2,640 matches
-
de umbre terne, s-or ridica în coate Și-n ochi îți vor săpa râu de-ntrebări nespuse. Din teamă, nepăsare sau poate chiar din vină, Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri, Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și tină, Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri. Târziu, după negări și amânări deșarte, Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte, Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri. Arar, câte un înger
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
răpuse,Frânturi de umbre terne, s-or ridica în coateși-n ochi îți vor săpa râu de-ntrebări nespuse. Din teamă, nepăsare sau poate chiar din vină,Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri,Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și tină,Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri.Târziu, după negări și amânări deșarte,Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri,Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte,Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri.Arar, câte un înger
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015. Trece și ultimul tren, Prin gara cu maci purpurii, Surde dorințe-n refren Captive, te dor. De mai știi, Cum e să iubești netrucat, Scutură umbra de tină, Cât aripi cu lanț n-ai legat Și nu ești învins de rutină. Ai dreptul iubind să te temi, Oprește jaful de fluturi, Totuși, prin ploi când mă chemi, Ochii, de zaț, să îi scuturi. Învață să zbori, să-nflorești
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Hățiș de neliniști. Citești. De-n vis lăcrimezi, ți-am răspuns! Citește mai mult Trece și ultimul tren,Prin gara cu maci purpurii,Surde dorințe-n refrenCaptive, te dor. De mai știi,Cum e să iubești netrucat,Scutură umbra de tină,Cât aripi cu lanț n-ai legatși nu ești învins de rutină.Ai dreptul iubind să te temi,Oprește jaful de fluturi,Totuși, prin ploi când mă chemi,Ochii, de zaț, să îi scuturi.Învață să zbori, să-nflorești,Seceră
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nou Născut dedicație pentru nepoțica mea Diana Ca un copil nou născut stau atârnând eu de rai Stelele-mi cântă din nai Sufletul joacă în culori Tresărind către tine fiori Se perindă prin mine doar flori De suflet săltând Doamne îți cânt Ca un copil nou născut Sunt ca un mugur pe lume Doamne-mi miroase a minune! Referință Bibliografică: Nou Născut / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NOU NĂSCUT de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379580_a_380909]
-
arcușul sună-a jale Și-un mărăcine-mi iese-n cale? Acest „de ce” e o problemă, Iar eu sunt prinsă-ntr-o dilemă: Putea-voi să mă-nalț spre stele Cu toate gândurile mele? Putea-voi să mă-nalț din tină, Ca să mă umplu de lumină? Voi, prieteni, poate îmi veți spune Că-n lume-s rele, dar și bune, Că omu-ncet se ofilește Și-ades la moarte se gândește, Că ceea ce numim noi viață E un subțire cap de ață
PLÂNG VIORILE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379603_a_380932]
-
Islamul Și-Apusul tremura în laț, Ci însuți i-ai fost hramul Cu sângele-ți stropind păgâni, Ai nimicit hiena, Iar Iancu, Prințul din români, A mântuit Viena... Și-acum, popor izbăvitor, În paria te-nmască, Deși din zei coborâtor, Sub tine iadu-l cască? Or, drepturile tale, când Vei prinde-a le pretinde? Din tine au purces pe rând Mari stele strălucinde, Minți luminate cu sfânt har, Din energii divine, Genii pustii ce tot mai rar Apar să strălumine. Dar câte-n
VERSIFICARE POEMICĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379618_a_380947]
-
de piatră, Cu pietre grezoase, clocite pe vatră. Pe mal, iarbă mare și plin de urzici, Și mișună-n ea colonii de furnici. Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc Mă cheamă, degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță, sângele curgea. Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
valea de piatră,Cu pietre grezoase, clocite pe vatră.Pe mal, iarbă mare și plin de urzici,Și mișună-n ea colonii de furnici.Sub un falnic stejar, un țipăt de pruncMă cheamă, degrabă acolo s-ajung.În groapa cu tină, râmată de-un godac,Un pui de căprioară zăcea ca un colac.L-am scos din groapă. Să umble nu putea.Din frageda-i lăbuță, sângele curgea.Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
-n rât, demult, nu te mai doare. Degeaba stai, pe culmea ta, semeț, Cu aroganța ta nemăsurată, Crezându-te stăpân pe lumea toată. N-ai să-nțelegi, cu mintea-ți limitată, Că, niciodată, perlele de preț Nu-s răspândite,-n tină, prin coteț. Referință Bibliografică: SONETUL PORCULUI / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SONETUL PORCULUI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381102_a_382431]
-
noi, Mi-aș plimba-n jur adierea, peste umerii tăi goi, M-aș aprinde - o făclie,-ntâi sfioasă, tremurând, Tu m-ai stinge în mareea-ți, al meu suflet devorând. Pentru că ești jumătatea ce mă schimbă în întreg, Existența fără tine mi-ar părea un sacrileg. Prin ungherele simțirii mă ascund ca un damnat, Cu plăcerea-mi vinovată, fără milă, te-am sedat. (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: DARURI PENTRU TINE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DARURI PENTRU TINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381117_a_382446]
-
mă schimbă în întreg, Existența fără tine mi-ar părea un sacrileg. Prin ungherele simțirii mă ascund ca un damnat, Cu plăcerea-mi vinovată, fără milă, te-am sedat. (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: DARURI PENTRU TINE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DARURI PENTRU TINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381117_a_382446]
-
ca fierul: Să las ca lumina de sus, alburie, Pătrunsă prin vene, rămasă în gând, Să-nalțe iar trupu-mi, de frunză, plăpând Deasupra oricăror furtuni ce-o să vie. Și nu, n-am să las zeități de hârtie Să-ngroape în tină-o lumină nicicând. Referință Bibliografică: FRUNZA / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2126, Anul VI, 26 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FRUNZA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381141_a_382470]
-
ai încerca să spargi gheața de pe inima ei, tot nu ai reuși să o mai trezești la viață. Trezește-te tu, Adam cel din viitor! Cel de azi și-a ratat misiunea pe pământ. Trupul lui se va nărui în tina din care a fost creat, dar tu, Adam cel care nu a fost încă dar care va urma, mai ai șanse să nu așezi lanțurile pe trupul și inima Evei tale. Adam, de ziua ei, Eva ta îți scrie aceste
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
2017 Toate Articolele Autorului Poem Hieratic XXXIII Cochilii de timp de David Sofianis reeditare 29.01.2017 (A.D.) co.chilii sfredele de timp pierdut pe apele sâmbetei întorși cu fața către amiază descoperim vinerea mare cea taină alinare înveșmântat în tină pulsul morții de-o clipă își strigă nevoia de evidență că poate trăiesc și eX.ist acum și aici în palma fiecărei secunde de fapt ni se ascunde durerea de a fi pierdut infinitul de a fi clădit pe speranțe
POEM HIERATIC XXXIII COCHILII DE TIMP de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381233_a_382562]
-
nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pădure sortită Să-mi fii obidită - Arsă, tăiată, Trasă pe roată, Mereu sângerândă, Plătindu-mi dobândă... Pădure, Pădure, Iartă-mi cu milă Mâna-mi secure Ce poartă-ntr-o filă (Din tine desprinsă) Arzândă feștilă De inimă plânsă! Pădure sortită Să-mi fii obidită, Călăul ți-l iartă De vina ce-și poartă! Și făr’ de osândă Primește-mă azi Sub ramura-ți blândă De paltini și brazi, Adânc mă afundă În
AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381269_a_382598]
-
Și-o să vă placă.Cu voia voastră, Domnilor, la sânul întunecimii - Printu-i, vi-e Stăpânul...CÂNTECUL LUI PINOCCHIO... XIII. LIVIU JIANU - ARHIPELAGUL CU DRAG, de Liviu Florian Jianu, publicat în Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014. Stimata stradă, Cu tine mi-a rămas să discut. Azi am înțeles de ce de-abia acum nu s-a votat legea amnistiei și grațierii. Când ești pustie. Până acum, erai plină. În Piața Prefecturii, în Piața Universității, în Piața Teatrului, în Piața Guvernului, în
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
și recreații - gratuite. Și de muncit relaxat pentru ele. Se tot spune că este timpul să ajungem Europa, America, Asia, toate continentele, din urmă, și să intrăm în Arhipelagul ghetto-gulag-cuib-de-cuci-chibut. În Arhipelagul Tuturor Grațiilor ... Citește mai mult Stimata stradă,Cu tine mi-a rămas să discut.Azi am înțeles de ce de-abia acum nu s-a votat legea amnistiei și grațierii. Când ești pustie.Până acum, erai plină. În Piața Prefecturii, în Piața Universității, în Piața Teatrului, în Piața Guvernului, în
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
Păsările cărți mă Ating cu aripile lor îngălbenite. Fiecare atingere o cunoaștere-n plus. Pe stâncă aceea, indigo, Ai naufragiat, demult. ARHAISME Răscolesc cu un creion de argint nisipul arhaic al civilizației. Semne integrate - cerc, pătrat, romb - imi șoptesc despre ... tine. Starea ludica ce m-a cuprins, aduce cu ea parfum de copilărie. Ce plăcut... să te descopăr în fiecare zi. INVITAȚIE Sufletul tău cald de copil, m-a invitat să cunosc muzeul sau interior. Așezate în rame de aur, Sentimentele
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
45) Pendulând între planul terestru și cel spiritual, autorul introduce mai multe personaje, fiecare găsindu-și situarea lui spațio-temporală, iar numele lor sunt coordonate de fixare pe această hartă a cărții - Pistolarulnumărulunu, Comandantul Unității, Locotenent-Colonelul, Maiorul, Căpitanul, Cicatrizatul, Locotenentul Celalb, Tina, Maioreasa Cucoc, Viki, Bătrânul, Sfântul Petru, Sfântul Sisoe, Călugărul, soldații și Maria - personajul feminin principal. Romanul cucerește cititorul prin întâmplările sale și prin tragismul lor, prin modul de sinceritate al scrierii, prin limbajul utilizat, prin imaginile suprarealiste folosite ca treceri
VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI” de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381462_a_382791]
-
e viața pe notele noptii fără de lună, În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ, Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu, Căci toamna e veștedă privită prin geam, Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă, Mi- e teamă să mai socot că vreodată te am, Doar primăvara în mine din nou se-nfiripă. Silvana Andrada Tcacenco 05.12.2016 Referință Bibliografică: PĂMÂNTUL IN SITU / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PĂMÂNTUL IN SITU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381496_a_382825]
-
nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hau, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini stele reci îmi zbor, Captive sfere prins- au zelul Însomnoratului, ce ești, cu mult fior- La tine mi- am uitat penelul. Era o noapte, ca de piatră- ... Citește mai mult Mi-ai devenit părtaș al nopții,În care îngeri nevăzuți păzeau,Eu coborâm în strana boltii,În marea, unde stelele lipseau.Aveai un somn, ce- nconjuraUn alcov
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
probleme... S- au tot ivit, devreme. În fața Ta, Doamne, stau azi rușinata De mică am fost, sunt și azi vinovată Mereu am greșit, dar Tu, Preabune, Că ieri și mereu, azi mă iartă. Că sunt făptura mâinilor Tale Bucată de tină-nsuflețită cu hâr Iertare îți cer, azi, în dar... Referință Bibliografica: AZI CER IERTARE / Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AZI CER IERTARE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380839_a_382168]
-
nimeni nici azi nu poate calcula. Dacă Dumnezeu, nu obosit, s-a odihnit în ziua a șaptea, Eminescu a ușurat-o pe „dulcea mamă„ ca al șaptelea copil. Sărbătoare ! Zi de odihnă. Binecuvântat cu har divin s-a desprins din tină Și s-a proiectat pe bolta infinitului cer Între sute de miliarde de stele - Luceafăr. Creator de limbă românească, Limbă ca un fagure de miere Care încheagă Ținuturile Marii Românii Recunoscută de milenii de marile imperii, Geniul poeziei - Eminescu - esență
CEVA DESPRE EMINESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380857_a_382186]
-
lovit... Calc cu sfială pe urmele pașilor Tăi, Mă dor picioarele, genunchii- s grei, Așchii din crucea udă, grea, mi se-arată Vuiesc măslinii, Cerul s- a- ntunecat pe dată. Tresar și pipăi pământul maroniu, zvântat Cred că aici, prin tină Te- ai împiedicat Slăbit, bătut și osândit, nevinovat. Sărut, făcând mătănii, colbul de pe dealul Căpățânii Și pasul meu se prinde laț în mărăcinii Aruncați in drum de șuierul furtunii. Străbat cu crucea- n spate, aplecată, Tot drumul Tău, mă simt
CAND PIATRA N-A LOVIT... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380870_a_382199]