1,581 matches
-
de ajuns truda zadarnică, ororile și nedreptățile, 119 și să se întoarcă acasă, cu Patrocles. Nu fără prada adunată, timp de aproape zece ani, lângă Troia. Și s-o adauge acolo averilor sale, nu puține nici ele. Să trăiască în tihnă ani după ani, luându-și nevastă, dând neamului său un urmaș. Soție i-ar fi putut fi, într-unul din gândurile sale, chiar Briseis, căreia Patrocles, când a fost luată ca pradă, chiar i-a făgăduit nuntă în Ftia. Sau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
trăise de ajuns truda zadarnică, ororile și nedreptățile, și să se întoarcă acasă, cu Patrocles. Nu fără prada adunată, timp de aproape zece ani, lângă Troia. Și s-o adauge acolo averilor sale, nu puține nici ele. Să trăiască în tihnă ani după ani, luându-și nevastă, dând neamului său un urmaș. Soție i-ar fi putut fi, într-unul din gândurile sale, chiar Briseis, căreia Patrocles, când a fost luată ca pradă, chiar i-a făgăduit nuntă în Ftia. Sau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
răstignesc pe Domnul slavei” (1 Corinteni 2,7-8): „Am așteptat pe Domnul Care Mă izbăvește de împuținare decuget și de viforul gândurilor” (Psalm 54, 6). În sens negativ acestlucru este exprimat în folclor ca o imprecație: „Să ai hodina vântuluiși tihna apelor!”. El cheamă la înțelepciunea crucii, nu la răsplătirea răului cu rău, căci nimeni nu a venit de dincolo de moarte ca Hristos,sfințind calea Sa ca „adevăr” (Ioan 8, 32) și „aur lămurit în foc”(Apocalipsa 3, 18). Iar în fața
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
construită prin deșteptarea spiritului celor cândva învinși, șansa viitorului revine, sau ar trebui să revină, seminței acestora, căci sămânța romană este secătuită și decăzută. Trândăvia, superficialitatea și multe alte rele vin de la romani. De aceea condițiile renașterii nu pot fi tihna și huzurul, ci munca și suferința. Opresiunea străinilor trebuie să ne determine „să ne deschidem ochii, să ne concentrăm în noi, în sufletul nostru, să ne vedem pe noi înșine înaintea oricui” (Ms. 2257, IX, 447). Iar în alt loc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
părți nu numai că sunt acțiuni care ajung la cea principală, dar pe lângă asta fiecare dintre ele poate să conțină mai multe cu aceeași subordonare. Nu trebuie să existe decât o singură acțiune completă, care să lase spiritul auditoriului în tihnă; dar ea nu poate deveni așa decât prin mai multe altele imperfecte, care îi servesc drept traseu, și țin auditoriul într-o plăcută așteptare. Asta trebuie făcut la sfârșitul fiecărui act pentru a face acțiunea continuă." Unitatea de acțiune constă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fiori. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau ca niște făclii care, parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre în casă... Luna lui Prier venise, parcă, să frângă tihna lor de oameni cuminți și harnici. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, speranțe... izgonind mereu liniștea sufletului. În minte revenindu-i mereu ca un refren „dacă n-o mai văd, dacă n-o mai văd“... * Clopotele au bătut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
revenindu-i mereu ca un refren „dacă n-o mai văd, dacă n-o mai văd“... * Clopotele au bătut... Războiul care a bătut la ușă atâta vreme, acum a deschis-o violent și a pătruns și în casele fălcienilor, frângând tihna acestei oaze răzeșești, de oameni cuminți, harnici și evlavioși. Timpul și evenimentele se precipitară, și se învălmășiră ca într-un coșmar lipsit de rațiune. Țara intrase deja în vâltoarea războiului, evenimentele se succedau cu o iuțeală amețitoare, Întreg hotarul de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mea când i-am zis asta. Roșind un pic, Își Încrucișă brațele peste sâni și Își dădu pe spate gâtul lung. Găsind bucurie tocmai În faptul că acțiunile mele erau deliberate, m-am apropiat de ea și am privit În tihnă pe chipul ei În jos, peste sâni și peste abdomen, peste coapse, până la tivul rochiei verzi din bumbac. M-am Întins În jos ca să-l apuc. Degetele noastre s-au atins fugar atunci când ea mi-a luat marginea rochiei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai năcăjîți și voi cu prostiile voastre lumești! se mânie cuviosul călugăr Pahomie. Părintele Ioan ne așteaptă! strigă mâniat bătrânul. Atunci, călugărul deschise drugul cel mare, din lemn de stejar, cu care ferecase porțile lăcașului, poftind drumeții în curtea mănăstirii. Tihna îmbietoare a mănăstirii îi fermecă pe musafirii mănăstirii. Cei trei se repeziră la icoanele lăcașului, mai ales închinându-se la icoana Sf. Gheorghe, cel care scăpa omenirea de prigoana balaurului cu șapte capete. Un foșnet trecu prin zidurile mănăstirii. Era
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător. Ochii goi nu priveau însă nimic din mlaștina mirosind a fermentație și sulf din bazinul oval. Groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii. îmi imaginam delicata nimfă zăcând în tihnă, cu un șold scos în afară, într-un crâng unde 50 șipotește o apă întunecată. Se lasă răpită de jocul orbitor al soarelui care, printre crengi, atinge uneori fața apei și o aprinde scurt, trecător. Smulge un fir de măcriș
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se lege pe hârtia mea, reveneam mereu asupra acelorași linii, În cele din urmă dispare sub șezlongul lui Theo, nemulțumită, Insistam mult la umbrele din jurul ochilor, dar privirea nu era a ei, Nu-i convine acolo, nu-și găsise probabil tihna căutată, din clipă în clipă ar fi putut veni câinele s-o descotorosească de, Îmi iese de obicei un portret atunci când i-am prins privirea din prima mână, ratasem, După câteva priviri iscoditoare aruncate în jur pisica dispare în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Rafael, roșii, ardei și brânză, eu am băut și lapte și el avea cafeaua caldă pe-un colț al sobei din bucătărie, mirosea frumos a cafea fierbinte, îmi stăruie și acum în minte acel miros de cafea învăluind într-o tihnă căutată toate neliniștile mele referitoare la Pantocrator, despre aceste nelămurite lucruri n-o să-i pot vorbi nici părintelui Ioan, ne ridicăm de la masă și ne întoarcem în biserică, iarăși tencuiala proaspătă, iarăși amestecul culorilor, desenul Iui și execuția grăbită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sa. Pe stradă, mai puteau fi văzuți alți câțiva oameni îmbrăcați tot în trening și doi-trei locatari ce sa îndreptau grăbiți către casă cu pungile de cumpăraturi pline și cu gândul probabil la o ceașcă de cafea, o lectură în tihnă a ziarului de weekend și eventual o partidă de sex fără grabă, cum doar la sfârșitul săptămânii îți poți permite. Malerick urcă în grabă ultimele scări ce îl despărțeau de ușa apartamentului pe care îl închiriase aici cu doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o ducea în calitate de consilier spiritual într-un oraș de câteva zeci de ori mai mic decât Manhattan și cu mulți ani în urma acestuia din punct de vedere tehnologic și social. Acasă privea pe fereastră pajiștile înverzite și animalele păscând în tihnă, pe când aici, fereastra camerei de la hotelul de mâna a doua de lângă Chinatown oferea vederii doar o parte dintr-un zid pe care erau scrise obscenități. Dacă ar fi ieșit pe stradă în orășelul natal, ar fi fost întâmpinat cu „Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și ravioli erau singurele nume pe care le recunoscuse în meniuă. Și, cum soția sa nu era cu el, comandă și un pahar de vin roșu. Mâncarea fusese minunată, de aceea decisese să mai zăbovească în acel loc, sorbind în tihnă din băutura interzisă și privind copiii cum se jucau pe străzi în acest cartier zgomotos și populat cu oameni de aceeași etnie. Plătise nota, simțindu-se oarecum vinovat pentru faptul că folosise fondurile bisericii pentru a consuma alcool, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de telefonul dat de David de la birou, lăsasem un mesaj vag, cum c-aș fi bolnav, fetei de la centrală, care speram că o să-i mulțumească vreo zi sau două. Cel mai probabil, aveam să fiu lăsat să mă bucur în tihnă de pânda mea. Deși mi-era frig, nu mă deranja: vremea făcea parte din vechea lume exterioară care avea prea puțin de-a face cu starea mea actuală. Eram capabil să mă izolez eficient de toți stimulii, cu excepția informațiilor importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice, Își așteptau intrarea În portul care se presimțea undeva către nord. Pe marginea ghiolurilor, cai de foc pășteau În tihnă, fără stăpân, singuri ca la Începuturile lumii. Spre sud treceau accelerate, purtând oamenii În vacanță către stațiunile ca niște furnicare și pe care iarna văzându-le, ar fi lăsat impresia că pământul a fost părăsit dintr-o dată de oameni, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice Își așteptau intrarea În portul care se presimțea undeva, către nord. Pe marginea ghiolurilor, cai de foc pășteau În tihnă, fără stăpân, singuri ca la Începuturile lumii. Spre sud, treceau accelerate, purtând oamenii În vacanță către stațiunile Înțesate ca niște furnicare și pe care, iarna, văzându-le, ar fi lăsat impresia că pământul a fost părăsit dintr-o dată de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apa curgea șiroaie, mi se prelingea pe piele și Italia aștepta un copil. Ce vom face acum? Eram gol în baia casei pe care o împărțeam cu soția mea, îmi săpuneam ciuful de păr pubian. Trebuia să mă gândesc în tihnă, dar alergam, gândurile se încălecau, ca și cortinele din fundalul unei scene de teatru. Am ajuns la spital cu mult mai devreme, eram speriat, aveam presentimentul că n-o voi mai găsi. Într-adevăr nu mai era, semnase și plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de-acum pe vigurosul prozator din S-o spunem pe-un mai drept cuvânt! (1932) și din Printre cărți și hârtii (1934). În epoca intervenției lui Labruna, a fost numit Întâi inspector școlar și apoi Apărător al săracilor. Departe de tihna căminului, contactul cu cruda realitate Îi conferă experiența care constituie poate cea mai Înaltă Învățătură a operei sale. Dintre cărțile sale amintim Congresul Euharistic, organ al propagandei argentiniene; Viața și moartea lui don Băiat Mare; De-acuma știu să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Feerie de iarnă Elena Marin Alexe Ninge tăcut peste satul ce stă amorțit ireal Și curg bobițele albe feeric dansând prin astral Țărâna-nghețată sub lună le este patul și tihna Dar jocul frenetic prin alb nu mai cunoaște odihna Ascult suflarea lor vie în zori când stelele-apun Să-și lepede chipul lucind cuminte-n oglinda de scrum Abia cuprind cu privirea basmul difuz de-afară Și-aproape simt cum pe
Feerie de iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83262_a_84587]
-
Marin Alexe Mi-am pus Păzitorul la uși și ferestre când vine străinul degrabă-mi dă veste Nu-mi lasă speranța să treacă grăbită sub aripi de nouri de hoți fugărită Cu drag mă-nconjoară în visuri de noapte și tihnă-mi aduce cu tainice șoapte Când biata ființă-mi se frânge-n suspine se-apleacă și-n taină vorbește cu mine Cu brațele-ntinse aștept îndurare și inima tristă culege iertare Aproape de ceruri mă simt ocrotită de orice-ncercare în
P?zitorul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83290_a_84615]
-
Ușița din perete Nu s-au sfârșit dar au trecut în goană acei ani frumoși și fermecați când doi copii se bucurau în tihnă seara de pita neagră cu untură, cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal. Ei ascultau glasuri suave ce-ntr-una își șopteau alene și-așa s-au trezit brusc la viață în camera cu teracota verde... deodată au simțit și
U?i?a din perete by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83904_a_85229]
-
de zile cu liniștea de chilie a casei în care se aciuase. Ar fi fost cu mult mai bine dacă, în locul liotei care se autoinvita în vizită, ar fi venit la mare doar Clara. Ar fi vorbit cu ea în tihnă despre romanul nescris, și-ar mai fi cristalizat ideile despre drumul pe care să-l aleagă și sigur s ar fi refăcut mai re pede. Doar așa îi dăduse indicații lui Bobo: s-o cheme pe Clara! Numai că, între
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
atât de rea, inconștient represivă a Codrului lui Wistman - o parte sau o creangă a tatălui meu pe care n-am reușit niciodată s-o curăț. Pare de neînțeles, acum când mă aflu față În față cu o astfel de tihnă interioară, cu atâta inocență, alteritate, altruism, atâta... Îmi lipsesc cuvintele, știu că nu-l pot descrie. Pe vremuri, un poet s-a apropiat cât de cât, cu toate că Într-un alt context: straniul fosfor al vieții, nenumit sub o veche denumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]