6,272 matches
-
conduceți investigațiile astfel Încât un auditor să poată repeta procedurile și să obțină rezultate identice. Rezumat. Există patru teste ce pot fi considerate relevante În evaluarea calității unui design de cercetare. Pentru conceperea și efectuarea studiilor de caz sunt disponibile diferite tactici de abordare a acestor teste, deși nu toate pot fi aplicate În etapa de design a studiului. Unele trebuie folosite În timpul etapei de colectare și analiză a datelor sau În etapele de redactare a cercetării și sunt, prin urmare, descrise
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Pentru programul unei sesiuni ilustrative de training, vezi figura 3.1) În mod tipic, seminarul se va ocupa de toate etapele studiului planificat, inclusiv lecturi pe tema În cauză, aspectele teoretice care au dus la designul de cercetare, metode și tactici ale studiului de caz. Scopul instructajului este de a-i ajuta pe toți participanții să Înțeleagă conceptele de bază, terminologia și aspectele relevante pentru studiu. Fiecare cercetător trebuie să știe: • De ce se realizează studiul • Ce fel de dovezi sunt vizate
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
30). Dacă există multe cazuri individuale disponibile, sinteza poate Încorpora tehnici cantitative specifice altor tipuri de sinteze (Cooper și Hedges, 1994) sau metaanalize (Lipsey, 1992). Dacă totuși aveți la dispoziție un număr mic de cazuri, veți avea nevoie de alte tactici. O posibilitate este să creați tabele cu text care să conțină datele cazurilor individuale conform unui cadru uniform. Figura 5.5 conține un astfel de tabel, cuprinzând descoperirile a 14 studii despre centre organizaționale, fiecare având o organizație parteneră (COSMOS
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Îndrumător asupra faptului că poate apărea situația În care comisia de evaluare a lucrărilor de diplomă sau disertație să fie singura lor audiență. În aceste condiții, ar trebui ca raportul fundamental să Încerce să comunice direct cu respectiva comisie. O tactică recomandată este de a integra În lucrare cercetări anterioare ale membrilor comisiei, creând o mai mare suprapunere conceptuală (și metodologică) și mărindu-i astfel potențiala comunicabilitate față de respectiva audiență. Oricare ar fi audiența, cea mai mare greșeală pe care o
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
În această privință, raportul unui studiu de caz nu este foarte diferit de alte rapoarte de cercetare. Există totuși trei proceduri mai importante care se aplică În special studiilor de caz și care merită menționate În continuare. Prima descrie o tactică generală pentru Începerea redactării, a doua tratează problema dezvăluirii identității cazurilor, iar a treia prezintă un procedeu de revizuire menit să sprijine validitatea de construct a unui studiu. Când și cum se Începe redactarea? Prima procedură presupune demararea redactării la
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
sub lozinca „Progres pe calea democratizării sub conducerea Partidului Muncii”. Acesta nu-și schimbase Încă numele În Partidul Socialist - ceea ce se va Întîmpla doar În iunie - și Încerca să grăbească alegerile pentru a nu lăsa timp opoziției să se organizeze, tactică al cărei exemplu fusese dat de FSN În România. Lupta cea mai grea s-a dat În februarie 1991, cînd, la Tirana, În Piața Skanderbeg (Piața Universității!), studenții au intrat În greva foamei, cerînd ca Universitatea lor să nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
literatura română, Însă a ales să amîne o vreme discuția pe această temă din prudență „față de tinerii care se afirmă În contra curentului”. Cu această ocazie s-a hotărît eliminarea lui Mihai Beniuc din fruntea Uniunii Scriitorilor. Din punct de vedere tactic la această conferință s-a obținut „posibilitatea de a adopta și un criteriu estetic În judecarea unei opere de artă”. Deși cu limitele de rigoare, totuși de acum Înainte „conținutul politic al unei cărți sau al unei opere de artă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de ajuns pentru ca ea să fie declarată genială”. Mai mult decît atît, efortul de recuperare a moștenirii literare continuă și se lărgește, fiind incluși Maiorescu, Iorga, Densușianu, Lovinescu, Zarifopol ș.a., Însă „sub semnul doctrinei de partid”. Din punct de vedere tactic, această conferință este apreciată ca fiind un pas Înainte, nu Însă și din perspectiva adevărului, În condițiile În care „scriitorii Își doresc partidul ca aliat”, spre deosebire de scriitorii din URSS care vor libertatea de a spune adevărul. De aceea „toate referatele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al nouălea. După cum se observă, termenul „clișeu” este recurent, așa cum „clișee” erau și remarcele oficialilor americani din anii ’80. Numai că vocabularul diplomației românești s-a Îmbogățit cu expresii noi, Între care „abordarea tabloidă” merită o mențiune specială. O altă tactică a oficialilor comuniști era de a afirma, cu prefăcută noblețe, că România nu face referire la nerespectarea drepturilor omului din Statele Unite - fiind vorba, evident, despre acele drepturi socioeconomice pe care puneau ei accentul. Evident, chiar dacă ar fi fost adevărat, problema
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu este În stare să ducă o luptă hotărâtă”. Analogiile pe care le făcea Lenin cu organizarea militară nu erau doar frumoase figuri de stil, ci arătau exact ce gândea cu privire la majoritatea aspectelor legate de organizarea partidului. El scria despre „tactică” și „strategie” Într-un stil absolut milităresc. Numai un stat-major este capabil să Își desfășoare forțele revoluționare conform planului de luptă general. Numai un stat-major poate vedea Întreg câmpul de bătălie și anticipa mișcările dușmanului. Numai un stat-major ar avea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
propria istorie și propriile valori, Însă acestea aveau să o conducă În direcția greșită dacă nu erau Înlocuite de analiza istorică și de teoria revoluționară avansată a socialismului științific. Așadar, partidul de avangardă nu numai că este esențial pentru coeziunea tactică a maselor, ci trebuie efectiv să gândească pentru acestea. El funcționează ca o elită executivă căreia perspectiva asupra istoriei și materialismul dialectic Îi permit să stabilească „scopurile de război” adecvate ale luptei de clasă. Autoritatea sa se bazează pe inteligența
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
calea sa din cauza numeroaselor elemente «exterioareș pe care le va atrage către sine”. Cum ar putea fi abătută mișcarea de la drumul său? Lenin se gândea, În principiu, la două pericole majore. Primul era reprezentat de spontaneitate, care face imposibilă coordonarea tactică a presiunii revoluționare, iar cel de-al doilea era, desigur, practic inevitabila diversiune ideologică, menită să atragă atenția clasei muncitoare asupra sindicalismului și reformei legislative. Cum conștiința revoluționară de clasă nu s-ar fi putut dezvolta niciodată independent În sânul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la apel. Lenin a conceput o diviziune a muncii care semăna cu ceea ce a ajuns să fie așteptarea (chiar dacă rareori și practica) partidelor comuniste, fie ele la putere sau nu. Comitetul Central era cel care lua toate deciziile majore cu privire la tactică și strategie, În vreme ce organizațiile de masă și sindicatele afiliate partidului erau „curelele de transmisie” prin care se comunicau instrucțiunile. Dacă, asemenea lui Lenin, considerăm partidul de avangardă o mașină de produs revoluția, atunci ne dăm seama că relația dintre acesta
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
partidul de avangardă și mase. Fără nici o Îndoială, tonul din pamfletul scris În grabă Între august și octombrie 1917 - după Revoluția din Februarie și chiar Înainte de cea din Octombrie - este În mică măsură compatibil cu textul din 1903. Existau motive tactice importante pentru care, În 1917, Lenin să fi vrut să Încurajeze cât mai mult acțiunea revoluționară populară autonomă. și el, și alți bolșevici se temeau că mulți muncitori, acum stăpâni pe fabricile lor, și mulți orășeni ruși Își vor pierde
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Stalin În 1929. În ciuda importanței pe care au căpătat-o aceste atitudini, aveam puține motive să credem că Lenin și-ar fi abandonat vreodată principalele convingeri extrem-moderniste. Acest lucru se vede chiar și În felul În care Își formulează retragerea tactică, după revolta de la Kronstadt din 1921 și criza urbană a alimentelor: „Până când vom fi remodelat țăranul, ... până când utilizarea la scară largă a mașinilor Îl va fi transformat, trebuie să Îi asigurăm posibilitatea de a-și coordona propria activitate fără restricții
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
propria activitate fără restricții. Trebuie să găsim forme de coexistență cu micul agricultor, ... fiindcă schimbarea acestuia, remodelarea Întregii sale psihologii și modificarea tuturor obiceiurilor sale reprezintă o sarcină ce se Întinde pe mai multe generații”. Chiar dacă aceasta este o retragere tactică, recunoașterea faptului că schimbarea țăranilor va dura mai multe generații nu pare să fie chiar manifestarea unui general care se așteaptă să-și reia curând ofensiva. Pe de altă parte, credința lui Lenin că mecanizarea este cheia transformării unei naturi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cei doi gânditori, nu trebuie să trecem cu vederea fondul ideologic comun de la care porneau. De pildă, ei acceptau premisele marxiste cu privire la contradicțiile dezvoltării capitaliste și inevitabilitatea revoluției, erau dușmani ai tranziției treptate și ai oricăror alte compromisuri decât cele tactice cu partidele nerevoluționare. Chiar și la nivel strategic, amândoi susțineau importanța partidului de avangardă pe motiv că acesta avea mai mari șanse să vadă situația de ansamblu („totalitatea”), În vreme ce muncitorii riscau să vadă lucrurile doar la nivel local și În funcție de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
acestea influențând, la rândul lor, caracterul următoarei serii de mișcări muncitorești. Desigur, greva Însemna și o lecție pentru forța de muncă, a cărei coeziune și conducere erau modificate. Rosa Luxemburg punea accentul pe proces și pe elementul uman, avertizând Împotriva tacticilor bazate pe o concepție Îngustă asupra lucrurilor. O grevă sau o revoluție nu era doar un scop Înspre care trebuiau Îndreptate strategiile și ordinele, deoarece procesul prin care se ajungea la el modela caracterul proletariatului. Felul În care se producea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Toate șformele de luptă popularăț se Întrețes: merg În paralel, se amestecă, curg unele În altele și unele din altele; e o eternă mare de forme În mișcare și În schimbare”. Așadar, greva de masă nu era nu o invenție tactică a partidului de avangardă, menită să fie folosită la momentul potrivit, ci, mai degrabă, „pulsul viu al revoluției și, În același timp, motorul său cel mai puternic,... forma fenomenală pe care o ia lupta proletară În timpul revoluției”. Din perspectiva Rosei
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Însăși. Concentrând puterea absolută În mâinile a atât de puțini oameni, bolșevicii „secaseră fântâna experienței politice și izvorul acestei dezvoltări ascendente șevoluția către fazele superioare ale socialismuluiț, suprimând viața publică”. În spatele acestei dispute se afla nu doar o diferență de tactică, ci și un dezacord de principiu cu privire la natura socialismului. Lenin acționa ca și cum calea către acesta ar fi fost deja plănuită În amănunt, iar sarcina partidului ar fi fost aceea de a folosi disciplina de fier a aparatului său birocratic pentru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a țăranilor Înfometase orașele În așa măsură, Încât le primejduise Însăși existența, iar la Începutul lui 1921, pentru prima dată, partidul Îndrepta armele Împotriva propriilor marinari și muncitori care se răsculaseră la Kronstadt. În acest moment, partidul, hărțuit, a bătut tactic În retragere și a abandonat Războiul Comunismului pentru a inaugura Noua Politică Economică (NPE), În cadrul căreia erau acceptate comerțul liber și mica proprietate. Figes notează: „Deși a Înfrânt Armata Albă și era susținut de opt puteri occidentale, guvernul bolșevic a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
considerabile pentru a-l finaliza, consecințele sale nu au fost chiar atât de brutale și iremediabile precum cele ale colectivizării sovietice. Relativa slăbiciune a statului tanzanian și faptul că el nu a vrut să recurgă la metodele staliniste, precum și avantajele tactice ale țărănimii de aici (printre care fuga, producția și comerțul neoficiale, contrabanda și eschivarea) s-au combinat, făcând ca practica creării de sate planificate să fie mult mai puțin distructivă decât teoria. Satul de stat „ideal”: o variație etiopiană Modelul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de regulamente sau taxe, recurg uneori la această formă de protest. Ea constă În respectarea scrupuloasă a tuturor regulilor din Codul rutier, lucru care face ca traficul din centrul capitalei franceze să se blocheze. Așadar, pentru șoferi, reprezintă un avantaj tactic faptul că circulația rutieră este posibilă numai pentru că ei stăpânesc o serie de practici ce s-au dezvoltat În afara și, deseori, În contradicție cu regulile formale. Orice Încercare de a planifica de la un capăt la altul un sat, un oraș
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
o economie funcțională. Cu alte cuvinte, ordinea formală este Întotdeauna Întrucâtva parazitară pentru procesele informale, fără de care nu ar putea exista și pe care, singură, nu le-ar putea crea sau Întreține. Această observație simplă a avut o deosebită valoare tactică pentru generații Întregi de sindicaliști, care au folosit-o drept bază pentru greva de zel. În cadrul unei astfel de acțiuni (pe care francezii o numesc grève du zèle), angajații Încep să Își facă treaba foarte meticulos, respectând absolut toate regulile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pp. 129-130, 141, 146 și Deborah Bryceson, „Household, Hoe, and Nation: Development Policies of the Nyerere Era” În Michael Hodd, ed., Tanzania After Nyerere, Pinter, Londra, 1988, pp. 36-48. O mare parte a populației Tanzaniei care producea surplusuri avea avantajul tactic clar de a locui În zonele de frontieră ceea ce făcea din contrabanda În ambele sensuri o opțiune convenabilă. și În acest caz, cea mai bună sursă cu privire la copierea structurilor administrative, a planurilor de dezvoltare și a organizării economice În rândul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]