1,695 matches
-
gros, de piele maro, și trase afară o mână de bani. Primul care vine la mine cu un nume, Îi ia. Trânti banii pe masă. Urmă un moment de tăcere. Logan Își scoase propriul portofel și-și adăugă banii la teancul inspectorului. Și cu asta se porni avalanșa: cei În uniforme, detectivii, sergenții, Își goliră cu toții buzunarele și-și puseră banii la bătaie. Până să termine, o sumă frumușică se adunase pe birou. Nu era uriașă, precum recompensele, dar era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
imediat ce se aflase că Hoitarul fusese eliberat. Ciudat cât de mulți oameni Își aminteau să-i fi văzut căruciorul pe unde dispăruseră copilașii. În cele din urmă, ședința de dimineață se liniști și se Împrăștiară cu toții, privind cu jind la teancul de bani de pe birou În drum spre ieșire, cu fețele la fel de Întunecate ca vremea de afară, până rămaseră doar Napier, Logan și inspectorul Insch. Inspectorul mătură banii de pe masă și-i puse Într-un plic maro mare. Scrise „BANI ÎNSÂNGERAȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la groapa comunală laolaltă cu tot gunoiul. Criminaliștii scotociseră tot tomberonul și nu descoperiseră nimic, În afara faptului că o persoană din clădire era adepta pornografiei cu obiecte din piele drept fetișuri. Câte clădiri facem? Întrebă Watson, balansând pe volan un teanc de declarații. — Începem treaba de la mijloc și apoi continuăm. Câte trei clădiri de fiecare parte: adică șapte clădiri cu totul. Șase apartamente În fiecare... — Patruzeci și două de apartamente? Doamne, o să ne ia o veșnicie! — Și mai sunt și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
face cu un rebel. Din nou Înăuntru, Watson bubuia la ușa apartamentului cu probleme. Hai, știm că ești acolo. Te-am văzut! Logan se rezemă de balustradă și o privi cum bate la ușa vopsită În negru. Adusese cu el teancul de declarații și le răsfoia, căutând-o pe cea care se potrivea cu adresa. Etajul unu În dreapta, numărul șaptesprezece... Un oarecare domn Cameron Anderson. Care venea din Edinburgh și făcea roboți industriali. Agenta Watson Își strivi din nou degetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
camera unde se petrecuse crima, dar că erau pe toate coridoarele principale, la Urgențe și la toate ieșirile. Aveau și unele dintre saloane, dar erau „probleme“ cu filmarea bolnavilor care primeau Îngrijiri medicale. Dreptul la intimitate și altele. Era un teanc de casete din seara precedentă. Echipa de cercetare le văzuse deja, dar dacă Logan voia să se mai uite o dată, era În regulă din partea lui. Chiar atunci mobilul lui Logan Începu să sune, iar soneria părea tare și intruzivă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o sticlă de Lucozade, cu capul Îngropat Într-un exemplar al ziarului de dimineață. „SUSPECTUL DE UCIDEREA COPILAȘILOR ÎNJUNGHIAT MORTAL!“ era Întins pe prima pagină. Când Logan Îl atenționă că erau acolo, se Încruntă și flutură cu mâna spre un teanc de casete video cu etichete. Așezându-se la o consolă unde puteau viziona casetele, Logan și Watson se aventurară printre Înregistrări. Echipa de căutare care fusese acolo Înaintea lor le ușurase mult treaba, derulând casetele Înainte până la partea unde fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi pășit Într-un cuptor. Micuțul apartament al lui Michelle Henderson era mult mai curat decât fusese la ultima lor vizită. Totul era șters de praf, covorul aspirat, iar numerele din Cosmopolitan de pe măsuța de cafea fuseseră aranjate Într-un teanc ordonat. Ea se scufundă Într-unul dintre fotoliile maronii pline de cocoloașe, ridicându-și genunchii până la bărbie, ca un copil mic, astfel că halatul i se deschise, iar când Logan se așeză pe canapea avu grijă să nu facă uz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
malurile Donului, celălalt În Seaton Park. Ambele la o aruncătură de băț de râul care tăia treimea nordică a orașului. — Poate e vorba de alt om? spuse el cu voce tare, făcându-l pe Insch să-și ridice privirea din teancul lui de rapoarte. — Nici să nu te gândești! E de-ajuns un nenorocit bolnav care fură copii! Logan tremură când ușa se dădu În lături și o polițistă cu nasul roșu intră clătinându-se din zăpadă. Pe când se ruga pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În ochii lui Insch. — Ce? Logan strânse din umeri. — N-am idee. Știu că e ceva, dar nu-mi dau seama. Și-atunci inspectorul Insch Își pierdu În cele din urmă răbdarea. Își trânti pumnul pe masă, făcând să danseze teancurile de hârtie, și vru să știe ce mama naibii credea Logan că face? Un copil lipsea și el nu putea decât să se joace jocuri tâmpite? Fața Îi sclipea roșie ca sfecla, cu scuipatul sărindu-i arcuit În luminile fluorescente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ceai. Agentul Rennie o privi uluit. — Dar o să pierd Începutul de la Emmerdale! — E pe casetă! Cum să pierzi Începutul de la Emmerdale dacă e pe casetă? Pune pe pauză porcăria aia! Așezată În fotoliul ei tăiat excesiv, doamna Strichen depuse În teanc Încă o țigară moartă. — Voi vă opriți vreodată din certat? spuse ea, scoțându-și bricheta și țigările. Parcă sunteți niște afurisiți de copii. Watson Își rânji dinții. — Vrei ceai? Fă tu ceai. Se-ntoarse să se ducă sus. — Unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de lucru erau orele nopții, când toată casa era cuprinsă de liniște, iar eu stăteam la birou, cu tastatura coborâtă în sertarul foarte adânc al biroului, acolo unde dormea pisoiul nostru birmanez, obosit de alergătura din timpul zilei, tolănit peste teancuri de foi, printre creioane și plicuri, însoțindu-mi scrisul cu torsul lui monoton. N-am resimțit niciodată maternitatea ca pe o povară sau ca pe un obstacol în calea „carierei“ mele profesionale, probabil și pentru că am avut întotdeauna ajutoare în
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
o deschide cu o cheiță minusculă (observați jocul hazliu cu cheițe minuscule În acest text ce se scrie pe măsură ce descrie realul) și apucă ceva dinăuntru (așteptați să vă spun ce anume, nu-i așa? Hai să vă satisfac curiozitatea!), un teanc de scrisori de toate mărimile, de toate culorile, cu tot felul de timbre, din toate țările și orașele (vă mărturisesc că nu erau Înfășurate Într-o banderolă roșie, cum se obișnuiește, nici ordonate pe mărime, culori, limbi, țări, orașe etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
carne, din oase și din sentimente); le-a luat decis (asta am putut să-mi dau seama; nu-i tremurau mâinile ca unora ce-și rememorează amintirile prin intermediul scrisorilor), le-a răsfoit cu o mână sigură, cum ai răsfoi un teanc de bani, să vezi dacă nu sunt ascunse printre hârtii și unele false, le-a dus la nas; ei, iată un gest ce merită câteva pagini de descriere și le-a mirosit, da, le-a mirosit cum ai mirosi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
felul neuniform În care se mișcă, face câțiva pași măsurați, ca unul ce nu se grăbește, apoi, dintr-odată, parcă se repede ca un resort ce nu este reglat bine, având avansuri neprevăzute; pe urmă, frânează apăsat, se apropie de teancul de hârtii pe care le-a scos la Îndemână, pe masă; ia o vedere alb-negru, o Întoarce pe fața adresei; „Salutări din munți, A.“ E adresată lui Aurelian Șondrea, București, strada Arbaletei 7; după ce va citi, se uită intrigat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
data asta? Dar cum prima dintre crime nu avusese nicio componentă de acest gen, Rhyme nu fu deloc surprins când auzi răspunsul lui Sachs: - Nu. Doar dacă nu cumva rememorează scena acasă în pat... și se masturbează. Scoase apoi un teanc de fotografii și le proiectă pentru ca toți să le poată vedea. Rhyme se apropie de ecran și studie cu atenție imaginile. - Bolnav la cap, concluzionă sec Sellitto. - Care a fost arma crimei? întrebă Roland Bell. - Se pare că un ferăstrău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
răspuns. Privi din nou către victimă și o văzu mișcându-se ușor... Începu apoi să tușească și să scuipe apă murdară. Perfect! De data asta, ajunseseră la timp. În câteva minute, va putea să confirme identitatea atacatorului. Atunci zări un teanc de haine bleumarin undeva la dreapta ei. Apoi, pentru o clipă, văzu lucirea unui fermoar de metal. Ar putea fi de la bluza treningului. În tot acest timp, se simți privită. Bărbatul o urmărea la rândul lui și înregistra fiecare mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de la ușă până la pat, pe post de fitil. Magicianul pocni din degete și o bilă de foc îi zbură din mână în mijlocul bălții de alcool. Alcoolul se aprinse și flăcările albastre se întinseră pe podea. Cuprinseră în scurt timp un teanc de reviste aflate într-o cutie de carton și unul din scaunele de trestie. În curând, focul se va întinde și pe cearșafuri, cuprinzându-i corpul, lucru pe care nu îl va simți, și apoi fața, lucru pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ar reduce posibilitatea de a reacționa violent la vederea unui al doilea criminal. Ei bine, asta fusese o idee, reflectă el neliniștit. Să vedem dacă funcționează și în practică. Își continuă mersul pe lângă tablouri proaste, pe lângă portrete de familie, pe lângă teancuri de reviste juridice, „Vogue” sau „The New Yorker” și pe lângă obiecte decorative prăfuite, achiziționate de membrii familiei de la anticarii de pe stradă cu intenția de a redecora, dar care zăceau acolo ca dovadă clară a faptului că ziua avea mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
câștigă întotdeauna - Adică oamenii proști? Oamenii de nimic? Oamenii lacomi? Încă o dată, configurația genetică a polițistului de carieră îl împiedică până și să admită întrebarea. - Privește biroul acesta, îi spuse în timp ce el însuși făcea același lucru. Era înțesat de hârtii. Teancuri și grămezi de dosare și bilețele. - Și îmi aduc aminte cât mă plângeam de hârțogăraie când eram și eu agent de patrulă. Răvăși unul dintre teancuri, părând a căuta ceva. Renunță. Încercă în alt teanc. Găsi câteva documente, nefiind nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
biroul acesta, îi spuse în timp ce el însuși făcea același lucru. Era înțesat de hârtii. Teancuri și grămezi de dosare și bilețele. - Și îmi aduc aminte cât mă plângeam de hârțogăraie când eram și eu agent de patrulă. Răvăși unul dintre teancuri, părând a căuta ceva. Renunță. Încercă în alt teanc. Găsi câteva documente, nefiind nici acestea cele căutate și se apucă să le rearanjeze meticulos, apoi căută în al teanc. Of, tati, nu am crezut niciodată că se va merge până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lucru. Era înțesat de hârtii. Teancuri și grămezi de dosare și bilețele. - Și îmi aduc aminte cât mă plângeam de hârțogăraie când eram și eu agent de patrulă. Răvăși unul dintre teancuri, părând a căuta ceva. Renunță. Încercă în alt teanc. Găsi câteva documente, nefiind nici acestea cele căutate și se apucă să le rearanjeze meticulos, apoi căută în al teanc. Of, tati, nu am crezut niciodată că se va merge până la capăt cu suspendarea. Apoi, în ea se cristalizară supărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
hârțogăraie când eram și eu agent de patrulă. Răvăși unul dintre teancuri, părând a căuta ceva. Renunță. Încercă în alt teanc. Găsi câteva documente, nefiind nici acestea cele căutate și se apucă să le rearanjeze meticulos, apoi căută în al teanc. Of, tati, nu am crezut niciodată că se va merge până la capăt cu suspendarea. Apoi, în ea se cristalizară supărarea și dezamăgirea. Se gândi: Bine, deci așa au de gând să joace? Poate că eu mă duc în jos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
întâmplat? - Ți-am spus că voi face tot ce pot. Așa am și făcut. Adică, hai să fim serioși, în niciun caz nu aș fi permis să fii suspendată. Nu-mi pot permite să te pierd. Ezită și privi la teancul de dosare. - Ca să nu mai spun ce coșmar ar fi fost să mă lupt cu PBA la proces sau la arbitraj. Ar fi ieșit urât. Se gândi: Da, domnule, așa ar fi fost. Urât de tot. - Și anul? Ați spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fiecare dată când îl zăream pe vreun culoar, punând câte un obiect în coș, suficient de regulat încât comportamentul meu să pară inofensiv. Nu o pierdeam din ochi pe Brenda: încă se apleca și se ridica din zona frigorifică, aranjând teancurile de crochete de pește și burgeri de vită și adăugând alte pachete din căruciorul cu laturi de pânză pe care îl avea într-o parte. Băgase felicitarea mea în buzunarul halatului SavaMart și mă enerva să văd cum marginea plicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de două ori la același joc. Costă două lire, bineînțeles, nu ca altele, care sunt o liră, dar mereu mi se pare că ai mai multe șanse la cel dublu. Uite, mai e unul aici - și s-a întins spre teancul dezordonat din partea stângă și a început să răscolească printre ele, undeva pe-aici e un... da, uite, aici e: Milionarul. E altul de două lire și iar sunt două jocuri. Vezi? Și sunt cinci premii de un milion la ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]