5,799 matches
-
Pravila mică). în Pravila Sfinților Apostoli (după Codicele de la Ieud, București, Cultura Națională, 1925): „Iară cine ia a doa muiare ũ lě (t) po(st) kd”[2 ani, post 24]. 207. Pravila bisericească numită cea mică, editată de Academia Română, București Tipografia Laboratorii români, 1884, p. 93. 208. Pravila mică, ed. cit., p. 14. Văduva putea fi o apariție distructivă pentru cariera unui preot. Canoanele Sfinților Apostoli, imprimate în îndreptarea legii sunt explicite în acest sens: „Canonul 18 al Sfinților Apostoli grăiește
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
p. 398. 226. Vezi și 19 Sfinții Apostoli, 54 Trulan și canoanele 23, 68, 76, 78, 87 ale Sfântului Vasile cel Mare. 227. Vezi Pravila bisericească numită mică, tipărită mai întâi la 1640 în Mănăstirea Govora, editată de Academia Română, București, Tipografia Academiei Române, 1884, p. 22. 228. Arhid. Prof. dr. Ioan N. Florea, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, p. 183. 229. Opinie a lui Anton Maria Graziani, care l-a văzut prin 1564 (în călători străini ..., vol. II, p. 384). 230
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
propovedanii la morți”, pe care Ioan Zoba din Vințu de Jos, „notarăș - adică secretar - al soborului mare”, le publica (mulțumindu-i craiului Mihail Apafi, instituitor în Ardeal al unui timp al prosperității și excelenței și închinându-i „pârga dintâi a tipografiei”) la Sas-Sebeș (tiparnița fiind, probabil, cea confiscată de la mitropolitul Sava Brancovici la scoaterea sa silnică din scaun) în 1683, sub titlul Sicriul de aur, alcătuiesc un discurs eminamente livresc. A fost un cărturar harnic acest preot calvin (înnobilat, împreună cu fratele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
A. Moldova, vol. XIX, pp. 176-177, doc. nr. 146. 181. DRH. A. Moldova, vol. XXII, p. 6, doc. nr. 3. 182. Vezi Gheorghe Cronț, în vol. închinare înalt prea sfințitului Patriarh Miron cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani, Tipografia cărților bisericești, București, 1938, p. 835. 183. DRH. A. Moldova, vol. II, doc. nr. 109. 184. Ibidem, vol. II, doc. nr. 68. 185. Ibidem, vol. II, doc. nr.121. 186. Ibidem, vol. II, doc. nr. 98. 187. „[...] jupâneasa Marica [Maria
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
străini..., vol. VIII, Editura științifică și enciclopedică, București, 1983, p. 379). 544. Ibidem, vol. II, p. 416 (notă a francezului Jean de Saulx de la începutul secolului al XVII-lea); vezi și Nicolae Iorga, Medici și medicină în trecutul românesc, București, Tipografia „Cultura neamului românesc”, 1919. 545. Șarolta Solcan, Femeile..., p. 178. 546. Constantin Caracaș, Topografia țarei Românești, trad. și ed. de P.P. Samarian, București, 1937, pp. 104-107. 547. Op. cit., p. 179. 548. Vezi Șarolta Solcan, (op. cit., p. 179) trimite la o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
timp acesta a lucrat în comisia de redactare a Regulamentului Organic. În decembrie 1832 este desemnat membru permanent și secretar al Comitetului scolastic, organ consultativ al Epitropiei Învățăturilor Publice. Din 1835 funcționează ca profesor la Academia Mihăileană și director al Tipografiei Mitropoliei, unde va scoate, în două volume, în 1835-1836, Hronicul romano-moldo-vlahilor al lui Dimitrie Cantemir. Are și o bogată activitate publicistică în periodicele vremii: „Albina românească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
al lui Paul Duplessis și fragmente dintr-un alt roman foileton de epocă al scriitorilor A. Sirven și H. Leverdier, O dramă la mănăstire. Toate aceste traduceri îi aparțin, probabil, lui Th. M. Stoenescu, editor al revistei și proprietar al tipografiei care o realiza. R. Z.
SEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289590_a_290919]
-
București (1968), este repartizată la ziarul „România liberă”, unde desfășoară o susținută activitate publicistică, inclusiv de cronicar și reporter literar, și conduce secția de literatură și artă până în 1988. Exclusă în acest an din redacție, ca disidentă, devine corector la Tipografia „13 Decembrie” din București. Înapoindu-se, după evenimentele din decembrie 1989, la „România liberă”, exercită funcția de redactor-șef până în 1993, când trece la „Cotidianul”, în calitate de comentator politic. Din 1998 deține o rubrică permanentă la „Curentul”. Editorial, debutează în 1973
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
iubiți. În romanul de debut se regăsesc toate însușirile publicisticii practicate de Ș.: agerime, spontaneitate, suplețe, nerv, darul de a prinde situații și dialoguri. Sub înfățișarea unui flux continuu, fără segmentări și meandre, scrierea derulează instantanee diverse, surprinse în redacții, tipografii, „pe teren”, în căutare de subiecte, în bufete, în cinematografe, pretutindeni unde profesia ori circumstanțe de viață personală îi poartă pe câțiva tineri ziariști. Aceștia discută între ei, se tachinează, își fac foarte sumare confidențe, unii și declarații de amor
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
de natură livrescă, umplând paginile cu personaje literare și citate sau parafrazări de aserțiuni memorabile. „Jurnalul” devine o combinație de reportaj și eseu, modalitate prozastică obișnuită în literatura modernă. Odată cu situații din redacția „României libere”, din secția de corectură a Tipografiei „13 Decembrie” și din medii cunoscute în exercițiul profesiei, memorialista resuscită aspecte de viață familială, dă contur unor siluete: fiul său, Dana Dumitriu, Gabriela Adameșteanu, Radu Petrescu și alți prieteni din lumea literelor. SCRIERI: Balada celor rău iubiți, București, 1973
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
prin deschiderea spre social. Dintr-o neatenție, un articol despre Alexandru cel Mare al unui profesor de istorie, Alexandru Andronic, în loc să apară în revista de specialitate pentru care fusese scris, e publicat într-o gazetă de șantaj, lucrată în aceeași tipografie. Șocat de câteva greșeli de tipar, un pirat economic, Grigore Bucșan, crede că pseudotoponimul Protar e o aluzie la o afacere necurată a sa. Pentru mușamalizarea lucrurilor, el se lansează în demersuri de mituire, de pe urma cărora, prin intervenția unei admiratoare
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
și “Ciobanul” lui Grigorescu, nedespărțiți tovarăși ai Reginei poete, rămași neclintiți la locul lor de cinste, ca simbol al țăranului român împlineau maiestatea sub care se înfățișă acest mândru colț al țării românești.<footnote Al. Tzigara-Samurcaș, Marturisiri si-li-te, Tipografia “Convorbiri Literare”, Buc., 1920, p. 115 footnote> Capitolul II ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ DE FAMILIA REGALĂ, LA CASTELUL PELEȘ Încă înainte de construirea Castelului Peleș, Sinaia, era locația preferată a familiei domnitoare a României dar și a apropiaților lor. În acest sens, un
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
Frățiman, Vasile Harea. Alte articole dezbat probleme privind starea limbii, a școlii, a bisericii. Astfel, se relatează că, după o statistică din 1897, știutorii de carte erau, dincolo de Nistru, în proporție de 5-7,8%. Cu toată înapoierea culturală (exista o tipografie, la Dubăsari, așezată de preotul Strelbițchi, în anul 1792, dar aici s-au tipărit extrem de puține cărți), rezistența în fața politicii rusești de deznaționalizare nu a încetat, în ciuda metodelor de intimidare, inclusiv a deportărilor. Revista informează consecvent despre politica antiromânească, combătându
TRIBUNA ROMANILOR TRANSNISTRENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290261_a_291590]
-
au apărut în „Ramuri” doar primele două părți, cea de-a treia fiind pierdută în împrejurările tulburi din august 1944. SCRIERI: Naționalismul, Craiova, 1912; Momente din lupta noastră, Turnu Severin, 1914; Atitudini politice și literare, Craiova, [1932]; Contribuțiuni la istoricul tipografiei oltene Samitca (1835-1922), Craiova, 1945. Traduceri: Antonio Fogazzaro, Idile spulberate, București, 1908, Eden Anto, București, 1909, Misterul poetului, Orăștie, 1912; Alessandro Manzoni, Logodnicii, I, București, 1911. Repere bibliografice: Radu S. Dragnea, Acțiunea naționalistă, „Unirea”, 1912, 21; Pamfil Șeicaru, Un luptător
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
Românii și clasa dirigentă din Bucovina (1911), Românii și clasa de mijloc din Bucovina (I-II, 1912), Poporația și clasele sociale din Bucovina (1916). În 1913 se stabilește la București ca profesor la Liceul „Cantemir Vodă”, iar mai târziu înființează Tipografia și Editura Bucovina, axându-se pe cercetare și editare, punând în practică inițiative de promovare și consolidare a culturii naționale, cum ar fi o bibliotecă de popularizare, publicarea unor importante colecții de documente sau a scrierilor unor autori debutanți. Scoate
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
studii literare, ca și în „Făt-Frumos”, „Litere”, „Revista germaniștilor români” (e secretar de redacție în 1932-1938), „Convorbiri literare” (director în 1939-1944) ș.a. Devine membru al Societății Scriitorilor Români în 1935. Abuzurile regimului comunist de după al doilea război îl lasă fără tipografie, fără arhive și fără propriile lucrări. Totuși, prin testament, el lăsase Academiei Române, al cărei membru corespondent era din 1936, un bogat material documentar, în special scrisori, păstrat într-un fond arhivistic la biblioteca acestei instituții. Stăpânit de sentimentul datoriei față de
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
licențiat al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București (1961). Înainte și după absolvirea facultății are numeroase profesii: pădurar, reporter la ziarul „Zori noi” din Suceava (1954-1955) și la „Viața nouă” din Galați (1955-1956), pilot, instructor artistic, corector într-o tipografie, referent literar la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București (1967-1968) și la Teatrul Tineretului din Piatra Neramț (1969-1970), impiegat la o întreprindere de transporturi auto internaționale, redactor la Televiziune (1970-1971), muzeograf la Muzeul Literaturii Române (1971-1977), macaragiu la Energo-Utilaj (1978-1979), inspector
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
nume de prim rang ale culturii noastre. Acest fond documentar va constitui baza câtorva cărți de „restituiri” și de „memorii” ale „unui fost șef de secție a CC al PMR”. Astfel, despre Lucian Blaga reușește să scoată o broșură la Tipografia Universității din Craiova, cu titlul Restituiri. „Cazul Blaga” (1983), celelalte lucrări fiind publicate abia după 1989. În Amurgul demiurgilor. Arghezi, Blaga, Călinescu (1998) comentează, uneori subiectiv, alteori cu „revizuirea” atitudinilor proprii, numeroase pagini de epocă, volumul având și caracter memorialistic
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
cinci mii de exemplare vândute prin abonament sau cu numărul, Cazzavillan se hotărăște să editeze un cotidian, pentru a oferi cititorilor „cele din urmă știri din lumea întreagă telegrafice și telefonice”. U. apare sub direcția editorului, care era și proprietarul tipografiei. În alegerea denumirii el se inspiră, așa cum mărturisește, de la Ioan Genilie, care în 1845 scosese la București prima gazetă cu acest titlu. Noul ziar va ieși dimineața, în timp ce marile cotidiene ale epocii, „România”, „Voința națională” sau „România liberă”, apăreau după-amiaza
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
și Stelian Popescu, alături de care, asigurând continuitatea orientării politice și culturale, se află prim-redactorul Ion Popescu și secretarul de redacție B. Marian. După intrarea trupelor germane în București U. își suspendă apariția. Clădirea în care se aflau redacția și tipografia este confiscată de ocupanți, care vor tipări aici ziarele aservite lor. După doi ani U. reapare sub direcția lui Stelian Popescu, dar Virgil N. Dărăscu obține sprijinul Consiliului de administrație și va conduce ziarul între decembrie 1918 și mai 1919
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
tabloul simbolic Saturn. Trecut în funcția de „logofăt pentru străini”, va sprijini prin traduceri teatrul, în care vedea un instrument al progresului, fiind unul din ctitorii instituției și un pasionat al artei scenice. La 19 aprilie 1818 celebrează inaugurarea primei tipografii bucureștene în versuri pline de entuziasm, izvorâte din patosul cărturarului care visează la emanciparea prin cultură a neamului său. În 1821 se refugiază cu alți boieri la Brașov. Atitudinea favorabilă mișcării lui Tudor Vladimirescu este evidentă în versurile Bunavestire, Cântec
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
este făcut în 1664 nemeș, împreună cu fratele său Oprea. Protopop la biserica reformată din Sebeș (1682-1684) și secretar sinodal, el reia tradiția tipăriturilor religioase în limba română. Sprijinit de principe și de mitropolitul Varlaam al Ardealului, instalează în 1683 o tipografie românească la Sebeș, mutată în 1685 la Bălgrad (Alba Iulia). Prima tipăritură aparținând lui Z., Sicriul de aur. Carte de propovedanie la morți (1683), este o lucrare de omiletică funebră, cu originea în textele sfinte. Motouri, trimiteri pilduitoare sau pasaje
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
de tine se umple ca o ceașcă”, „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii/în acest glas străveziu ca un acvariu”, „laptele clatină o cădelniță de-arome”, „au adormit gârlele ca harfe”, „sufletul s-a umplut ca o orgă”, „în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași/ Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră”, „uraganul nechează ca un armăsar la jarul stelelor”, „arborii/își întind gâtul precum câinii de vânătoare”. Când, oricât de eteroclite, imaginile aderă la același
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
lor se luminează ca niște beculețe policrome la declanșarea curentului electric și colajele devin panouri luminiscente. Unele sunt citate de toți comentatorii: „imnul” închinat în Ulise „veacului mediocrității”, lauda ceaiului, a cartofului cu „față de Hristos” tot de acolo, orația-reportaj despre tipografii din Brățara nopților (1929), unele secvențe din Plante și animale, solilocviul îndurerat din Petre Schlemihl intitulat Hemoragie, ascensiune. Asamblând - sau răsturnând din „coșuri” - imagini disparate (Ov. S. Crohmălniceanu), V. nu le învestește pe nici unele cu funcții simbolice. Dacă în alte
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
p. 472-475; Arhiva de Stat a regiunii Odesa (În continuare, ASRO), fond 1, inventar 20, 1858, dosar 8, f. 11-23. </ref>. La 27 iunie 1862 nobilul Constantin Cristi solicitase guvernatorului Basarabiei, Mihail Fonton de Verrayon, permisiunea de a fonda o tipografie cu o litografie sub firma „Tipografie moldovenească”. El și-a procurat utilajele, fără a mai aștepta Însă aprobarea autorităților țariste. Poliția din Chișinău i le-a sechestrat pentru o perioadă nedefinită, iar C. Cristi a Înaintat În legătură cu aceasta o plângere
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]