27,041 matches
-
și să se retragă la ea, în Ialomița. Tot ce este posibil după cum o auzise. La același lucru se gândea și Săndica. De ce să mai rămână în Dobrogea când putea să plece la ea acasă? Acum nu-i mai era teamă sau rușine că nu și-a luat titlul academic. Putea să meargă foarte bine la Dorobanțu la I.A.S. ca inginer, chiar dacă nu cunoștea pe nimeni. Nici aici nu a cunoscut pe nimeni când a venit în urmă cu un
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
Maria Șalaru. Voioasă, generoasă, omenoasă, această artistă ar putea iniția oricând, cu sorți de izbândă un referendum de denunțare a posomorârii. Până azi nu a vădit aspirații publice altele decât ale spectacolului muzical, dar ea este, se poate spune, fără teama de a greși, între cele mai îndrăgite și respectate personalități ale Bacăului. Atunci când viaductele unei supărări se urzesc exasperant în făptura slabă omenească, alinarea grabnică este cerută din interior. Numai și numai atunci e simțită cel mai bune și mai
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
legilor încâlcite de care avem parte, asta nu înseamnă că poți deveni cetățean model doar cerându-le celorlalți să le respecte, atunci când tu, aflat la butoane, știi prea bine că respectul legilor se poartă doar pe alte meleaguri și că teama de ele este obligatorie doar pentru cei care te-au propulsat. Firește, una-i viața și cu totul altceva teoria. Așa că aleșii nu vor rata niciodată ocazia de a-și etala cunoștințele despre o democrație complet diferită de a noastră
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
său și PSD-ul lui Adrian Năstase ar fi căzut de acord că nu trebuie zdruncinată încrederea populației în Biserică. Să nu citească deputata PRM oficiosul acestui partid ROMÂNIA MARE în care patriarhul Teoctist a atacat fără menajamente și fără teama că aceste atacuri ar putea zdruncina încrederea cititorilor în Biserică? În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu scrie un editorial intitulat Ce ascund mahării Bisericii din care cităm: "Unii dintre capii Bisericii Ortodoxe Române (subliniez încă o dată că nu ne referim la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
situații - iar Dunham însuși se pierde cu poftă în detaliile propriei povești, ca protagonist și narator. Ca poveste, se citește ușor și e relativ agreabilă. E parțial o analiză, în măsura în care Dunham, știindu-se străin, privește tot ce se întîmplă cu teama că îi scapă o înțelegere de outsider, pe care e dornic să o capete și astfel o caută în relațiile cu cei care îi sînt apropiați, uneori cu mai multă tenacitate decît orice altceva, simpla afecțiune, tandrețe, fidelitate. Ca analiză
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
de care te bucuri cu atît mai mult cu cît le poți proteja gratuitatea, asupra plictisului, emoțiilor, telefonului, înregistrează, ca într-un catalog sui-generis mișcările capricioase ale clipelor și tribulațiile dezordonate ale ființei copleșite de rutină, de plictiselile zilnice, de teama că nu se va întîmpla nimic. Pînă aici nimic ieșit din comun; din cele spuse s-ar putea deduce că avem de-a face cu un text hibrid, ceva între eseu, jurnal și autobiografie, ceea ce - dacă ținem seama de faptul
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
și decorsetarea receptării. Soluția pentru monologul lui Hamlet este superbă, în cel mai profund spirit teatral. Prințul pare unul dintre actorii trupei sosite la castel. Ei repetă o piesă, dar cînd protagonistul trebuie să rostească celebra replică, amuțește, o uită (teama viscerală a actorilor). Ceilalți îi suflă parcă, aproape șoptit, textul, ca un cor antic, închegat ad-hoc. Groapa Ofeliei, de exemplu, este asimilată vizual unui cimitir "desenat" la vedere de cei doi gropari. Crucile răsar pe scenă, una după alta, teribil
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
ce își bagă capul în nisip ca să nu vadă valorile apărute "între timp" (o, acel între timp al lipsei lor de atenție!), nici osîrdia cu care înalță osanale miturilor de parcă această poziție cu capul în beznă ar fi culmea comprehensibilității. Teama de a citi cărțile mitologizaților în noul context, mult mai competitiv, ca și teama de a citi cărțile îndreptățiților competitori sînt, amîndouă, expresia profundei ireverențe față de Cultura Română". Funcționează încă două liste de poeți, ca pe vremuri: unii neoficiali, considerați
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
acel între timp al lipsei lor de atenție!), nici osîrdia cu care înalță osanale miturilor de parcă această poziție cu capul în beznă ar fi culmea comprehensibilității. Teama de a citi cărțile mitologizaților în noul context, mult mai competitiv, ca și teama de a citi cărțile îndreptățiților competitori sînt, amîndouă, expresia profundei ireverențe față de Cultura Română". Funcționează încă două liste de poeți, ca pe vremuri: unii neoficiali, considerați valoroși doar în intimitate, în atenansele edificiului literar, alții oficializați din răsputeri, pînă a
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
avizat asupra situației, Constantin Abăluță rostește fără menajamente o sumă de amare adevăruri: "E nesincer și pueril argumentul după care nu avem destule valori ca să ne permitem "demolarea" lor. Nimeni nu vrea să recunoască deschis că din comoditate și din teamă de nou (interesele partizane nu vrem dinadins să le luăm în calcul, sperînd că ele ori nu există, ori dacă totuși există, purtătorii lor vor deveni pe zi ce trece tot mai anacronici) se perpetuează cîteva mituri, obturîndu-se în schimb
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
există, purtătorii lor vor deveni pe zi ce trece tot mai anacronici) se perpetuează cîteva mituri, obturîndu-se în schimb destule alte valori ce vorbesc într-o limbă vie și nu ar aspira niciodată la încorsetata, incomoda poziție de mit. Bolnăvicioasa teamă de oxigenare a ierarhiilor se traduce uneori printr-o conjurație a tăcerii instituită în jurul unor nume de către cei ce nu vor să ia contact cu o realitate atît de îmbucurătoare: aceea că în gulagul comunist au existat artiști de excepție
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
deparazitat de libertate, fraților." Dialogurile lipsite de sens și logică prind consistență pe buzele unor oameni pentru care însăși existența și-a pierdut sensul, oameni alienați, care nu mai știu să gîndească sau nu mai au curajul s-o facă. Teama e ultima rațiune în fața căreia mai pot reacționa; și nici măcar atît, pentru că, la fel cum în Trenuri strict supravegheate (în ediția apărută la Nădlac, titlul este Trenuri cu prioritate, nu vă temeți, e aceeași carte!) eroismul se dovedește absurd, în
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
al oricărui borfaș bun de gură și purtător de cravată multicoloră, asortată la culoarea jeep-ului ce zumzăie leneș în fața sediului, constituie radiografia dezolantă a paradisului numit România. Nu mai consum cerneala și hârtia pentru a le da numele - de teamă să nu-mi scape vreunul. însă ar fi de datoria lui Adrian Năstase și a lui Ion Iliescu să depășească faza simplelor desolidarizări de această haită (cu care, de altminteri, e destul de solidară în prea multe momente negre pentru soarta
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]
-
cu folos estetic, caricatura, făcîndu-se loc surprinderii dimensiunii umane și a dramelor interioare. Acești dascăli, de fapt, sugerează autorul, s-au aplatizat de mediul provincial în care trăiesc, unde marile performanțe intelectuale nu sînt posibile. Și ni se induce, magistral, teama acută a autorului de ratare. În excelenta nuvelă Bunica se pregătește să moară scriitorul surprinde, în tonuri melancolice potrivite, situația fatală a bunicii ajunsă, obosită, dar încă dornică de viață, la vîrsta venerabilă de 80 de ani. "Bunica se teme
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
făcut d-l Simirad vreun referendum din care să rezulte că omul de pe Bahlui îi împărtășește ura față de revista Are dl. Simirad mandat imperativ de a sabota una din cele mai bune publicații culturale românești ale momentului? Tare mi-e teamă că nu. Gongorismul său transpirat, felul comic în care patinează pe cuvinte înainte de a le articula în stilul său atât de original îmi sugerează orice, dar nu competență culturală! Nu doresc, așadar, să-l pârăsc pe dl. Simirad. Cred că
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
păcate, cei care pun astăzi problema acestor realități ale colaborării, care nu a fost, numai evreiască, ci a fost și a unor oameni de alte etnii, nu înțeleg atitudinea aceasta în contextul dat, ca pe o eliberare de tensiune, de teamă, și ca pe o speranță. Aici aș dori eu să aduceți nuanța necesară, pentru o înțelegere exactă a chestiunii. Extremiștii, în genere naționaliștii, spun că evreii au fost primii care au colaborat cu rușii, au îmbrățișat armata sovietică. Aici trebuie
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
anxietatea, obținuse cel mai răsunător succes al său, intern și internațional. Acum, când ar fi fost cazul să se teamă, va evoca într-un mod magic (greu de spus și cât conștient!) victoria de atunci. Mai mult chiar, tocmai aceeași teamă de mulțime (ieșită de această dată pe străzile Timișoarei) îl va inspira, foarte probabil, la reconstruirea cadrului de referință în care o sublimase, întorcând atunci lucrurile în favoarea sa. Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă, Editura RAO, București, 1998, 315
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
mai fac jocul din cauză că au alte scopuri decît pe acela de a întărîta pe români împotriva maghiarilor. Primarul năvîrlios de pînă mai ieri se joacă de-a suspendarea consiliului primăriei, dar așteaptă pe de altă parte indicații de la București, de teamă că ar putea fi suspendat din funcție. Și cum tot sîntem în zona tensiunilor interetnice, iată că Procuratura s-a autosesizat împotriva acelor edituri care la Tîrgul de Carte Bookarest n-au avut altceva mai tare pentru a expune decît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
o interpretare greșită informațiilor pe care le primește. Dar nu presa face negocieri și nu ea e răspunzătoare de faptul că oamenii politici uită de la o zi la alta ce au semnat, aruncîndu-se cu capul înainte în polemici distrugătoare de teamă că ar fi putut ajunge la o înțelegere care, de fapt, îi dezavantajează. Sau, mai adeseori, pentru a demonstra că și-au păcălit partenerul, care n-a înțeles că a picat pe locul doi. Aceștia sînt termenii în care au
Marele gest politic al regelui by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16137_a_17462]
-
mă amestec, autonomia universitară!" etc. Partea cea mai interesantă rămîne relatarea anilor petrecuți în închisoarea de la Sighet, însă nici în fața unei asemenea experiențe liminare memorialistul nu-și reprimează spiritul critic, nu renunță la răceală, la hiperanaliză, la un fel de teamă de ridicol care-l face să strecoare cu timiditate cîte-o afirmație despre familie, soție, copii, printre rîndurile dedicate lucrărilor pe care are de gînd să le scrie. Patima care-l anima pe tînărul Goma l-a ocolit pe marele istoric
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
naturii i se mai îngăduie să fie ea însăși, fie și în hățișuri uitate de Dumnezeu. Șipotele - locul acțiunii - reprezintă un astfel de loc, un crater cuprinzător și adânc pe mai multe nivele, adăpostind o mulțime omenească aici aciuată de teama năvălitorilor nevăzuți, dar bănuiți a roi prin preajmă - vezi Deșertul tătarilor -, stânjenită de alogeni și, mai cu seamă ducându-și traiul așa cum poftesc dirigenții ei. În realitate, spre a face obiectul unor experimente socio-politice mascând o surdă, acerbă luptă pentru
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
sumarul publicației sună cam așa: “Află ce profil psihologic ai după peisajele de iarnă pe care le preferi”. Uite de-aia a ajuns psihologia să fie considerată o preocupare de coafeze, din cauza testelor psihologice din revistele de femei. Dincolo de stupiditatea temei, în general, i-auziti una dintre întrebările testului cu pricina: Cum crezi că ar trebui pictată iarnă sub chipul unei femei? A. că o zeița puternică cu ochi blânzi, ocrotitori B. că o prințesă frumoasă într-o sanie trasă de
Iarna pe piuliţă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19789_a_21114]
-
mioritic, a insulei de latinitate din intervalul carpato-danubiano-pontic. „Auzi, da’, acum doi-trei ani, i-ai fi pus meditații la germană?“, am plusat timid, cu presentimentul că o să primesc un răspuns tragic. Răspunsul a fost exact ăla de care-mi fusese teamă: „Nu“. Cea mai recentă idee a ministrului Funeriu, rod al dragostei sălbatice dintre doi neuroni din capul domniei sale, vizează modificarea structurii anului școlar. „Dacă scurtăm vacanța de vară cu trei săptămâni și o lungim pe cea de iarnă cu trei
Pregătirea Tineretului pentru Abandonarea Patriei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19846_a_21171]
-
o primă instanță, m-am enervat și-am vrut să expulzez și eu câțiva cetățeni de-ai lui, care locuiesc la mine pe scară. Printre ei era însă și unu’, Eram, însurat c-o prezentatoare TV, așa că am renunțat, de teamă să nu iasă scandal. M-am intersectat însă întâmplător cu piticul, la un Summit pe acoperiș, și m-am luat de el. Cu diplomația care mă caracterizează, l-am tras într-un colț, să nu ne-audă presa și i-
Un pitic care nu mai are loc de ţiganii mei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19879_a_21204]
-
cu mine, la care io l-am făcut „dobitoc“, el m-a făcut „chior“ și am fost nevoiți să întrerupem discuția, că deja se holba presa la noi și devenea periculoasă conversația, plus că badigarzii mei deja se apropiaseră, de teamă să nu-mi scape dosul labei către botul piticului. M-am întors, așadar, plin de spume. Noroc cu Leni Crudea, că s-a dus la o deschidere oficială a unei expoziții de turism îmbrăcată într-o rochie neagră de piele
Un pitic care nu mai are loc de ţiganii mei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19879_a_21204]