1,584 matches
-
treceau pe aici.Băcioienii numeau acest drum “Printre buci” (la sud de Brăila). Alt drum, în direcția vest-est, trecea prin centru; era un drum vechi, probabil, de o vîrstă cu satul : el venea din capitala Moldovei, trecea Prutul, șerpuind spre Tighina, spre sud - est. Cel mai bun pămînt (cernoziom), de grad superior, a fost rășpăluit de regimul comunist. Pe el s-au construit aeroportul, case de locuit, depozite, fabrici, necompensînd satului nimica pentru suprafață de cca 5000 ha în care intră
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
județul Chișinău cu lungime 28 km., care începe la est de satul Lohanesti și continuă spre sud-est până aproape de satul Bisani, direcționează spre est și menține această traiectorie până în valea Cunducului, în care se deschide în stânga la târgușorul Gura-Galbenei, județul Tighina. La începuturile sale valea are o înălțime de 156,9 stânjeni de pe coastele sale, iar fundul văii aproape de Gura Galbenei are o înălțime de 50,9 stânjeni. Coastele văii până la satul Buzani sunt acoperiți cu păduri, iar de la Gura Galbenei
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
1878, când sudul Basarabiei fu din nou anexat de Rusia țaristă, Cazangicul avea 100 de gospodării cu 6000 de desetine de pământ. În decursul anilor satul a fost trecut ba în județul Cahul, ba în județul Ismail, ba în județul Tighina. Către sfârșitul veacului al XIX nu se mai amintesc școlile satului, semn că acestea au fost închise de autoritățile țariste. În Dicționarul geografic al Basarabiei, editat la București la începutul secolului XX, despre localitate se menționa: „Cazangic. Sat în județul
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
Matei Donici, despre care Iurie Colesnic scrie în enciclopedia „Sfatul Țării” și în vol. I al cărții sale „Basarabia necunoscută”: „Donici Matei s-a născut în 1847 în satul Brănești, jud. Bălți, și a decedat la 26 sept. 1921 la Tighina. A scris versuri, conform unei tradiții cărturărești de familie. A participat activ la mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni, declanșată odată cu izbucnirea revoluției din februarie 1917. Primul președinte al Partidului Național Moldovenesc”. În Braniște s-a născut (1932) și
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
sa datează încă din anul 1367. Satul este cunoscut pentru Mănăstirea Noul Neamț, construită în 1864, una dintre cele mai bogate mănăstiri din Basarabia, închisă de autoritățile sovietice de-a lungul dominației sovietice a Republicii Moldova. Se situează la sud de Tighina, pe partea opusă a Nistrului față de Tiraspol. În ciuda faptului că se situează în provincia istorică a Basarabiei, este controlată de autoritățile separatiste transnistrene. Conform Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Republica Moldova, satul a suferit abuzuri la adresa drepturilor omului din partea autorităților
Chițcani, Căușeni () [Corola-website/Science/305218_a_306547]
-
est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Secureni făcea parte din Ocolul Nistrul de jos a Ținutului Hotin , ca
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
aveau de ales între o denumire moldoveană și alta tătară sau turcă, au ales-o sistematic, ca nume oficial, pe cea de-a doua (de exemplu Кагул de la tătărescul Cahul în loc de Frumoasa, Измаил din turcescul Ismail în loc de Oblucița, Bender în loc de Tighina sau Аккерма́н din Ak-Kerman în loc de Cetatea Albă). Desigur toate localitățile noi primeau denumiri rusești, iar cele vechi erau rusificate, precum Kișiniov sau Orgheiev în loc de Chișinău sau Orhei. Totodată populației autohtone i-a fost inculcată sistematic ideea că, spre
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
densitate a populației în comparație cu celelalte republici ale URSS, Moscova a stimulat în continuare aducerea de forță de muncă din afară, inclusiv a celei cu o slabă calificare. Însuși Igor Smirnov, liderul Transnistriei, a fost trimis în 1987 din Rusia la Tighina pentru a ocupa poziția de conducere a unei întreprinderi. Acest proces a fost amplificat și printr-o excesivă militarizare a regiunii. Înainte și după al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a deportat un număr foarte mare de persoane din Basarabia
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Sunt însă semne că și asupra acestora se fac presiuni pentru a fi închise. Criza școlară din 2004 este un exemplu în acest sens, guvernarea prorusă din Tiraspol încercând să închidă cu forța două dintre aceste școli. La orfelinatul din Tighina, copiii români întorși din vacanță au găsit orfelinatul închis de poliție. După ce au stat o noapte afară, au intrat cu forța în clădire și au stat acolo, fără apă și electricitate timp de câteva luni, până când, datorită intervențiilor Republicii Moldova, a
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
gradul de general maior, iar în 1787 a fost numit guvernator al Crimeii. Sub comanda lui Alexandr Suvorov, a cucerit o mare experiență de război și prețuirea contemporanilor în timpul războiului ruso-turc din 1787 -1792, în luptele pentru cucerirea Ociakovului, Odessei, Tighinei și Ismailului, sau în bătăliile de la Râmnic și Mașin. A fost avansat general locotenent în 1791. A fost numit succesiv ambasador la Constantinopol, guvernator al Finlandei, comandant al corpului de cadeți din Sankt Petersburg, ambasador la Berlin și guvernator al
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
(n. 13 februarie 1935 în Zaim, raionul Căușeni, județul Tighina) este un poet, prozator, publicist și dramaturg din Republica Moldova. Părinții săi au fost țărani: Profir Cărare și Nadejda Duca. Clasa întâia (românească!) o trece în 1942-43. A urmat școala medie de cultură generală din comuna natală. A absolvit Facultatea de
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
este cunoscut și ca traducător. A tradus din operele lui Ivan Krîlov, Stepan Oleinik, Samuil Marșak, Rasul Gamzatov, Sebastian Brant, Gianni Rodari, François Villon etc. A fost laureat al Premiului Național (2000). AUTOGRAF Cărare Petru (13.02.1935, Zaim, județul Tighina). Poet, prozator, dramaturg și traducător. Absolvește Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile Superioare de Literatură ale Institutului „M. Gorki” (1969). Activează în calitate de redactor, publicist la periodicele: „Colhoznicul Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”, „Cultura Moldovei” „Chipăruș”, „Moldova
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
profesională din transportul feroviar că acar la stația de cale ferată Bolgrad. Din anul 1975 a fost persoana de serviciu la stația Cahul, iar din anul 1976 a condus colectivele de muncă la stațiile de cale ferată Cahul, Vulcănești și Tighina. În anul 1986 a absolvit Institutul Căilor Ferate din orașul Dnepropetrovsk (Ucraina), obținând calificarea de inginer de căi ferate. După absolvirea Institutului și-a început activitatea în profesia absolvita, conform specializării, în funcția de acar superior, persoana de serviciu, șef
Miron Gagauz () [Corola-website/Science/305863_a_307192]
-
serviciu, șef adjunct, șef în domeniul exploatării căilor ferate din Moldova. În perioada 1997-1998 a îndeplinit funcția de prim-vicedirector general al Căii Ferate din Moldova. După o scurtă perioadă în care a fost șef al stației de cale ferată din Tighina, a revenit în anul 1999 în funcția de prim-vicedirector general al Căii Ferate din Moldova. Apoi, în ianuarie 2000, a fost numit Director General al I.S. "Calea Ferata din Moldova", funcție pe care o ocupă și la data numirii sale
Miron Gagauz () [Corola-website/Science/305863_a_307192]
-
tradiție, teritoriul Principatului Moldova era împărțit în Țara de Sus și Țara de Jos, ele însele împârțite în "Ținuturi" (Cernăuți, Onut ulterior devenit Hotin, Soroca, Strășineț, Câmpulung, Suceava, Dorohoi, Hârlâu, Orhei, Neamț, Roman, Cotnari, Iași, Lăpușna, Bacău, Vaslui, Tutova, Fălciu, Tighina, Putna (Vrancea), Tecuci, Covurlui, Tigheciu, Chilia, Ceatea-Albă) la rândul lor împărțite în "Ocoluri" mai mici. Partea Țarii de Jos situată de-a lungul malurilor Dunării și mării se numea "Basarabia", fiindca aparținuse inițial Țării Românești, condusa de dinastia Basarabilor. Turcii
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "gubernia Bessarabia". Articolul 6 prevedea retrocedarea către Imperiul Otoman a orașelor Anapa, Poti și Akhalkalaki, dar ocuparea de către Rusia a portului Suhumi
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
cazaci.Dar Sibrik a găsit o altă cale de a intra în Moldova și pe 11-12 octombrie se află în cetatea de scaun.Petru s-a tras către Iași cautand să se apere în pădurile din apropiere.Cazacii au lovit Tighina dar acțiunea lor a fost fără nici o utilitate căci domnitorul fusese prins și dus la turci. Petru Cazacul este ucis la 25 octombrie, prin strangulare Satul Cucueți este pomenit într-un document ce datează din secolul XVIII, la 20 iunie
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
nobilului Stîrcea. Primul tablou al familiilor din s. Cucueți este redat în recensămîntul din anul 1835. În acest an satul aparținea mănăstirii Sf. Sava. În anul 1839 stolnicul Ioan Bantîș de 47 ani face serviciul judecător la Judecătoria Ținut din Tighina da o cerere pentru a fi înscris în Cartea Nobilimii. El este căsătorit cu fața lui Toader Bașota. În stăpînire moșiile din județul Iași: două sate Răsăpeni și Izvoare din alte moșii Miclăușeni, Bocșa și Cucueți, lea primit prin moștenire
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
misiunea să ocupe Bălti și Dubosari. Armata 4 română urma să atace cu Corpul 3 (Diviziile 35 Infanterie Rezervă, 11 și 15 Infanterie) către Chișinău și cu Corpul 5 (Divizia de Gardă, Divizia de Grăniceri și Divizia 21 Infanterie) către Tighina. Corpul 11 (Brigăzile 1 și 2 Fortificații) ramanea pe poziții defensive. În Delta, Corpul 2 (Diviziile 9 și 10 Infanterie) trebuia să forțeze traversarea Dunării și să curețe litoralul pana la Limanul Nistrului. În fine, Armata 3 a primit comandă
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
1786 - 1791. La data de 26 decembrie 1791 Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei (numit și "ocârmuitor" de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse al Bisericii din Moldova (1788 - 1792), îl hirotonește pe Gavriil ca "episcop-vicar de Akkerman și Bender" (Cetatea Albă și Tighina). La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar în aprilie noul domn, Alexandru Moruzi îl trimite, în stare de arest, la Istanbul. Fiind eliberat prin intervenția reprezentantului Rusiei la Poartă, s-a reîntors
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
profesori pe Dumitru Caracostea și Nicolae Cartojan. La facultate, a fost membru al Societății studenților basarabeni. În anul 1931 a participat la expediția lui Dimitrie Gusti de la Cornova. După terminarea studiilor, Petre Ștefănucă a activat ca profesor de liceu în Tighina, Cetatea Albă și Chișinău. În 1934 a fost numit secretar general, iar în 1938 în funcția de director al Institutului Social Român din Basarabia, o filială a Institutului Social Român fondat de Dimitrie Gusti. În anul 1940, Petre Ștefănucă a
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]
-
la data de 14 aprilie 1970, în satul Dauriya din raionul Transbaikal, aflată în regiunea Chita din sud-estul Siberiei (Federația Rusă), în familia unui militar de naționalitate ucraineană. În anul 1978, împreună cu familia sa, s-a mutat în orașul Bender (Tighina). După finalizarea școlii secundare din acest oraș, a urmat cursurile Școlii Tehnice Militare de rachete din Harkov (Ucraina) (absolvite în 1993) și apoi Facultatea de Jurisprudență din cadrul Universității de Stat "T.G. Șevcenko" din Tiraspol (absolvită în 2002). Începând din septembrie
Vadim Krasnoselski () [Corola-website/Science/313192_a_314521]
-
2007, a fost înaintat la gradul de colonel de miliție. În ianuarie 2007, colonelul Vadim Krasnoselski este numit în funcția de ministru al afacerilor interne al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene. În agust 2007, Krasnoselski anunța că "„cimitirul ostașilor români de la Tighina va fi lichidat, iar pe locul său va fi inaugurat un complex memorial al ostașilor Armatei Roșii, căzuți în luptele împotriva ocupanților fasciști”", care va fi inaugurat cu ocazia aniversării a 600 de ani de la întemeierea orașului Tighina și va
Vadim Krasnoselski () [Corola-website/Science/313192_a_314521]
-
români de la Tighina va fi lichidat, iar pe locul său va fi inaugurat un complex memorial al ostașilor Armatei Roșii, căzuți în luptele împotriva ocupanților fasciști”", care va fi inaugurat cu ocazia aniversării a 600 de ani de la întemeierea orașului Tighina și va cuprinde o suprafață de peste două hectare. "„În cimitirul de la Tighina sunt înhumați nu doar ostași ai armatei române, așa cum a scris o parte din presa de la București, orbită de ură împotriva republicii noastre și dominată de porniri revanșarde
Vadim Krasnoselski () [Corola-website/Science/313192_a_314521]
-
inaugurat un complex memorial al ostașilor Armatei Roșii, căzuți în luptele împotriva ocupanților fasciști”", care va fi inaugurat cu ocazia aniversării a 600 de ani de la întemeierea orașului Tighina și va cuprinde o suprafață de peste două hectare. "„În cimitirul de la Tighina sunt înhumați nu doar ostași ai armatei române, așa cum a scris o parte din presa de la București, orbită de ură împotriva republicii noastre și dominată de porniri revanșarde, ci peste 5.000 de soldați ai Armatei Roșii, căzuți în luptele
Vadim Krasnoselski () [Corola-website/Science/313192_a_314521]