45,789 matches
-
cu prisosință". Deși deloc suprarealist, memorialistul l-a cunoscut bine pe Gherasim Luca (cofondator, în 1932, a grupării Alge, aceea care a tipărit foița cu numele organului sexual masculin care, trimisă provocator lui N. Iorga, a declanșat un imens scandal, terminat în justiție). Această grupare a fundat ultimul val suprarealist în 1944, care, avîndu-l în frunte pe reînapoiatul de la Paris Gherasim Luca, îi prenumăra pe Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Paul Păun, D. Trost, Dan Faur ș.a. Gruparea a fost anihilată, de
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
prin pereți. Mi se face dintr-o dată frică și-mi dau seama că sînt într-un vis, dar asta nu-mi oferă ușurare. Creierul meu pare deposedat de ideea că din vis se poate ieși, ori că visul se poate termina". Starea fantomală e, la rîndul său, înscrisă în starea civilă a sufletului ce se regalează "cu fapte al căror echivoc e tot mai mare", cu simțămîntul ațîțător al unui "final de-nceput de lume". Oamenii adormiți sînt asimilați unor morți
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
stat. Poetul a mai stat puțin timp în București, sprijinit de fratele său ofițer, Gheorghe (George, Iorgu). Timpul liber și-l petrecea învățînd, citind, scriind, traducînd. Apoi poetul s-a îndreptat spre Sibiu, acolo unde cu cîțiva ani mai înainte terminase gimnaziul. "După testimoniul școlar - scria I. Slavici în articolul "Eminescu și Ardelenii" - pe care l-am găsit între hîrtiile lui, el a trecut a treia clasă gimnazială la Sibiu." Tînărul poet, în vremea studenției la Viena, i-a spus lui
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
lumea", dar nu se legitimează și nu se explică. Mecanismul speranței, prin excelență nerațional, funcționează prin impulsul cel mai firesc al lumii, acela de a-și afirma și dovedi mereu consistența. Libertatea de a nu cunoaște Ziua începe și se termină în pragul somnului. Prezența lui este percepută ca o întrerupere a continuității, ca o înlocuire a lucrurilor cunoscute din "program" cu o stare de obscuritate fără legătură cu ele. Acceptăm somnul pentru firescul lui, căci el se impune ca - libertatea
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
Comarnescu m-a primit cu entuziasmul și generozitatea care îl caracterizau. Mi-a dăruit aprecieri calde despre Viața ascunsă. M-a întrebat și despre situația mea materială în acel București la sfîrșit de război și i-am mărturisit că am terminat studiile dar, că, fără perspective, va trebui să mă întorc la Constanța, unde, nici acolo nu puteam prevedea un mod de a-mi duce existența. Mi-a propus să trec un examen pentru un post de impiegat la Direcția Generală
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Un băiat și o bătrână îi admiră frumusețea din locuri diferite și, bineînțeles în feluri diferite. Doamna în vârstă iese însă, la un moment dat, din boscheții care o ascundeau și-i oferă un vas cu zmeură otrăvită. Povestea se termină brusc, având în prim plan, ca și la început, fructul ucigaș. "Pepa, în curte" este numele prozei și face parte din noua carte a lui Val Gheorghiu intitulată Pretențiile barcagiului Caron. De ce am început cu acest mic text? Tocmai pentru că
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
romanul arghezian, Cimitirul Bunavestire: "Va veni o vreme cînd morții nu vor mai încăpea/ În perimetrul strîmt al lor și vor ieși/ Și vor trece-n viteză pe Calea Victoriei/ Apărați de cordoanele celor vii" (Veți spune că totul s-a terminat). O mulțime de sintagme ale viziunii ontologice bacoviene trimit la fenomenologia socială, la durerile noastre cele de toate zilele: "Îngerul meu de Pază/ Îmbrăcat în haine de polițist", "Vreme închisă, grea, bănuitoare"; "Acum chiar vremea parcă se deschide,/ Acum nu
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Mai puțin succint este cu însemnarea din 18/ mai 1895 despre convorbirea cu Vasile Mangra pentru fortificarea Tribunei. Firește că la 12 iunie, e jignit cînd i se aduce la cunoștință că Bogdan-Duică i-ar fi cerut unui colaborator "să termine odată cu recenziunea Țintei că și așa nu e nimica nou întrînsa". Oricum, izbutise să-și publice broșura scrisă în temniță și se așteptase să trezească intens și sămînță de dezbateri. În iulie 1895 e bucuros să noteze: "De la "România jună
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
mele, vreo 30 de ani. Subiectul cărții m-a chinuit ani și ani, la fel ca și altele, și numai când totul era copt în capul meu îl așterneam pe hârtie. Imediat ce intram în vacanță, începeam să scriu. Dacă se terminau cursurile la ora 11, la ora 13 eram deja la masa de scris. Ce idei te-au chinuit ca scriitor, ce-ai urmărit prin scrisul tău? Direcția ideilor mele a fost trasată într-un anumit fel de profesorul meu, Raymond
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
așa departe, sper totuși să ajung la București. Cunoscându-ți neliniștea și puterea ta de muncă, sunt sigură că pregătești ceva cititorilor tăi. Îmi poți divulga secretul? Nu vorbesc cu plăcere despre ceea ce am pe masă, poate n-apuc să termin niciodată. Am un fel de roman mozaic, format din capitole scurte, Reits ed onzas (Plase și lațuri). E povestea unei bătrâne oarbe care croșetează pătrate ce vor forma prin asamblare o cuvertură. Fiecare pătrat este o poveste personală sau de
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
să scrie și în ce scop. În fine, am și un volum de schițe cu tematică variată, vreo 70 de "short stories", intitulat Sulla sulada (Pe pavaj). Și proiecte de viitor? Nu am prea multe proiecte în minte, trebuie să termin ce am pe masă, pe urmă mai vedem. Oricum, de venit, vreau să vin în România.
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
povară purtată fără crâcnire de sute de mii, de milioane de oameni, ca femeia care purta doliu după soțul și cei doi frați ai săi, suferința fiecăruia fiind o poveste de iubire aparte, complicată, dureroasă, care s-ar fi putut termina și altfel ș...ț Pentru prima oară intuia dimensiunile catastrofei, prin intermediul sentimentelor omenești: atâtea morți solitare, provocând o imensă jale, și ea unică și solitară, al cărei joc nu era la conferințe în titlurile ziarelor, în istorie, ci se retrăsese
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
cap vorbind despre propria sa înfrîngere nu obține o reacție de presă care să-l ajute să facă din această recunoaștere un cap de pod pentru o eventuală recîștigare a simpatiei pierdute. Dacă examinăm presa, dezbaterea cazului Babiuc s-a terminat în coadă de pește, cam același lucru s-a întîmplat și cu "înfrîngerea" președintelui în exercițiu. Așa că nu s-a prea mai băgat de seamă că România are de terminat un buget de care atîrnă chestiuni mai importante decît scuzele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
simpatiei pierdute. Dacă examinăm presa, dezbaterea cazului Babiuc s-a terminat în coadă de pește, cam același lucru s-a întîmplat și cu "înfrîngerea" președintelui în exercițiu. Așa că nu s-a prea mai băgat de seamă că România are de terminat un buget de care atîrnă chestiuni mai importante decît scuzele cuiva sau înfrîngerea altcuiva. Și nici problema Strategiei n-a mai fost luată în serios, de presă, măcar de ea, cîtă vreme această problemă seamănă cu povestea girofarului privit de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
însă acum. Dar nu în întregime, căci, dovedind o deosebită cunoaștere a manierei de interpretare psihanalitică, autorul adaugă permanent noi straturi de semnificație, care reorientează ansamblul către o lumină mereu mai favorabilă înțelegerii. În fond, se știe, psihanalizele nu se termină niciodată. Ceea ce era ieri un adevăr de natură să despovăreze pacientul, mâine va deveni mai puțin adevărat, nu neapărat prin dezmințire, ci doar depășit fiind de un adevăr mai cuprinzător. Cu această povară de semnificații nedescoperite, transformată uneori în bogăție
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
se mută la Crasna (Sălaj) 1949 - N.P. începe școala primară 1952 - cu familia, se mută la Margita (Bihor) 1953 - moare Stalin 1955 - cu familia, se mută la Curtea de Argeș 1957 - moare Petru Groza, stă un minut nemișcat în stradă 1960 - N.P. termină liceul din localitate. Eșec la admiterea pentru Facultatea de Filologie din București, pe 25% din locuri - nu avea dreptul la "bursele de sfaturi populare". Se înscrie la Școala tehnică de construcții forestiere din Curtea de Argeș, atunci creată 1961 - intră la Facultatea
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
cursul lui de anul trecut (politică internă și externă, pace, război, definiția națiunii), toate loviturile lui (Singapore, Franța care moare, Rusia, puterea asiatică, Anglia în lichidare) totul e în Spengler cu o înmărmuritoare asemănare de termeni". Și încă n-am terminat. În ultimii ani s-au produs două asemenea dezvăluiri de plagiat incontestabil. Dl Alexandru George a demonstrat, în România literară, prin clasica așezare pe două coloane, că lecția inaugurală a cursului de metafizică a lui Nae Ionescu s-a folosit
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
Valachi reprezintă un caz aproape didactic al felului în care un român onest ajunge, în doar câțiva ani, confruntat cu un aparat social imbecil, să-și piardă orice iluzie, sfârșind prin a-și lua lumea în cap: "în 1995 am terminat facultatea și mi-am luat licența cu media 8,71. Până în februarie am dus-o destul de greu din punct de vedere financiar. Mai tehnoredactam câte un proiect, mai cumpăram câte un casetofon de la "germaniști", asamblam un calculator și le revindeam
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
Pașcani, precum și la continuarea activității de tehnoredactare. în numai două luni am cules și redactat împreună cu Brândușa peste 1500 de pagini. în mai 1997, strânsesem destui bani pentru ca să mă pot apuca de refacerea și îmbunătățirea apartamentului. Până la sfârșitul lui septembrie terminasem aranjarea apartamentului, banii, nervii și răbdarea mioritită. Meșterii români mi-au deschis ochii și m-au făcut să înțeleg că România a fost și va continua să fie a proletariatului, că eu și cei asemenea mie nu ne putem găsi
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
I.P.:O, nu! Totul, întregul a fost legat numai de literatură... de destinul cărților. Mie mi-a fost foame doar de literatură... O.G.: Isprăvind de scris o carte vă și gîndeați la următoarea? I.P.:Au curs una dintr-alta. Terminînd una deja eram posedată de următoarea. Materia venea singură, de la sine. Vlașinii s-au scris dintr-o suflare... eu nu revin pe text. Nu schimb nici un cuvînt. Scriind necontenit povestea izvorăște din ea însăși. Sînt mereu uimită că nu ștu
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
cum i-a fost dat unui regizor britanic să facă cel mai cehovian film american produs vreodată! Șam Mendes - care, acum, montează și o comedie muzicală la New York, Wise Guys - nu se sfiește să declare: Cînd toate astea o să se termine, mi-ar plăcea să mă întorc acasă"... Toate astea însemnînd, probabil, si Oscarurile de la sfîrșitul lui martie. După douăzeci de ani de la cîștigătorul Ordinary People (Oameni obișnuiți, debutul regizoral al lui Robert Redford), Oscarurile 2000 ar putea fi cucerite, din
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
ideea de "grupare", de "școală" (în general, tot ce însemna mai mult decît o singură persoană) era suspectă, proiectul, despre care s-a și scris la un moment dat, a fost risipit; întîmplările de după 1990 n-au făcut decît să termine ideea amintită: alianțe demolate, oameni plecați în cele patru zări, o lume surpată poate pentru o alta (mai bună?), altfel, oricum. Nautilus e, în bună măsură, cartea lui Liviu Antonesei "de atunci". Ținta e cultura dintre cele două războaie, iar
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
și tu vezi adormirea altfel// ea/ ca un turn adînc de calcar/ prin care cad în fundul lumii/ norii// și ca o sămînță în țipăt/ duhul ce și-l dă umbra// tu altfel vezi cum învelește aerul// ființa focului// goana se termină aici/ dar altădată" (goana se termină aici). Partenerul de patos liric are o funcție speculară. În ochii săi se reflectă nu numai prezentul etern al poeziei, ci și trecutul moral comun din care aceasta se nutrește, în privirea sa comprehensivă
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
ca un turn adînc de calcar/ prin care cad în fundul lumii/ norii// și ca o sămînță în țipăt/ duhul ce și-l dă umbra// tu altfel vezi cum învelește aerul// ființa focului// goana se termină aici/ dar altădată" (goana se termină aici). Partenerul de patos liric are o funcție speculară. În ochii săi se reflectă nu numai prezentul etern al poeziei, ci și trecutul moral comun din care aceasta se nutrește, în privirea sa comprehensivă se amortizează regretele comunicante: "mă despart
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
întotdeauna clare, iar codul (fie el și al onoarei) e adeseori confuz. Privind înapoi cu stupoare, te întrebi atunci unde ai greșit. Valorile în care crede cavalerul sînt anulate pentru tine într-o asemenea măsură încît îți pare că se termină o lume. Nu toți avem norocul să ne apară un abate Faria, care să facă solzii să ne cadă de pe ochi. Nu trebuie să merităm numai Golgota, ci și drumul spre Damasc. Iar acesta din urmă e oricînd posibil, cu
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]