1,581 matches
-
produce o apariție triumfala la sfarsitul operei. În cazul varianței propuse de Berio există o accentuare similară a temei Nessun Dorma (respectând, de altfel, dorința lui Puccini), dar cu o orchestrare mai discretă. Aici este o selecție a înregistrărilor unor tenori care includ și piesă „”. "Nessun dorma" a atins și statutul de piesă pop după ce înregistrarea lui Luciano Pavarotti a fost folosită pe genericul BBC al CM 1990 din Italia. A ajuns până pe locul 2 în UK Singles Chart, cea mai
Nessun dorma () [Corola-website/Science/312533_a_313862]
-
Josep Carreras i Coll (n. 5 decembrie 1946, Barcelona, Spania), cunoscut ca , este un tenor spaniol originar din Catalonia. Unul dintre cei mai proeminenți cântăreți de operă ai generației sale, fiind absolut remarcabil mai ales în operele scrise de Verdi și Puccini. Cariera sa cuprinde peste 60 de roluri interpretate pe diferite scene muzicale ale
José Carreras () [Corola-website/Science/312576_a_313905]
-
de Verdi și Puccini. Cariera sa cuprinde peste 60 de roluri interpretate pe diferite scene muzicale ale lumii și numeroase prezențe în studiourile de înregistrare. Carreras a dobândit o largă faimă și recunoaștere internațională ca fiind unul din "Cei trei tenori", alături de Plácido Domingo și Luciano Pavarotti într-o serie de concerte foarte populare începute în 1990 și continuate până în 2003. Carreras este, de asemenea cunoscut pentru eforturile sale umanitare îndreptate spre tratarea leucemiei. Carreras este fondatorul și președintele instituției "La
José Carreras () [Corola-website/Science/312576_a_313905]
-
este, de asemenea cunoscut pentru eforturile sale umanitare îndreptate spre tratarea leucemiei. Carreras este fondatorul și președintele instituției "La Fundació Internacional Josep Carreras per a la Lluita contra la Leucèmia" (în română "Fundația Internațională pentru lupta împotriva leucemiei"), pe care tenorul spaniol a constituit-o în 1988, după recuperarea sa aproape miraculoasă din boală.
José Carreras () [Corola-website/Science/312576_a_313905]
-
de operă s-a produs la Bologna în anul 1934 în rolul Magdalena din Andrea Chénier (alte surse menționând debutul ei la Piacenza în 1932). A cântat Țoșca la Teatro di Sân Carlo în Napoli, incepand lungă ei colaborare cu tenorul Giacomo Lauri-Volpi. În anul 1937 i-a fost oferit un contract pe trei ani la Operă din Romă de către Tullio Serafin, făcându-și imediat debutul în Aida de Giuseppe Verdi. Tot cu Aida a debutat și la Metropolitan Opera din
Stella Roman () [Corola-website/Science/312592_a_313921]
-
(n. 14 august 1934, Cluj) este un tenor român care a cântat pe marile scene ale lumii, văr primar cu tenorul Ion Piso. s-a născut în municipiul Cluj în anul 1934. A urmat cursurile facultății de geologie după care a studiat canto cu Lya Pop între anii
Ion Buzea () [Corola-website/Science/312599_a_313928]
-
(n. 14 august 1934, Cluj) este un tenor român care a cântat pe marile scene ale lumii, văr primar cu tenorul Ion Piso. s-a născut în municipiul Cluj în anul 1934. A urmat cursurile facultății de geologie după care a studiat canto cu Lya Pop între anii 1955-1961. Studiile le-a continuat cu Petre Ștefănescu Goanga la București și apoi
Ion Buzea () [Corola-website/Science/312599_a_313928]
-
Piso. s-a născut în municipiul Cluj în anul 1934. A urmat cursurile facultății de geologie după care a studiat canto cu Lya Pop între anii 1955-1961. Studiile le-a continuat cu Petre Ștefănescu Goanga la București și apoi cu tenorul Luigi Ricci la Romă. În anii '50 timp de aproape zece ani a fost unul din cei mai buni jucători ai echipei de volei "U" Cluj alături de Vasile Bărbieru și el solist al operei clujene. În anul 1958 a debutat
Ion Buzea () [Corola-website/Science/312599_a_313928]
-
la Viena mai bine de un deceniu că un nume important, afirmându-se pe cele trei scene lirice principale (Wiener Staatsoper, Volksoper și Theater an der Wien). Martin Vogel, critic austriac spunea despre Ion Buzea într-o emisiune televizată că tenorul clujean devenise unul dintre idolii publicului de operă vienez. Repertoriul sau a cuprins roluri din muzică italiană, franceza și germană: Manrico din Trubadurul, Ducele din Rigoletto, Alfredo din Traviata, Don Alvaro din Forța destinului, Riccardo din Bal mascat, Radames din
Ion Buzea () [Corola-website/Science/312599_a_313928]
-
prezintă pe partea frontală un numar variabil de orificii digitale (șapte, dintre care cele mai îndepărtate două de ambușura pot fi găuri duble) și unul singur pe partea din spate. Flautul dulce se împarte în flaut dulce sopranino, sopran, alto, tenor, baș, etc. În care cel sopranino, alto și baș sunt construite în Fă, iar sopran și tenor în Do. Flautul soprano mai este cunoscut și sub numele de "diskant" sau "deskant". Flautul dulce are un ambitus de 2 octave și
Flaut dulce () [Corola-website/Science/312601_a_313930]
-
de ambușura pot fi găuri duble) și unul singur pe partea din spate. Flautul dulce se împarte în flaut dulce sopranino, sopran, alto, tenor, baș, etc. În care cel sopranino, alto și baș sunt construite în Fă, iar sopran și tenor în Do. Flautul soprano mai este cunoscut și sub numele de "diskant" sau "deskant". Flautul dulce are un ambitus de 2 octave și jumătate, sunetele din ocava a treia putând fi luate numai de suflători experimentați: A fost un instrument
Flaut dulce () [Corola-website/Science/312601_a_313930]
-
artiștii sași din vremea să, cum ar fi Wolf von Aichelburg, Harald Krasser, Georg Scherg, Ursula Bedners, Andreas Birkner, Oskar Pastior, Klaus Kessler, Astrid Connerth-Wiesenmeyer, Norbert Petri, Martha Kessler, Franz Xaver Dressler, Viktor Bickerich (organist și dirijor) și Gustav Borger (tenor, ultimul director al "Școlii Gremiale pentru Ucenici Comerciali" din Sibiu).
Irene Mokka () [Corola-website/Science/312617_a_313946]
-
a adoptat un însemn heraldic, creat de heraldistul Tudor-Radu Tiron, și un logo în care înseamnă "artă pentru artă" sau, cuvânt cu cuvânt, "arta este recompensa artei". Baritoni: Bași: Balet: Dirijori: Mezzosoprane: Soprane: Irina Iordăchescu Soliști balet: Ovidiu Matei Iancu Tenori:
Opera Națională București () [Corola-website/Science/312239_a_313568]
-
studio a spectacolului va fi publicat în perioada mai-iunie 2008. Instrumentația pentru spectacol cuprinde: flaut traversier, două viori, violă, violoncel, viola da gamba, cobuz, teorbă, chitară renascentistă, clavecin, orgă, percuții. Lor se alătură patru voci - o soprană, o altistă, un tenor și un bariton - și o pereche de dansatori.
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
José Embil (n. 21 ianuarie 1941, Madrid) este un tenor și dirijor spaniol. Este renumit pentru vocea sa puternică și versatilă de cântăreț liric sau tenor lirico-dramatic care i-a permis să cânte chiar și roluri de bariton, prin virtuozitatea artei sale vocale și calitatea interpretării sale dramatice. Jose Placido
Plácido Domingo () [Corola-website/Science/311610_a_312939]
-
José Embil (n. 21 ianuarie 1941, Madrid) este un tenor și dirijor spaniol. Este renumit pentru vocea sa puternică și versatilă de cântăreț liric sau tenor lirico-dramatic care i-a permis să cânte chiar și roluri de bariton, prin virtuozitatea artei sale vocale și calitatea interpretării sale dramatice. Jose Placido Domingo Embil s-a născut la 21 ianuarie 1941 în cartierul Barrio de Salamanca din Madrid
Plácido Domingo () [Corola-website/Science/311610_a_312939]
-
de rock and roll mexicană a lui César Costa, "Los Black Jeans". In 1959 a fost examinat în "audition" pentru Opera Națională Mexicană în calitatea de bariton, dar juriul a constatat ca de fapt tânarul interpret este și un talentat tenor. În cele din urmă a fost angajat ca "tenor comprimario" (de roluri secundare) și ca antrenor al celorlalți cântăreți. . Dar debutul pe scena unui teatru l-a realizat la Teatrul Degollado din Guadalajara în rolul de bariton al lui Pascual
Plácido Domingo () [Corola-website/Science/311610_a_312939]
-
Los Black Jeans". In 1959 a fost examinat în "audition" pentru Opera Națională Mexicană în calitatea de bariton, dar juriul a constatat ca de fapt tânarul interpret este și un talentat tenor. În cele din urmă a fost angajat ca "tenor comprimario" (de roluri secundare) și ca antrenor al celorlalți cântăreți. . Dar debutul pe scena unui teatru l-a realizat la Teatrul Degollado din Guadalajara în rolul de bariton al lui Pascual din zarzuela „Marina” de Emilio Arrieta, la 12 mai
Plácido Domingo () [Corola-website/Science/311610_a_312939]
-
l-a realizat la Teatrul Degollado din Guadalajara în rolul de bariton al lui Pascual din zarzuela „Marina” de Emilio Arrieta, la 12 mai 1959. După aceea, în 1959 a cântat la Ciudad de Mexico, într-un rol secundar de tenor , cel al lui (Borsa) din opera „Rigoletto” (alături de cântăreți precum Cornell MacNeil și Norman Treigle), apoi ca Părintele confesor din „Dialogurile carmelitelor ”de Francis Poulenc etc. iar la 19 mai 1961 în rolul lui Alfredo din „Traviata” pe scena operei
Plácido Domingo () [Corola-website/Science/311610_a_312939]
-
la Conservatorul din București. Dacă lista creațiilor sale este redusă (muzică de cameră pentru pian, pian și vioară, pian și voce, "Trei piese pentru violoncel, Două capricii, Trei cântece pe versuri populare pentru soprană și orchestră, Trei balade românești pentru tenor și orchestră și piese simfonice amintite)", cea a lucrărilor orchestrate de Rogalski este impresionantă. Talentul și măiestria sa de orchestrator au metamorfozat piese corale, vocale și instrumentale din repertoriul romănesc și universal. Vesriunea orchestrată a "Carnavalului" de Schumann datează din
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
pentru muzicienii săi, nici unul nu se considera propriu-zis muzicant profesionist. Fanfara Ciocârlia este o formație cu nouă până la doisprezece membri, ale cărei rădăcini sunt reprezentate de fanfarele militare din Austria și Turcia. Printre instrumentele Fanfarei Ciocârlia se află trompete, cornul tenor și bariton, tuba, clarinete, saxofoane, toba mare și percuție. Versurile cântecelor sunt fie în romani, fie în română. Stilul lor muzical se trage în primul rând din tradiția muzicii tradiționale de dans românească sau romă, însă ei împrumută liber din
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
ul este cea mai înaltă voce bărbătească, sau și cântărețul cu o astfel de voce. Etimologic, numele de „tenor” provine din latinescul "tenere", care se traduce cu „a ține”. În perioada medievală și în polifonia renașterii tenorul era vocea de bază (vocală sau instrumentală), celelate voci fiind calculate în relație cu aceasta. ul ținea adesea note prelungi și constituia
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
ul este cea mai înaltă voce bărbătească, sau și cântărețul cu o astfel de voce. Etimologic, numele de „tenor” provine din latinescul "tenere", care se traduce cu „a ține”. În perioada medievală și în polifonia renașterii tenorul era vocea de bază (vocală sau instrumentală), celelate voci fiind calculate în relație cu aceasta. ul ținea adesea note prelungi și constituia, prin melodia sa, așa numitul „cantus firmus”. Mai târziu va fi înlocuit în polifonie de soprană. Începând cu
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
vocală sau instrumentală), celelate voci fiind calculate în relație cu aceasta. ul ținea adesea note prelungi și constituia, prin melodia sa, așa numitul „cantus firmus”. Mai târziu va fi înlocuit în polifonie de soprană. Începând cu secolul XV, termenul de tenor începe să desemneze vocea masculină care cântă, născându-se astfel o nouă tipologie de voce masculină. O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do din octava mică și merge până în La
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
numitul „cantus firmus”. Mai târziu va fi înlocuit în polifonie de soprană. Începând cu secolul XV, termenul de tenor începe să desemneze vocea masculină care cântă, născându-se astfel o nouă tipologie de voce masculină. O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do din octava mică și merge până în La din octava I în muzica corală, sau până în Do2 ("tenor C", "tenor high C") în muzica de operă. Cu toate acestea, ambitusul
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]