21,512 matches
-
vrând să conturezi ceva adevărat, - spui, iarăși, mă tem, îți exprimă această stare de nesiguranță, că nu aia fost exact, nu ai formulat cum se cuvine lucrul pe care îl socotești cel just. Și o seamă de alte... ambiguități. Te temi, așadar, - nu... că îți este frică și tremuri din cauza acestui lucru... Deși, în unele cazuri, se poate. Când pleci de acasă și îți aduci aminte pe drum că ai uitat robinetul deschis la maximum în baie și nu-i nimeni
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
exprimă teama ta, - să nu fi spus ceva sau să nu fi scris un lucru, ceva necuviincios, pe care nu ai cum să-l mai ștergi, el intrând definitiv în subiectul respectiv, devenind o observație inefasabilă. Nu ajunge, când te temi, să nu se producă una ca asta... Dar mai există o coardă,... o strună secretă, care să scoată în mecanica, în mișcarea pianului, să-l facă să răsune... un do minor plin de noblețe... * Englezii, în vorbirea lor, folosesc des
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
se producă una ca asta... Dar mai există o coardă,... o strună secretă, care să scoată în mecanica, în mișcarea pianului, să-l facă să răsune... un do minor plin de noblețe... * Englezii, în vorbirea lor, folosesc des acest mă tem, I^m afraid, din politețe, să nu-și contrazică partenerul, făcând o afirmație, de exemplu zicând că cineva nu vine, - ei spun mă tem că nu vine, - I'm afraid, not, - scurt, cu o ezitare, protocolară. Sau... la mă tem
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
să răsune... un do minor plin de noblețe... * Englezii, în vorbirea lor, folosesc des acest mă tem, I^m afraid, din politețe, să nu-și contrazică partenerul, făcând o afirmație, de exemplu zicând că cineva nu vine, - ei spun mă tem că nu vine, - I'm afraid, not, - scurt, cu o ezitare, protocolară. Sau... la mă tem că vine, - I'afraid, yes. Deși, în engleză, din cuviință, totul se atenuează, felul de a afirma ceva devine precaut, - nu ca la mulți
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
tem, I^m afraid, din politețe, să nu-și contrazică partenerul, făcând o afirmație, de exemplu zicând că cineva nu vine, - ei spun mă tem că nu vine, - I'm afraid, not, - scurt, cu o ezitare, protocolară. Sau... la mă tem că vine, - I'afraid, yes. Deși, în engleză, din cuviință, totul se atenuează, felul de a afirma ceva devine precaut, - nu ca la mulți români, care o zic de-a dreptul. Noblețea, în Anglia, e, câteodată, o formă de ipocrizie
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
voce, dar și chitaristul Nicolae Krakovszki, mai apoi bateristul Vasile Dolga, iar în 1982 cu un al doilea chitarist, Bujor Grigore Hariga. În 1984, opera (rock de astă dată) „Introducere într-un concert baroc” este interzisă după două vizionări, dar teme întregi din aceasta vor alimenta repertoriul grupului peste timp. Anul următor apar solistul Ionel Nae Tarnoczi și basistul Richard Schornig, cu ei fiind editat după încă un an split- LPul „Formații rock 9”. Este perioada în care Pro Musica ajunge
PRO MUSICA, din nou pentru muzic? by Doru Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/83150_a_84475]
-
de față, facilitate în registrul compoziției și al efectelor. Înregistrăm o deplină familiarizare cu obiectul divers, survenită la capătul unui proces suficient de lung și de intens de explorare. Nu există, practic, subiecte importante și subiecte derizorii, teme înalte și teme compromițătoare prin banalitate, ori personaje setate, tot așa, în categorii strict delimitate. Ecranul atenției și al selecției este larg. Sorin Stoica procedează ca un reporter aflat pe teren, în mijlocul unei realități imprevizibile și schimbătoare. Diferența față de jurnaliștii în goana după
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
câștigate în ultimul an) roman al lui Horia Ursu, Asediul Vienei. De curând, prin intermediul Letiției Ilea am primit cele mai recente cărți ale lui Andrei Zanca. Nu că Andrei Zanca ar mai fi avut nevoie de vreo recomandare, dar mă tem că în București șansele de a găsi volumele publicate la editurile Echinox și Grinta din Cluj-Napoca nu ar fi fost din cale afară de mari. Dacă volumul improvisation pour la marche sur l'eau (Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2007) poate fi citit
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
mare, marea se întărâta. După ce au vâslit deci ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, au văzut pe Iisus umblând pe apă și apropiindu-se de corabie și s-au înfricoșat. Iar El le-a zis: Eu sînt; nu vă temeți!...". Să fim, așadar, cu oarecare atenție când ne alegem verbele, atunci când vrem să fie vorba despre lucrul lui Dumnezeu pe pământ. (Ștefan Alexandru Ciobanu, București) * "Poezie am scris foarte rar, la început în jurul vârstei de 16 ani (pentru câteva luni
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
sacralizat - la index. Nici despre statuia lui Stalin (177) nu se mai pomenește. Cenzura a respins chiar și referirea la "normalizarea" din timpul relaxării prigoanei politice de după moartea lui Stalin ("tătuca") (486). Regimul autolegitimat prin întreaga istorie a neamului se teme acum și de Ștefan cel Mare (438-439), micșorat până la dispariție. Tudor fusese închis, laolaltă cu elita politică și intelectuală burgheză, pentru scrierea unui reportaj, dar și pentru o lucrare de seminar despre domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, privit prin N.
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
notează: "Fusese un proces în lege, ca să facem un joc de cuvinte. Măcar că legea nu se văzuse, totul desfășurându-se cu ușile închise." (506) Cum vedem, e mult, e foarte mult text redat romanului. Dar nu e totul. Și mă tem că totul nu va reveni niciodată. "Romantismul" revoluționar extremist lucrează, în cazul cenzurii, cu limite proprii. Toate - improprii ordinii, nu doar artistice, dar și umane. Aproape ca și timpul, cenzura totalitară, în bună măsură, este ireversibilă. Faptul e sigur când
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
ceea ce se vede la suprafața corpurilor, sunt trăsături generale ale dansului contemporan, cu destul de mici diferențe de nuanță. La aceste note se adaugă uneori, ca în acest caz, și o atmosferă apăsătoare. Singurătatea în doi sau singurătatea printre alții sunt teme frecvente, cărora li se adaugă, iată, și imposibilitatea de a te mai retrage în singurătate. Sunt adevăruri pe care sensibilitatea artiștilor contemporani le înregistrează cu acuitate. Dar nu sunt singurele adevăruri de pe lumea aceasta. Și când îi privești pe toți
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
Interzis. Monarhia a fost întemeiată de un om profund respectabil, și continuată de un al doilea, care și-a sacrificat tradiția și originea germană a dinastiei pentru a conduce țara în război, la victorie și la unire. Toate astea erau teme interzise. În schimb, existau teme obligatorii, tendențioase. Trebuia acceptat măcar de formă marxismul, care a distrus zeci de ani viața a sute de milioane de oameni. Trebuia ascunsă tirania partidului comunist, teroarea securiștilor, atotputernicia imperialismului ruso-asiatic. Tinerețea mea și forța
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
priza ei la real - și nu la ideologie sau la parabolă - a tulburat în sens politic au trecut. Evul Mediu al comunismului (așa cum frumos și riscant îl numește Eugen Negrici în prefață) s-a dus și el. Și tare mă tem că, dacă vom persista să descifrăm, tranzitiv, revolta anticeaușistă neprefăcută - pentru care se găsesc cu ușurință exemple - sau mitologia autohtonă, folclorică, a morții - care ne e servită generos de alte câteva zeci de situații -, vom sărăci irecuperabil poezia Ilenei Mălăncioiu
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
patra, dar se retrage, lăsându-l în loc pe Oscar Peterson, cu un tușeu delicat. Muzicalitatea dintotdeauna și introvertirea ce i-a marcat de la un timp actul creator-interpretativ, au avut ca rezultat evident în a cincea mișcare a Gândurilor și sentimentelor teme melodice, variațiuni de o simplitate și inocență exprimată prin același tușeu diafan. A șasea variațiune întoarce timpul înapoi, în apropierea lui Bach. Succesiunea își păstrează firescul pentru că desenul melodic al acestor mișcări este la fel de clar, de luminos. Cele două scurte
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Cimpoeșu, după cum ne arată clar pagina 139, cea care conține amintita citație. Cred că o eroare similară de lecțiune a făcut ca autorul acestor proze să rămână, vreme prea îndelungată, într-un plan secund al literaturii române. Și tare mă tem că a lua în serios războiul glumeț dintre autorul Ficțiunilor ilicite și desantul generației '80, e unul dintre cele mai flagrante exemple ale unui asemenea act de malentendu. Cu regret constat cum, pe coperta a patra a cărții, Bogdan Crețu
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
în schemă. Într-o lume a lucrurilor sigure, de bine, de rău - același Alecsandri se întreabă, în numele vreunui străin ingenuu, în fața avalanșei de român și românesc amprentînd și denumirea străzilor, și pe-aceea a cașcavalului, "de nu cumva românii se tem să nu fie confundați cu chinezii, în țara lor" - onorul e neschimbător. Onoarea, cu propteaua "pe onoarea mea", un fel, spune Dicționar-ul, de-a înjosi nobilul sentiment citîndu-l în daraveri ordinare, se vinde și se cumpără. Mai mult decît
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
conștiinței pune în discuție necesitatea viitorului pentru intrigă; el descoperă că nu e nevoie de love interest, de încheierea ne/fericită a prezentului în viitor. Cu toate acestea, textul modernist e plin de istorisire, iubire și cronologie. Cei care se tem de viitor și îl mută, în fond, în trecut, sunt autorii Desperado. Viitorul Desperado nu mai este o extensie a prezentului, o promisiune că prezentul duce undeva precis. El devine distopie. Tradiția basmului (axată pe nevoia de a ști ce
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
o noblețe neștiută, o altfel de fericire. E o preocupare mai veche a scriitorului român de a contrazice accepții înțepenite, angajându-se premeditat și orgolios în întrecere cu rivali iluștri. Aruncând mănușa, el se lansează în arenă neinhibat, nu se teme de paralela cu predecesorii și nici de eventualitatea ca himera, pe care se reazemă, să se destrame în ridicol - Ceea ce e gândit ca o demonstrație pe muchie de cuțit în Ziua și noaptea și în volumele următoare a fost pregătit
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
dea lecții. Nu mai vrea lecții de la nimeni. Lambert se arată, doar pe jumătate, în ușă. Până acum n-am văzut decât timorați, pretutindeni. Timorați ai Republicii, timorați ai vieții. Cu toții, niște timorați. Dumneata, Lambert, de un mistreț nu te temi, dar în fața oamenilor: timorat! Tot așa și eu, m-am lăsat condus prea multă vreme. Prea multă vreme m-am ascuns, am greșit. Ia privește în jurul nostru, cu toții niște lași. Mă detestă, dar nu vor îndrăzni niciodată să o spună
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Ruhest du auch" - "Așteaptă, în curând/te vei odihni și tu". Moartea e celebrată de poeți ca măreață și, totodată, batjocoritoare; dar și ca tărâm al odihnei, acea odihnă pe care nimeni nu și-o dorește, de care toată lumea se teme. Pravoslavnicii ruși îi doresc decedatului "vecinîi pokoi", "odihnă veșnică" (nu "țărână ușoară", ca ortodocșii noștri). "Maestrul", din romanul lui Mihail Bulgakov, a binemeritat "odihna" ("pokoi"), nu lumina ("svet")... Mama mi-a povestit că, întrebându-și o dată tatăl, ajuns foarte bătrân
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
responsabilitate și de responsabilizare. Ar fi ceva... dar tare mă îndoiesc... Nu am citit pe nicăieri o explicație a juriului. În acest sens sau în altul. Un argument care a stat la baza unei asemena decizii. Dispariția acestui premiu mă tem că arată și cam cît mai contează această profesiune în ochii celor care o fac. Ce pretenții să mai ai de la ceilalți? Restul e tăcere...
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
Cosmin Ciotloș Se poate spune așa ceva fără a face apel la vreun sofism? Mă tem că da. Atâta vreme cât o sintagmă care îi atribuie liderului comunist rolul de critic literar a putut fi lansată pe piața ideilor și a putut face o interesantă carieră publicistică, aproape orice asemenea etichetă de gen se justifică, mai devreme sau
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
administrația locală, care, provenind din colhoznici, ajunsese și el în rândul oamenilor de anvergură și dobândise totul prin munca sa. În schimb Vovik fusese de mic o pușlama. Bea, fuma, se purta huliganic, cânta la instrumente de jazz. Așa că tatăl, temându-se de scandal, l-a silit să o ia de nevastă pe Katka, după ce licheaua de fiu-său a lăsat-o grea. Pe vremea aceea, scandalurile erau privite cu asprime, nu ca acuma, când viața spirituală a scăzut la zero
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
Mai exact, s-a întors dar nu acasă, ci a început să trăiască la altă femeie, o tadjică cu dinți de aur și cu fața ca o lună, șefă de sală la restaurantul "Sever". De tăticul lui nu se mai temea, treburile bătrânului Lifantiev începuseră să scârțâie mai ales după reținerea fiului, și era cât pe ce să fie chiar el săltat după jaful de la construcția unei importante magistrale la care a diminuat cu 10 centimetri stratul de pietriș necesar la
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]