutant care intră În echipa de proiect alături de experți poate Învăța nu prin limbaj, ci prin observare, imitare și practică. În zona businessului, OJT (On-the-Job-Training) sau conceptul learning by doing Îmbracă aceleași forme de manifestare. Figura
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
proiect alături de experți poate Învăța nu prin limbaj, ci prin observare, imitare și practică. În zona businessului, OJT (On-the-Job-Training) sau conceptul learning by doing Îmbracă aceleași forme de manifestare. Figura 3.4.3. Modelul SECI Punctul nevralgic al dobândirii cunoștințelor tacite Îl constituie practica. Este bine știut faptul că, pentru a căpăta expertiza necesară, un specialist trebuie să fie implicat efectiv În implementarea proiectelor. Tocmai de aceea se impune ca și funcționarii din cadrul Autorităților de Management să aibă, la rândul lor
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
ca și funcționarii din cadrul Autorităților de Management să aibă, la rândul lor, experiență de lucru efectiv În implementarea proiectelor. Fără o formă practică de aplicare a cunoștințelor teoretice este foarte dificil să se pătrundă În profunzimea procesul de gândire. Cunoștințele tacite sunt schimbate mai degrabă prin intermediul activităților comune - timp petrecut Împreună, coexistarea În același mediu, lucrul În echipe de proiect -, decât prin instrucțiuni verbale sau scrise. În practică, socializarea include captarea cunoștințelor prin apropiere fizică. Procesul dobândirii cunoștințelor se datorează interacțiunii
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
timp petrecut Împreună, coexistarea În același mediu, lucrul În echipe de proiect -, decât prin instrucțiuni verbale sau scrise. În practică, socializarea include captarea cunoștințelor prin apropiere fizică. Procesul dobândirii cunoștințelor se datorează interacțiunii directe cu oamenii; externalizarea - presupune exprimarea cunoștințelor tacite și transformarea lor În forme ușor de Înțeles de ceilalți. Această etapă presupune ca indivizii să transcende barierele interne și externe ale sinelui. În această etapă a procesului de creare a cunoștințelor, indivizii se dedică grupului și devin parte integrantă
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
a procesului de creare a cunoștințelor, indivizii se dedică grupului și devin parte integrantă a acestuia. Totalul intențiilor și ideilor individuale fuzionează și devin parte integrantă a gândirii colective a grupului. Externalizarea este sprijinită de doi factori: a) exprimarea cunoștințelor tacite - conversia cunoștințelor tacite În cunoștințe explicite - presupune tehnici care ajută la expunerea unei idei sau imagini În cuvinte, concepte, limbaj figurativ (metafore, analogii, povestiri) și semne vizuale. De asemenea, dialogul - ascultarea și contribuția În beneficiul tuturor participanților, fie că sunt
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
creare a cunoștințelor, indivizii se dedică grupului și devin parte integrantă a acestuia. Totalul intențiilor și ideilor individuale fuzionează și devin parte integrantă a gândirii colective a grupului. Externalizarea este sprijinită de doi factori: a) exprimarea cunoștințelor tacite - conversia cunoștințelor tacite În cunoștințe explicite - presupune tehnici care ajută la expunerea unei idei sau imagini În cuvinte, concepte, limbaj figurativ (metafore, analogii, povestiri) și semne vizuale. De asemenea, dialogul - ascultarea și contribuția În beneficiul tuturor participanților, fie că sunt autorități, fie că
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
În cuvinte, concepte, limbaj figurativ (metafore, analogii, povestiri) și semne vizuale. De asemenea, dialogul - ascultarea și contribuția În beneficiul tuturor participanților, fie că sunt autorități, fie că sunt consultanți sau beneficiari - este un element care sprijină externalizarea; b) transformarea cunoștințelor tacite În forme ușor de Înțeles. Acest procedeu poate necesita argumentare deductivă sau inductivă și prezumții creative. Vorbim aici despre ceea ce se numește documentarea cunoașterii, de exemplu: Îndrumarele, rezultatele analizei unor procese anterioare etc.; combinarea - presupune conversia cunoștințelor explicite Într-un
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
și procesarea cunoștințelor explicite le fac pe acestea mult mai accesibile. În procesul de combinare, justificarea - baza consensului - are un rol important și permite organizației să facă pași concreți pe drumul creării cunoștințelor; internalizarea - reprezintă transformarea cunoștințelor explicite În cunoștințe tacite ale organizației. Acest lucru presupune ca indivizii să identifice cunoștințele relevante pentru sine printre cunoștințele organizației. Această etapă se materializează prin interacțiunea dintre individ și grup. A Învăța prin a face, instruirea și practica permit indivizilor să acceseze „comoara” cunoștințelor
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
tradiții politice în medii moderne. De asemenea, el intenționează punerea în dialog a acestor teme originare ale culturii europene cu omul contemporan, moștenitor al deciziilor pe care tradițiile politice vechi leau luat în privința lui și pe care el le poartă tacit în propria lui experiență istorică. Bagaj mut al zgomotoasei experiențe politice a ultimelor generații, gândirea politică platoniciană ne devine partener de dialog dacă disponibilitatea reflecției istorice și filosofice se alătură puterii de întâlnire a originalului proprie filologiei. Consecvenți acestui principiu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
repetare a alegerii vechiului Israel. În Germania, apostolii „revoluțiilor naționale” - de la Fichte și până la Paul de Lagarde și Carl Schmitt - denunțau pe toate tonurile corupția civilizațiilor franceză, engleză sau „iudaică”, opunându-le pe germanul ancestral, așa cum fusese el descris de Tacit în De Germania, pentru a cărui „restaurare” militau. În sfârșit, pentru extrema dreaptă românească (Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic) care preconiza „revoluția națională”, referirea restauraționistă se făcea la valorile tradiționale ale satului ori ale ortodoxiei care ar fi fost
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sensul textului se constituie la nivelul propriu-zis al textului, ca un demers argumentativ în care teoria dreptății este construită treptat, dar și poziții conform cărora abordarea „dialogal-dramatică”, după formula lui J. Howland, consideră textul un prilej al încifrării unor sensuri tacite pe care hermeneutul este dator sa le expună. Interpretarea noastră se situează între aceste două extreme: fără a putea pretinde să decriptăm o intenție originară a lui Platon, absentă din text, care nici nu putea produce un efect real în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lucrurile, mult mai severă decât regulile de decriptare a sensului imaginilor. Spunând aici (și oriunde) cuvântul „putere”, facem implicit trimitere la orizontul politicului. Practic, indiferent de forma mesajului asumat, omul trăiește clipă de clipă sub condiționările ireductibile ale unei politizări tacite. Existența contează în ordinea umanului prin semnificațiile sale. Omul nu se poate sustrage sub nici o formă acestei impuneri socio-istorice. Efortul hermeneutic este o sarcină absolută a omului abandonat de zei tăcuți în interiorul lumii sale (aparent) fără destin. Expus acestei relații
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cel care preformează mentalități) rămâne, la fel precum în lumea antică, un instrument la dispoziția puterii. El este un produs și totodată o matrice ideologică. Nevoia de a evalua uniform-centralizator realul impune oricărui sistem de guvernare condiția unui pact cultural tacit cu formatorii de opinie, negustorii de imagini semnificante. În acest sens susținem noi că la nivelul culturii se negociază condițiile instituirii și punerii în circulație a limbajului și a imaginii encratice (limbajul puterii). Codurile culturale asumate prin repetiție socială permit
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
possible to move forward in the knowledge of Being. Meditația asupra filosofiei politice a lui Platon este un exercițiu de reconstituire arheologică a surselor gândirii politice europene pe care le purtăm cu noi înșine ca pe o sumă de decizii tacite care ne constituie ca ființe destinate unei comunități. Volumul de față continuă inițiativa dialogului în jurul Filsofiei politice a lui Aristotel (Polirom, 2002) și propune acum un dialog al tradițiilor și al exegezelor platonizane, fiind în egală măsură un ghid în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
institutului fără nici un fel de hărțuire din partea autorităților, care desfășurau controale mult mai stricte asupra altor organizații similare, cum ar fi Școala sociologică monografică a lui Gusti și Institutul Social Român. Se pare că regimul din timpul războiului susținea măcar tacit activitatea și preocupările lui Moldovan În domeniul eugeniei, deși este posibil ca acestuia să nu i se fi solicitat În mod direct colaborarea. Susținerea pe care regimul din România a acordat-o În timpul războiului instituțiilor cu o agendă eugenistă nu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
unele dintre lucrările sale critică ideile rasiste ale unora dintre autorii pe care Cuza Îi aprecia 73. Banu poate fi considerat În cel mai bun caz inconsecvent cu propriile sale susțineri științifice și În cel mai rău caz un susținător tacit al ideilor promovate de Goga și Cuza. Totuși, În acest moment Îmi este greu să formulez un argument concludent În legătură cu măsura În care Banu a susținut deschis opiniile extremiste ale celor doi oameni politici, deoarece documentele referitoare la activitatea sa
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ca sursă de autoritate atât spirituală, cât și administrativă 105. Ei Înțelegeau că, dacă reformatorii doreau să obțină o schimbare reală a valorilor și comportamentului țăranilor, atunci ei trebuiau să se alieze cu preoții locali sau măcar să obțină acordul lor tacit. Din perspectiva populației rurale, autoritatea altor figuri importante pe plan local, a primarului, jandarmului sau Învățătorului, era subordonată celei a preotului. Eugeniștii au Înțeles acest aspect foarte important și, În derularea programelor, au Încercat cu stăruință să obțină sprijinul autorităților
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
al responsabilității reprezintă un pas În plus față de abordarea eugeniștilor din Europa Occidentală, pentru că denotă un efort de a coopta Întreaga populație, Înțeleasă, implicit, ca fiind compusă din etnici români. Definiția eugenistă a națiunii și a componentelor sale conține implicații tacite referitoare la liniile de exludere/includere Între cei care puteau și cei care nu puteau face parte din acest organism. Aceeași definiție sugerează Încercarea conștientă a lui Moldovan de a găsi un punct de convergență Între teoriile eugeniste și acțiunile
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
folosite de-a lungul anilor ’30 și la Începutul anilor ’40, poate dezvălui unele posibile explicații ale atitudinii celor mai mulți membri ai elitelor intelectuale și profesionale, fără nici o tradiție antisemită, care Însă s-au manifestat apatic și, uneori, chiar au aprobat tacit retorica extremistă ce Începuse să pătrundă În presa de largă circulație din acea perioadă. De asemenea, poate oferi o posibilă explicație pentru acceptarea fără nici un protest a legislației radical antisemite, aprobată În 1940. Argumentele eugeniste În favoarea reformării profunde a sistemului
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
acționa În direcția agravării unei probleme pe care eugeniștii o semnalaseră constant, cea a lipsei de medici bine pregătiți și de specialiști În igienă. Cu toate acestea, eugeniștii români nu au protestat În nici un fel. Fie că au fost susținători taciți sau observatori indiferenți, la fel ca Întregul corp medical din România, eugeniștii trebuie considerați parteneri impliciți În implementarea politicilor antisemite. În timpul colaborării de scurtă durată dintre Antonescu și Garda de Fier au fost instituite alte schimbări de ansamblu În sistemul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dobândite” sau „atribuite” (achieved vs ascribed). Această distincție nu este lipsită de importanță pentru interacțiunile ce se pot stabili între grupul minoritar și majoritatea populației. Într-adevăr, așa cum notează Siegfried Nadel, superioritatea unei anumite categorii de indivizi poate fi recunoscută tacit de către restul populației, fără ca acest lucru să ducă în mod necesar la vreo dinamică socială (Nadel, 1990, p. 417). Atunci când preeminența se fundamentează în mod tradițional pe o caracteristică atribuită sau moștenită (etnia, rasa), noțiunea de model cultural are o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
public unele altora în privința unor chestiuni de politică și de ideologie, avem un consens subiacent asupra „regulilor jocului” și a valorii instituțiilor politice existente. În acest sens, diferitele facțiuni sunt în competiție pe baza unui spirit partizan moderat și cooperează tacit pentru a rezolva probleme deosebit de explozive și pentru a limita conflictele. Concepția politicii rezultante este cea a unei „politici ca negociere” sau politics as bargaining (Sartori, 1987, p. 224). Elitele unificate ideologic funcționează într-un context destul de diferit. Rețelele de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
statut ridicat să poată fi calificat drept elită și să exercite o influență pe măsură, este important ca el să fie, într-o anumită măsură, imitabil. În teorie, scrie Nadel, superioritatea unei anumite categorii a populației ar putea fi recunoscută tacit de restul populației fără ca acest lucru să prezinte nici cea mai mică importanță din punct de vedere al influenței unora și al receptivității altora. În schimb, superioritatea unei elite influente trebuie să fie percepută ca fiind tangibilă, cel puțin în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
absolută (neechilibrată de contraputeri) corupe în mod absolut. În măsura în care se înscrie în timp, dominația unora de către ceilalți este totuși un fenomen relațional. Ea comportă într-adevăr un element de legitimitate care nu poate apărea decât dintr-o acceptare cel puțin tacită a dominației de către dominați. Privirea aparent dezabuzată (dar, mai ales, profund realistă și lucidă) pe care o aruncă teoreticienii elitelor asupra ordinii sociale și asupra devenirii ei are incontestabile afinități cu curentul formalist din sociologie. În această optică, moștenită de la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care purifică.” (N. Iorga) „Pasiunile” nu sînt bune sau rele prin natura lor, prin ele Însele: ele ne Înalță sau ne Înjosesc, În funcție de ce orientare le dăm, În funcție de felul cum ne folosim de ele. „În focul Încercării izbutesc adesea - spune Tacit - gînduri pe care cei mai cutezători le-ar socoti nesăbuite”; „Focul Întărește Întotdeauna ce nu poate distruge.” (Oscar Wilde) * „Pentru nimic nu cheltuim atîta forță ca pentru lucrurile pentru care avem o slăbiciune.” (Lucian Blaga) Nu trebuie să ne mire
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]