KorAP: Find »[drukola/base=tavă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...169 >

4,202 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

de bogățiile Germaniei Inferior, avea să-și potolească foamea de mâncare într-atât de mult încât avea să uite de foamea de putere? Omul care, sub privirile lui Flavius Valens, se abținea să nu lingă ultimele urme de sos de pe tavă îi avea de partea lui pe soldați și pe comandanții acestora și era iubit de populație, pe care o impresiona cu luptele de gladiatori și cu donații. Avea posibilitatea să-și vâre mâinile nu doar în sosuri, ci și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în fața închisorii că medicul trăia. Părea căzut într-o stare de prostrație. Oamenii se împrăștiară vorbind între ei cu glas scăzut, căci gravitatea evenimentelor nu le îngăduia să ridice vocea. În Pretoriu, Vitellius, întins pe tricliniu, golea una după alta tăvile pe care Listarius i le punea dinainte. Prepelițe, potârnichi, iepuri umpluți, pești cu capere, bobi copți, cu sos de coriandru și mărar, mazăre cu slănină și alte mâncăruri delicioase pe care numai Listarius știa să le pregătească dispăreau între fălcile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
comandantul escortei sale personale. Erau doar ei doi, Listarius, care tot venea și se ducea înapoi la bucătărie, și sclavul surdo-mut care știa totul despre vinuri și despre obiceiurile tainice ale lui Vitellius. Soldații sunt agitați - Allius Cerpicus împinse deoparte tava pe care i-o întindea Listarius. Nu cred că medicul a înjunghiat-o pe preoteasa batavilor. Oare lupul aplecat deasupra mielului nu are nimic de-a face cu moartea acestuia? surâse Vitellius, apoi își șterse sosul care îi picura pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mă așteaptă. — Nimeni nu te-a ales împărat, zise Hector sec. Obrajii lui Vitellius se dezumflară deodată. — Nu m-au ales... Cum așa? Își scoase din gură bucata de carne pe care o mesteca și o lăsă să cadă pe tavă, înmărmurit. — Aseară, medicul ne-a spus despre uciderea lui Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea fiecare cuvânt. Hector povesti că, la calendele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Antonius și se repezi iar la Vitellius. — Te ucid! Legatul Legiunii Galbiana îl opri, lovindu-l cu putere peste braț. — Nu așa! strigă Antonius. Pumnalul căzu la pământ. — Ticălosule! izbucni Valerius. Ticălosule! Tocmai tu... Scăpă din strânsoare și apucă o tavă mare, încărcată cu sturzi ce pluteau într-un sos roșiatic. O aruncă spre împărat și-l nimeri în plin. Sosul și sturzii se împrăștiară peste tot. — Ucideți-l! bâigui Vitellius, agățându-se de cei care îl ajutau să se ridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ai învățat tot ce știi despre arta medicală? Tu ai fost maestrul și sfătuitorul lui și l-ai iubit ca un tată. Știu ce i s-a întâmplat lui Valerius, spuse Proculus. Îi făcu semn băiatului care intrase cu o tavă să așeze pe masă vasele de lemn. Mâncarea era simplă: bobi, varză și brânză de capră. Antonius așteptă să iasă băiatul și continuă: — Prin urmare, ai fost informat. Și tu ai curieri numizi mai repezi ca vântul, care îți spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nu el este împăratul, ci Vitellius al nostru? El e singurul împărat, divinul... Iar Vitellius nu vrea să se știe că Vespasianus a fost ales împărat de legiunile din Africa... nu vrea ca poporul să afle! Listarius privi coșurile. — Chiar dacă tava Minervei e foarte mare, n-or să încapă toate astea pe ea. — De la păuni și păsările flamingo vom folosi doar limba, de la țipari - inimile, și tot așa... Trebuie să-ți explic asta tocmai ție, care ești preferatul împăratului? Bucătarul-șef

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Îi invocă pe zei și pe Velunda, entitatea spirituală care avea să-l apere. În cele din urmă, își înălță capul și privi spre pulvinar-ul unde stătea Vitellius. Fu surprins să-l vadă pe Listarius lângă împărat, întinzându-i o tavă cu mâncare. Atenție! strigă, întorcându-se spre gladiatori, care veniră imediat lângă el și lângă Marcus, dezorientați. Priviți în jos, la mașinile de război. Le vedeți? Sunt catapulte și vor arunca pietre în noi. Iar mai încolo, acelea - arătă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Vitellius îl privea încremenit pe Orpheus, care îi întorsese spatele și se îndrepta spre poarta principală a arenei. În spatele lui zăcea Skorpius, pe care îl văzuse învingând de atâtea ori. Deodată, Vitellius se ridică de pe tricliniu și îndepărtă cu mâna tăvile cu mâncare și paharele de pe masă. Le făcu semn comesenilor să nu plece. — Nu are nici o importanță că Orpheus a învins, lătră el. Prezicătorii ăștia... Trebuia să-i omor pe toți, așa cum am omorât-o... Tăcu, neîndrăznind să rostească numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

de copac și îi făcură vânt cu o creangă înfrunzită. — Ce mă fac eu cu băiatul ăsta? ridică domnul Chawla mâinile către cer. Spuneți-mi ce să fac. Cea mai bună educație. O slujbă. O soție. Lumea întreagă servită pe tavă, dar nu, nimic din toate astea nu e suficient de bun pentru el. Domnul aici de față fuge și se cațără în copac. Nu e deloc recunoscător pentru tot ce s-a făcut pentru el. Fata începu să strănute scoțând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta pedalând rapid și se așeză trist să citească știrile zilei în lipsa ceștii sale reconfortante de Darjeeling. — Rama Rama Rama Rama Rama, murmură el citind despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

totuși, pe aici continuă să se întâmple tot felul de chestii. Cobori din avion, te uiți în jurul tău, inspiri adânc - și te trezești în chiloți, undeva la sud de SoHo sau în mijlocul orașului, întins pe o platformă mobilă, cu o tavă de argint și o notă de plată pe piept, frumos ornată dar neonorată, și cu un tip în alb care îți spune bună dimineața, domnule. Cum vă simțiți azi? Toată povestea te costă cincisprezece mii de dolari... Încă se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
peste migratoarea Selina. Selina e pe undeva prin preajmă. Mă întreb, din grija banilor, cât mă vor costa vizitele astea. M-am dezbrăcat și am făcut o baie. Apoi, băiatul de serviciu, impecabil și negru, și-a făcut apariția cu tava mea. Am venit, am plătit nota și i-am strecurat băiatului un parai. Era în formă puștiul, iar neliniștea mersului și a zâmbetului cădeau bine. S-a încruntat inocent și a adulmecat aerul. Ar fi putut să-mi arunce o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
fi ceva. Nu crezi că ar trebui să-mi schimb numele? — În ce, Caduta? — Încă nu m-am hotărât. Dar ar trebui ceva mai potrivit. — Fie cum spui tu. Caduta - hai să ne întâlnim. După ce am terminat, am comandat o tavă cu sandvișuri cu icre negre și cocteiluri. Același băiat negru a intrat în cameră, cu deja dovedita-i îndemânare, ducând tava de argint pe degetele încordate. Cum nu aveam mărunțiș, i-am aruncat o hârtie de cinci dolari. El s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
trebui ceva mai potrivit. — Fie cum spui tu. Caduta - hai să ne întâlnim. După ce am terminat, am comandat o tavă cu sandvișuri cu icre negre și cocteiluri. Același băiat negru a intrat în cameră, cu deja dovedita-i îndemânare, ducând tava de argint pe degetele încordate. Cum nu aveam mărunțiș, i-am aruncat o hârtie de cinci dolari. El s-a uitat la băuturi, apoi s-a uitat la mine. Ia și tu una, i-am spus eu și am ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ea în noaptea dinaintea plecării mele. E clar că n-au fost cuvinte interesante, memorabile. Și, când m-am trezit a doua zi pentru a-mi pregăti plecarea, ea dispăruse deja. Douăsprezece și cincisprezece, și Felix a sosit, purtând pe tava lui, ținută lângă umăr, un cocteil sau două. Beau prea multă cafea. — Mersi, amice, i-am spus, strecurându-i o hârtie de zece. A, da, îmi amintesc - încă nu te-am lămurit în legătură cu telefonul misterios, nu-i așa? Sau ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
un teatru și total s-a filmat pe scenă. Era și un actor în negru, cu tigva și globul, boscorodit de fătuca pe care o împinsese în păcat. Când, deodată, apare o prospătură în chiloți și sutien, care aduce o tavă cu doi hamleți aburinzi. Ea îi face semn cu ochiul - și gata-i treaba. Toate reclamele mele au drept personaj o tipă în chiloți și sutien. E un fel de marcă a fabricii. Nimeni n-a spus că reclamele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mult mâncarea servită în avion și mai cred că pot să iasă bani din ea Odată am încercat să-l conving pe Terry Linex să deschidem un restaurant cu mâncare servită în avion Evident că e nevoie de scaune adecvate, tăvi, caserole pentru maioneză. Poți să ai și filme video, semiîntuneric, spațiu pentru nefumători, pungi de hârtie. Lui Linex i-a plăcut cum gândeam, dar a spus că nu vom asigura niciodată o rotație suficient de rapidă a clienților. Mâncarea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mea, am dat scotch-ul peste cap. S-a întors Fielding. Fluturându-și cartea de credit, Meadowbrook a făcut marea ispravă de a prelua nota de plată. — Din care scădem supa! avertiză el. Cartea îi fu adusă înapoi pe o tavă de argint. Era ruptă în patru bucăți. — Mor aici, spuse Meadowbrook. — Fără acoperire, rânji chelnerul. — Doamne, hai să mergem. Ăsta am fost eu. M-am ridicat La fel și Fielding. — Ai fost respins, Chris, spuse el și trase două hârtii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
reclame, atent la cheltuieli și la stilul de viață, la cheltuielile profesionale. Și n-am descoperit nimic, nici magnetofoane, nici cartoteci, nici mașini de scris electrice, nici computere. Doar mașinuța de scris portabilă, deschisă la culoare, care seamănă cu o tavă străveche. Doar pixuri, topuri de hârtie, creioane. Doar două camere pline de praf, într-o piațetă murdară, fără hol sau pasaj de trecere. Și câștigă destul. De ce nu trăiește pe măsura mălaiului pe care-l bagă-n buzunar? Trebuie că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
e o stricată. — Dăi drumul, fiule, mormăi el întorcându-mi spatele. Fugi. Pe Vron am găsit-o în salonaș uitându-se la televizor. Era întinsă pe sofa, cu trupul într-o postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre erau groase ca niște epoleți, ochii se profilau aidoma unor păienjeni pe crusta de fard mortuar întinsă pe obraji și pe frunte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
deși cuțitul continua să i se miște în mână. Reculul m-a dat înapoi, dar am revenit cu toată forța, avântându-mă cu fruntea înainte în unghi drept, apoi mi-am săltat genunchiul masiv și i l-am trântit în tava descoperită a feței lui. În timp ce te bați, vrei să-i arăți adversarului tău cât mai clar cu putință că el este cel care va pierde. Ca în toate sporturile, un moral sănătos și o atitudine corectă sunt cruciale - dar riscante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
acum nu mai are nevoie de nume. „Te-a tras?“ mă va întreba ea cu siguranță când mă voi întoarce. Shadow se smucește, dar eu îl trag înapoi tare, mult mai tare. — Ești un sfânt, îmi spuse Martina. Am pus tava pe pat și am tras draperiile. Beau ceaiul cu puțin zahăr acum. Fiecare zi a vieții are nevoie de un tratament foarte exact de căldură și dulceață. Atunci când părăsește căldura cearșafului, sufletul meu însetat e în căutarea aromei dulceții din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mi-o conferea propria mea liniște sexuală, sau bogăția. La fel m-am simțit și la gândul întâlnirii cu Selina - Selina aia... Chelnerul mi-a strecurat un zâmbet blajin și sfătos în timp ce-mi aruncam cartea de credit pe tava întinsă. Întreaga poveste se va afla în tot orașul. Iar scenariul se va putea adapta la această ardoare trupească, cu un adaos de mici porcărioare ici și colo. Va trebui să aranjez lucrurile pentru publicitatea gratuită și să găsesc o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
la sinistra adaptabilitate a noului scenariu. Acest avea dreptate. Puteai face tot ce vrei cu scenariul ăla: avea o elasticitate obscenă. scenariul era Juanita del Pablo și Diana Proletaria: ea era peste tot. — Cartea dumneavoastră, domnule. M-am uitat la tavă - și am simțit acele de gheață ale rușinii înțepându-mi pieptul. Ca o gheață fierbinte, ca o sudoare înghețată. M-am ridicat în picioare. În strălucirea de foc a tăvii am văzut fața chelnerului care aștepta - și cartea mea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]